KorAP: Find »[drukola/base=templier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...43 >

1,053 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

trebuie reținut că În zilele precedente, trimișii oficiali ai regelui, pentru a fi siguri că nimic nu avea să fie sustras confiscării, făcuseră un soi de recensământ al patrimoniului Templului pe tot teritoriul național, cu niște scuze administrative puerile. Iar Templierii, nimic, ia loc, domnule magistrat, uită-te unde vrei, ca și cum ai fi la dumneata acasă. Papa, imediat ce află de arestare, Încearcă să protesteze, dar e prea târziu. Comisarii regali au Început deja să lucreze cu fierul și frânghia, și mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
puțin În Franța și În Italia. În schimb, În Anglia, unde nimeni nu era dispus să le facă proces cu adevărat, În depoziții apar acuzele obișnuite, dar venind din partea unor martori străini de ordin, care vorbesc din auzite. În fine, templierii mărturisesc numai acolo unde cineva vrea ca ei să mărturisească și numai ceea ce se dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece pe Templieri, pentru că nu se dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dovedește imună la petele acestora, sau lansează pur și simplu astfel un avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru, iar de data asta trecem la dramă epică. În aprilie 1310 cinci sute cincizeci de templieri cer să fie ascultați În apărarea ordinului, denunță torturile la care fuseseră supuși cei care mărturisiseră, neagă și dovedesc că toate acuzațiile sunt de neconceput. Dar regele și Nogaret Își cunosc meseria. Unii dintre Templieri retractează? Cu atât mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
1310 cinci sute cincizeci de templieri cer să fie ascultați În apărarea ordinului, denunță torturile la care fuseseră supuși cei care mărturisiseră, neagă și dovedesc că toate acuzațiile sunt de neconceput. Dar regele și Nogaret Își cunosc meseria. Unii dintre Templieri retractează? Cu atât mai bine, vor trebui deci să fie considerați recidiviști și sperjuri, cu alte cuvinte relapsi - teribilă acuzație În acele timpuri -, pentru că neagă cu Îndărătnicie ceea ce admiseseră la Început. Încă mai poate fi iertat cel ce mărturisește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Regăsește el curajul Înaintașilor săi? Hotărăște oare că, fiind ca și distrus acum, cu perspectiva de a-și sfârși zilele zidit de viu și dezonorat, e mai bine să Înfrunte curajos moartea? Mărturisește solemn nevinovăția lui și a fraților lui. Templierii nu au comis decât un singur delict, spune el: din lașitate, au trădat Templul. El nu va face același lucru. Nogaret Își freacă mâinile: la delict public, condamnare publică și definitivă, cu procedură de urgență. La fel ca Molay se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare. Mulți Încep să se gândească la Molay ca la un martir. Dante se face ecoul indignării multora față de persecuția templierilor. Aici se sfârșește istoria și Începe legenda. Unul dintre capitolele ei pretinde că, În ziua În care Ludovid al XVI-lea a fost ghilotinat, un necunoscut a sărit pe eșafod și a strigat: „Jacques de Molay, ai fost răzbunat!” Aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Haide-haide, un cabalist nu crede În istorie”. Iar el, invariabil: „Tocmai, totul se repetă În cerc, istoria e magistră pentru că ne Învață că nu există. Însă ceea ce contează sunt permutările.” „Dar, bine”, zise Belbo În cele din urmă, „cine erau Templierii? Mai Înainte ni i-ai prezentat ca pe niște sergenți dintr-un film de John Ford, pe urmă ca pe niște inși nu prea curați, apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism. Așa că era de Înțeles motivul sodomiei, fie ea și simbolică. Admitem cazul că respectivii cavaleri intraseră În contact cu acești eretici: ei nu erau, desigur, niște intelectuali mai din neștiință, mai din snobism și din spirit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
grefier, iar cum procesele-verbale trec din mână În mână, prima eroare putea să fi fost reprodusă În toate documentele. În alte cazuri, unii au vorbit de Mahomed (istud caput vester deus est, et vester Mahumet), ceea ce ar fi Însemnat ca templierii să-și fi creat o liturghie a lor, sincretică. În unele depoziții se spune și că ar fi fost puși să-l invoce pe „yalla”, care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
creat o liturghie a lor, sincretică. În unele depoziții se spune și că ar fi fost puși să-l invoce pe „yalla”, care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine puteau fi influențați Templierii? Depozițiile relatează că mulți au văzut aceste capete, alteori În loc de un cap e un idol Întreg din lemn, cu părul creț, suflat cu aur și care are Întotdeauna barbă. Se pare că anchetatorii găsesc aceste capete și le arată celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
să nu, ferma unui templu, cu atâta amar de recolte ce trebuiau ferite de șoareci, era pesemne plină de pisici. Pe timpurile acelea, În Europa pisica nu era prea obișnuită ca animal domestic, pe când În Egipt era. Cine știe dacă Templierii nu țineau pisici și În casă, În ciuda obiceiurilor oamenilor de rând, care le considerau animale suspecte. Și același lucru se poate spune despre capetele de Bafomet, poate că nu erau decât niște relicvarii În formă de capete, În epocă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
spune despre capetele de Bafomet, poate că nu erau decât niște relicvarii În formă de capete, În epocă se obișnuia... Firește, sunt unii care susțin că Bafomet era o figură alchimică”. „Alchimia are mereu un amestec”, zise Diotallevi cu convingere, „Templierii cunoșteau probabil secretul fabricării aurului”. „Bineînțeles că-l cunoșteau”, zise Belbo. „Asediezi un oraș sarazin, tai gâtul copiilor și femeilor, Înșfaci tot ce-ți cade-n mână. Adevărul e că toată povestea asta e Încurcată rău”. „Și poate că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
făceau. Firește, există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că da, iar acolo ar trebui să deschidă În frunte un al treilea ochi, cel al viziunii directe În timp și În spațiu. Motiv pentru care Încă se mai caută secretul templierilor”. „Filip cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
secretul templierilor”. „Filip cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria dumneavoastră din seara trecută. Toată tărășenia lor e un silogism deformat. Comportă-te ca un stupid și devii impenetrabil pe veșnicie. Abracadabra, Manel Tekel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Pape Satan Pape Satan Aleppe, le vierge le vivace et le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
i-am răspuns: „Sieur Erard, eu cred că Îți vei face mare onoare dacă vei merge să cauți ajutor pentru viețile noastre, fiind destul de nesigură și cea a domniei tale.“ (Joinville, Histoire de Saint Louis, 46, 226) După ziua cu templierii n-am mai purtat cu Belbo decât conversații fugitive la bar, unde mă duceam din ce În ce mai rar, pentru că lucram la teză. Într-o zi era un mare marș Împotriva mișcărilor neofasciste, ce trebuia să pornească de la Universitate și la care fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
seriozitate și de mare duioșie. Lucram cu poftă, dar și cu calm la teză. Într-o zi l-am Întâlnit pe Belbo pe cheiul Navigli, la mică distanță de Garamond. „Ia te uită, ia te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe, de să nu-ți povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am pahare de carton și o după-amiază liberă”. „Asta-i o zeugmă”, am remarcat eu. „Nu, e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
sorbim, când Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo se plesni cu palma peste frunte. Uitase de Întâlnirea aceea, dar hazardul, câteodată, seamănă a coincidență premeditată. Din câte Înțelesese, individul voia să prezinte o carte care privea și Templierii. „Îl expediez repede”, zise, „dar susține-mă cu niște obiecții acute”. Fusese, bineînțeles, o Întâmplare. Și astfel am fost prins În plasă. 17 Așa au dispărut cavalerii Templului cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]