2,064 matches
-
foto „hors texte” de clădiri cubisto-constructiviste și futuriste: Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Birou de fabrică (I.P. Oud), Farmacie în Haarlem, Olanda (Wiklynen), Palatul Chicago Tribune (Walter Gropius), Magasins et appartements a Berchem St. Aghlea (V. Bourgeois), Poștă și telegraf (Marcel Iancu), Studiu de volume: zgîrie-nori (M. Iancu), Casă (Le Corbusier-Saugnier), Uzină (B. Taut), Proiect de casă, Paris (T.V. Doesburg & Esteren), Vilă dublă la Charlottenburg (E. Mendelsohn), Hotel și gara. Photolibr. De France, Paris (G. Guevukian), Turahaus, Berlin (H.W
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și i-a arătat cu degetul un grup de copii care se duelau cu niște bețe. — Copii-san! — Poftim? a întrebat Tomoe. — Copii-san. — Da Taxiul a dat colțul și a speriat un câine vagabond care făcea pipi lângă un stâlp de telegraf. Câinele a zbughit-o. Ce putea ea să facă decât să dea din cap și să spună „da“? — Câine-san... periculos. — Da, e periculos pentru câine-san. Era oricum mai simplu să-i cânți în strună decât să încerci să-l corectezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pâlpâind lumânarea de pe taraba bătrânului ghicitor. Știau că-l vor găsi la treabă. — Gas, vrei să-i facem o surpriză bătrânului? La sugestia lui Takamori, Gaston s-a îndepărtat de cei doi și s-a strecurat după un stâlp de telegraf. Higurashitei stătea cu mâinile în poală, privind meditativ la flacăra lumânării. — O, dumneavoastră erați? exclamă el, recunoscându-l pe Takamori. Părea fericit să-l vadă. — Sensei, am venit să ne ghicești... Mă tem că nu vă puteți bizui pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit o cantitate considerabilă de apă mâloasă. Când și-a scos capul din apă, arăta ca un pește cu ochii bulbucați, care ieșea la suprafață ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și acuma satul, prispa copilăriei mele, teiul cu mirosul îmbietor - parcă văd și acum pătura de sub el. Parcă îmi apare în vis banca joasă colbăită și copacul cu Frunze verde închis și iarba cu pâlcurile de flori de lângă stâlpul de telegraf. Acel stâlp, cum știm cu toți era chiar “taraba cu înghețată” și frunzele mari cât o palmă de-a tatei erau în închipuirea noastră banii cu care ne cumpăram înghețata. Mă jucam toată ziua așa cu prietenii mei dragi, Așa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am așteptat milenii până s‑o văd. Pe urmă, după ce am Învățat să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu! În fiecare primăvară, nu scot și eu puișori ca toată lumea? Și în loc ca oamenii să se bucure când mă așez în ogradă la ei și-i chem acasă, în sfârșit... Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste neoane, avioane... Vai de noi! Nu-i de mirare că migratoarele o iau razna. A fost odată ca niciodată Ileana Cosânzeana, în cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
afară. Huiduma își înghiți flegma împreună cu imaginea unui parbriz care se făcea fărâme, iar Omul cu Tatuaj nu înțelese, în câteva fracțiuni de secundă, de ce plafonul mașinii s-a pus dintr-o dată în mișcare. Cu siguranță că acel stâlp de telegraf fusese putred. Îmbătrânise și obosise sub greutatea firelor o perioadă prea lungă (mult prea lungă) de timp. Se prăbuși peste Land Rover, iar schimbarea poziției verticale într-una orizontală nu fu deloc atât de lungă precum ar fi părut inițial
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se prinseră într-o horă nebună, fulgerele se întețiră, atmosfera se încărcă, suplimentar, cu energie. Ochii scriitorului urmăriră întreaga scenă, în timp ce buzele se mișcau, rostind cuvinte pe care nici el nu le putea auzi. Dar le gândea... Când stâlpul de telegraf porni către pământ și către Land Roverul în care o huidumă și un Om cu Tatuaj habar nu aveau ce renghi urma să le joace destinul, scriitorul abandonă, temporar, scena. Turnă J&B în două pahare și le ciocni. Sorbi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în lucru) - geamantan cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și la ce oră căzuse un stâlp de telegraf peste un Land Rover în care se aflau doi indivizi luați la mișto de un ghinion teribil. În urma sa, ploaia lovi cu și mai mare putere în ferestrele secției, ca și cum ar fi dorit să-l oprească... 