21,512 matches
-
de liniște din Capitală. Din punct de vedere economic, lucrurile par să stea foarte bine, după cum ne-a confirmat și Doamna Flori, oamenii sunt mult mai responsabili noaptea și își cumpără bilete. În ceea ce privește siguranță, pentru că sunt sigură că mulți se tem de ceea ce li s-ar putea întâmpla la această oră, am rămas plăcut surprinsă să observ că noaptea oamenii sunt mai liniștiți că ziua și că ești poate chiar mai în siguranță.
Bucureștiul noaptea văzut din autobuz by Rusea Ramona () [Corola-journal/Journalistic/21953_a_23278]
-
răzvrătit, ca George Filip, este normal să ne fi așteptat la ceva cu totul diferit de obișnuit. Cei care nu-l cunosc de aproape pe George Filip, și-l imaginează ca pe un demon neîmblânzit, de care trebuie să te temi. Părere greșită. Cine îl cunoaște, însă, așa cum este, știe că el este un poet extravagant, uneori cald și chiar gingaș ca un adolescent. Opera lui poetică este o oglindă a sufletului său tumultuos, dospit lângă valurile Mării Negre și ars de
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
-și abandoneze instinctul politic, fără să-și dea seama că devine ridicol? (...) Traian Băsescu este primul președinte care a spart cercul omertei, în care politicienii se acopereau unii pe alții, chiar dacă la suprafață se atacau și se disprețuiau reciproc. Se teme oare șeful statului de răzbunarea vechiului sistem, pe care credea că l-a asanat? Vrea să facă un târg cu ajutorul Elenei Udrea pentru a-și asigura spatele înaintea unor vremuri tulburi? - Sabina Fati (sursă). • "Traian Băsescu s-a sinucis politic
Presa "portocalie", ultragiată că Băsescu mizează pe Udrea. Din nou by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/22187_a_23512]
-
Iordăchescu Ionuț Presa poloneză consideră injusta decizia Vestului de a nu aprobă amplasarea unor baze NATO permanente în Polonia, țară care se teme că ar putea fi următoarea victima a agresiunii rusești. Cancelarul Angela Merkel a declarat în weekend că NATO va respecta articolul 5 și va apăra statele membre, dar nu va instala baze militare permanente în țările baltice sau în Polonia
"Suntem vânduți. Polonia, sacrificată din nou pentru Rusia" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22204_a_23529]
-
cumva chiar argotic, forfotistă. Se aprinde și agită din orice și nimic, propune azi literați care a doua zi nu mai înseamnă nimic sau, dimpotrivă, umbrește în anonimie scriitori valoroși. Este pasionată de generații și mode, cancanuri de ultimă oră, teme în vogă. Iar această agitație și iuțime de moment o fac să fie iritant-sonoră, dar nu consistentă. Precum vorbele fără fapte. Iar acum mă întorc la nava Aiud, părăsită în portul Veneției. Cultura română nu este ruginită, dar ce folos
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
mai bine de o lună. Să mă întorc la Apel, din care scrisoarea spicuiește cîteva pasaje. Ținta lui este, după cît îmi dau seama, ofensiva contraculturii care ar caracteriza momentul actual din România. Contracultura este, în adevăr, o problemă. Mă tem însă că semnatarii Apelului (la care se cuvine adăugat dl Blaga însuși) și cu mine nu înțelegem deloc același lucru prin termenul cu pricina. Semnatarii sînt animați de un duh naționalist care îmi este cu desăvîrșire străin și socotesc, de
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
pompa de consistența unor bloane de săpun în fapt. Cei mai mulți sunt dezorientați. Atât profesional, cât și social. Asta se vede pe scenă, dureros de tare. Din câte se pare, stagiunea 2000-2001 nu are nici un motiv să se anunțe impresionantă. Mă tem că lucrurile semnificative se vor înscrie în zona excepțiilor și nu vor avea forța de a da direcția unui fenomen. Mi-aș dori ca la anul pe timpul acesta să recunosc că m-am înșelat, că teatrul, măcar el, a pășit
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
primește scrisori de amenințare cu bătaia și chiar cu moartea. Lupu declară că trebuie anunțat Antonescu că e făcut răspunzător față de nelegiuirile legionarilor. Cum Madgearu e sfătuit să-și ia concediu și să se ascundă, acesta răspunde "că nu se teme și nici nu se gîndește să-și ia concediu de la catedră" iar "Lupu și Mihalache se angajează să semnaleze lui Antonescu toată anarhia provocată în țară de legionari". Antonescu o știa prea bine, fiind depășit de situație, exponenții S.S. în
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
sistem pentru a-și asigura continuitatea regimului: Imediat după încheierea convorbirilor am stat de vorbă cu Ceaușescu. Mi-a făcut o impresie ciudată: strălucire în ochi, o oarecare furie și totodată o stranie intimidare și reținere. Era vizibil că se temea de desfășurările din anii următori. Mi-a cerut părerea în legătură cu viitorul țărilor noastre", a propus să se convoace o consfătuire a partidelor comuniste, și chiar a sugerat o intervenție a URSS, fiindcă: ""evenimentele din unele țări ale Europei de Est
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
a mai tuturor țărilor dezvoltate față de imigrare, vom înțelege că șansele României de a fi scoasă de pe lista neagră a vizelor cresc simțitor. Acordarea (sau păstrarea) acestui statut pentru țări precum Cehia, Polonia și Ungaria n-au provocat - așa cum se temeau occidentalii în 1990 - o emigrare masivă. Din contră. O politică inteligentă a investițiilor străine, o legislație solidă (în contradicție totală cu ceea ce gândea pentru noi Iliescu - vă mai aduceți aminte lozinca preferată a oamenilor săi: Nu ne vindem țara!"?) - au
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
și apucând-o înainte tocmai când voise să-i spună că nu-i nevoie s-o conducă, stă aproape. "Nu, imediat..." zise ea derutată de hărnicia cu care pășea el, ca un întârziat grăbindu-se spre propria casă. Se și temuse un moment: "Dacă?..." Văzându-l însă cum merge, cu mâinile în buzunare, cu capul plecat, atent la drum, se liniștise repede, nu prea arăta el c-ar avea alte gânduri decât alea cu dezbaterea, cu organizarea pe baze noi, parcă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
rîsul și nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
a Naționalului clujean la 6 iulie 2000, unde spectacolul - se simte asta! - poate în sfîrșit "respira". Noul Director al Teatrului Național: Ion Vartic. (E nevoie să adaug: același Ion Vartic, profesorul universitar, scriitorul, echinoxistul, comparatistul, editorul, șeful Departamentului Teatru? Mă tem că risc să barochizez... Precizări, totuși necesare din scrupul pentru "posteritatea" studiilor teatrale). Am evocat, deci, motivul folosirii expresiei: "revoluție-evoluție" inspirat de textul spectacolului MEMO, unde ni se spune printre altele: "Chiar și o revoluție e mereu o evoluție". În
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
dar nu mai puțin o critică, deci o speță de literatură, deci o ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm biografia ca avînd o finalitate, fie și înalt moralizatoare, sublim pedagogică. Sau, dimpotrivă, una satirică, ofensatoare. Voltaire se temea de această accepție de diatribă pe care ar putea-o primi întreprinderea biografică, socotind-o drept "o otravă nouă ce a fost inventată de cîțiva ani în literatura inferioară; arta de-a ultragia pe vii și pe morți în ordine
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
credința. Și nu numai credința în Dumnezeu se afla în chestiune, ci și orice credință într-un factor pozitiv, într-un impuls constructiv, precum o metodică destrămare a tot ceea ce ține de ordinea lumii. Simptomatic, era vizată comunicarea omenească: "Mă tem, spunea gînditorul german, că nu ne vom putea debarasa de Dumnezeu cît timp mai credem în gramatică". De fapt, atacul împotriva limbajului nu e decît un atac împotriva lui Dumnezeu, atîta vreme cît, potrivit tradiției creștine, Cuvîntul divin exista înainte de
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
volum față de care cu greu se mai poate justifica prin: "Eu am scrîșnit din dinți în taina sufletului meu de la început pînă la sfîrșit", cum susținea într-un interviu. Oare așa să fie și în cazul acestei culegeri? Tare mă tem că nu l-a obligat nimeni pe laureatul Premiului de Stat să-și publice articolele într-o carte. Și totuși, să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