13 Ieși din casă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va mai dura mult până când toate canalele vor fi înfundate, iar apa va intra în curți pentru a da bătăi de cap proprietarilor. Ajunse în dreptul porții fără să realizeze că exact acolo, peste drum de casa lor, un stâlp de telegraf căzuse și terciuise un Land Rover în care se aflaseră două personaje ale unui roman care se scria singur. Descuie, deschise poarta și atunci îl văzu... Avu o tresărire. Stătea întins pe burtă, cu fața în apă, ca și cum ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu uiți asta. Un iepure criminal, care l-a trimis pe un nefericit agent imobiliar direct sub roțile unui jeep apărut de nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o mașină, sigur ați aflat. De la știri. Oricum, soarta lui era pecetluită, domnilor ofițeri, banii aparțineau Omului cu Tatuaj. Da, un tatuaj cu Celine Dion, au parcat peste drum de casa mea și au fost făcuți zob de stâlpul de telegraf care s-a prăbușit. Eu am scris - uitați laptopul - că se va prăbuși stâlpul și gata, adio urmăritori. Ce părere aveți, cam câți bani aș primi la Hollywood, nu sunt un geniu? Habar nu avem, dar știm că veți primi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am învățat câte ceva. Sau au și o mare calitate, depinde de unghiul din care abordezi problema. Sunt curioși. Morți, bani, coincidențe interesante, un manuscris în burta laptopului, cum crezi că vor reacționa atunci când vor citi pasajul în care stâlpul de telegraf cade peste Land Rover? Vor chiui de bucurie aflând că Vecinul tău a sărit în aer cu toate că nu ar fi trebuit să sară? Vor spune că ești noul Hemingway sau vor trage concluzia că omori și pe urmă scrii? Ei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii Îi sărutam. Poezia mă făcea fericită ca o hârtie de napolitană care zboară nestingherită pe străzile Bucureștiului, ca perechile de adidași rupți agățați de firele de telegraf din Bronx sau ca un șirag de mărgele lucioase și colorate prinse Într- un copac din New orleans. m-am apucat Însă cu adevărat de scris numai când Janet a declarat că nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne Înșiram pe băncile Înguste de lemn ale micii capele amenajate În cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf Într-o zi ploioasă de noiembrie, Șaman 179 așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure Încă o dată balsam pe sufletele păcĂtoase. Eu stăteam Întotdeauna Între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia fiului său de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii îi sărutam. Poezia mă făcea fericită ca o hârtie de napolitană care zboară nestingherită pe străzile Bucureștiului, ca perechile de adidași rupți agățați de firele de telegraf din Bronx sau ca un șirag de mărgele lucioase și colorate prinse într- un copac din New orleans. N-am apucat însă cu adevărat de scris numai când Janet a declarat că nu-mi dă bani să-mi plătesc cursurile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne înșiram pe băncile înguste de lemn ale micii capele amenajate în cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf într-o zi ploioasă de noiembrie, așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure încă o dată balsam pe sufletele păcătoase. Eu stăteam întotdeauna între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la divorț custodia fiului său de cinci ani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am să știu că am ajuns la Piața de muncă la negru, are vreo firmă? Nu. Are altceva. Ce? O să găsești, pe bara care Împrejmuiește un bloc de locuințe, niște oameni, Înșirați, frumos, ca niște rândunele pe o sârmă de telegraf, Înainte de a-și lua zborul, spre țările calde. Și, tot acolo, o să găsești, cum Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
postură, de lup. Apropiindu-se, și chiar introducându- și fața pergamentoasă în interiorul cabinei, unde noi patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a regulamentelor administrative (el exercita și atribuții de contencios administrativ). footnote>. Unificarea administrativă s-a realizat mai întâi la nivelul administrației centrale, apoi la nivelul armatei au fost adoptate regulamente comune. De asemenea, au fost create rețele comune de poștă, telegraf, transport și o rețea sanitară. Pornind de la principiile Statutului, au fost elaborate două legi care au reformat administrația publică locală: Legea comunală, publicată la 1 aprilie 1864 și Legea pentru înființarea consiliilor județene, publicată la 2 aprilie 1864. Legea comunală
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
în 1858 se inaugurează spitalul orășenesc, în 1871 se deschide prima grădiniță, iar în 1885 se stabilește prima legătură telefonică din oraș. Orașul Timișoara este puternic influențat, în această perioadă, de inovațiile tehnologice ale secolului. Astfel, în 1855 se introduce telegraful, ulterior iluminatul public cu lămpi de gaz și tramvaiele trase de cai. Între 1870 și 1880, podurile de lemn sunt înlocuite cu cele de oțel. Timișoara devine în 1884 primul oraș european cu iluminat public electric, iar în 1899 se
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]