universală. Iureș se potrivește cel mai bine cu desenul general al spectacolului, cu retorica lui anti-retorică. Actorul a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește și se teme de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd, nu știu sau nu sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Andreea Deciu Tare mă tem că, prezentînd cititorilor cartea Adorabila româncă, autoare Isidore Isou, intru pe teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
pungă încît nu se găsește nici un medic să-l poată vindeca". Sau la secțiunea "povețele lui Cilibi Moise" (alte cugetări din experiența sa bogată) își previne cititorii: "Să-ți fie frică de D-zeu și de acel ce nu se teme de D-zeu". Și: Decît cu un mojic în lojă, mai bine cu un filosof la arest". Sau: "Să nu te rogi la D-zeu să-ți ajungă prietenul om mare, căci îl pierzi". Și încă: "De-ți cumperi vreo
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
în prea multe registre, și ca răzbunare a femeii care și-a pierdut copilul în tinerețe, și drept confruntare între cele două rivale (soția și amanta), și ca reconciliere între cele două iubite de acum, Otoko și Keiko. Deși mă tem că mai curînd însăși miza filozofică a cărții rămîne cumva confuză și neîmplinită: această cheie interpretativă definită tocmai de titlu, ca frumusețe și întristare. Cînd am prezentat romanul Pușca de vînătoare al lui Yasushi Inoue am fost frapată de o
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
coerență dătătoare de adînci și importante semnificații. Dragostea nu este, de fapt, demonul, în acest roman, chiar dacă pe parcursul său stăruie credința/teama că ar fi, așa cum fetița nu e de fapt bolnavă de turbare, deși cei din jurul ei cred/se tem că ar fi. Demonii sînt mulți și fără chip, iar ei sălășluiesc în fiecare dintre personaje. La unul se cheamă singurătate, la altul frica de îmbătrînire, la altul orgoliu, sau lașitate. Sînt toți demoni, dacă nu atemporali, în orice caz
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Cristian Teodorescu Dacă alegătorii ar fi avut puțintică răbdare să vadă că a început și redresarea economică, n-ar fi depunctat atît de tare PNȚCD-ul la alegerile locale! Mă tem că această justificare a unui partid care a dat doi premieri într-o legislatură, acceptînd în final soluția unui independent, nu-i convinge nici pe cei mai devotați susținători ai săi. Crizele din acest partid, luptele de succesiune prevestind apariția
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
din București? De ce să-i împovărăm cu o "nesiguranță", cu o "teamă" de troglodiți? De ce să nu socotim - ceea ce ni se pare logic - că fiecare din localitățile țării ar fi putut livra o cotă de aderenți ai Pieței? "Apocalipsa" ne temem că nu e decît o emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui în apa tulbure a insatisfacției generalizate, a frustrării obștești. "Popularizarea, mai pretinde dl. Theodorescu, a ucis acele candori, acele utopii sau acele comedii
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
nu aveam nimic în comun. Decît, poate, omenia... P.S.: În fața tribunalului amenințător, depusesem mărturie că în întîlnirile noastre nu se discutase politică niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi spună că se temuse să nu fiu reținut, pentru că, vorbind, sfidam tribunalul. Observație ce pare mai curînd complimentul unui om de lume... Domnia-sa fiind martorul de bază.
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
masa de scris, muncind la o frază); poezia e respirație. Tocmai am încheiat o proză, Scriere la patru mîini (vezi Vatra, nr. 5, '99), în care vorbesc inclusiv de senzațiile mele în procesul scrierii. Într-un cuvînt: fac gesturi! Mă tem de înțepenire... M.V.: Cum, cu ce, cînd scrie Emilian Galaicu-Păun? și ce senzații/trăiri are (atunci)? E.G.P.: Scriu acasă, unde "îmi miroase a mine" (sunt un scriitor olfactiv!); între 4 pereți de cărți. Nu am ore preferențiale (cîndva lucram doar
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]