1,062 matches
-
lor (piatra) și civilizația noastră materială (lemnul). Totdeauna m-am întrebat, fascinat : oare cum o fi să te naști și să trăiești „în piatră” ? Dincolo de asta însă, această diferență conferă și patrimoniului o altă materialitate - și, mai departe, o altă temporalitate. Piatra pur și simplu dăinuie, în timp ce lemnul este fragil, piatra are continuitate în timp, iar lemnul se primenește periodic. Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine impunătoare, în timp ce urmele lemnului pot dăinui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau ceea ce s-ar putea numi, în termeni ideal-tipici, patrimoniu hard versus patrimoniu soft. Nu doar „materialitatea” lor este diferită, ci și - sau, poate, mai ales - con sistența lor subiectivă, de temporalitate trăită și de sens al duratei. Ne aflăm, în primul caz, într-un timp al istoriei, iar în al doilea caz în ceea ce am putea numi un timp al tradiției. Genealogică, scrisă și durabilă într-un caz, moș tenirea este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
materii și ale unui social care nu pot dăinui fără această poveste mereu reiterată. Poate că de aici ni se trage și faimosul „boicot al istoriei”, care nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și pe mine catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la încheierea unui colocviu dedicat tradițiilor „Tradițiile noastre care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
schimba ceva, pentru a ne transforma, pentru a progresa împreună. Am avut parte de multe despărțiri pe care nu mi le-am dorit. M-am adaptat cu timpul, m-am obișnuit, m-am împăcat deseori cu această rapiditate, cu această temporalitate a relațiilor. Au fost multe persoane care s-au îndepărtat și cu care s-au întrerupt niște conexiuni. Am învățat din toate acestea și ulterior am înțeles chiar motive sau de ce s-a potrivit mai bine așa. Dar în privința ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a timpului. De aceea, cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate, clipă, moarte, a trăi, a îmbătrâni, noapte, a înnopta, toamnă, veac, temporalitate etc. Această lirică subiectivă, preponderent confesivă, este manifestarea unei sensibilități exacerbate a poetului care pendulează, cu luciditate totuși, între a-și asuma statutul de conștiință / purtător de cuvânt pentru acea latură a omenirii, care constituie masa pe care șefii „guvernului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sufletesc, o dă adevărata trăire. NOUL ROMAN - STRUCTURI NARATIVE CONFESIUNE DIRECTĂ Camil Petrescu deschide epoca noului roman, fiind primul care teoretizează cuceririle acestei specii literare în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust". Refuză construcția clasică și propune autenticitatea, temporalitatea reală și stilul alb ce ar fi necesare în roman. La Camil Petrescu, timpul este subiectiv - ca și la Proust - iar romanul înseamnă experiență interioară, iar construcția devine mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției. Timpul prezent
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ai lui Quinet par să nu sesizeze în ce măsură sînt importante pentru acesta reflecțiile sale despre America, fundamentele și spiritul democrației americane pentru a reda un suflu ideii de democrație franceză. Franța imaginată de români este atemporală sau aflată într-o temporalitate ficțională, care etalează multă vreme inauguralul din 1789. Prietenii lui Quinet și Michelet nu înțeleg șocul traumatismului din 1815, chemarea lor adresîndu-se unui model mutilat. Ei au uitat de ruptura din 1815, acea ruptură despre care Quinet scria în Autobiografia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de lume... purtînd mesajul unei catastrofe a rasei umane". Iar marele deșert din Vest îi apare lui Baudrillard ca "un fragment de peisaj de pe o altă planetă (care vînează orice formă de viață omenească), un loc unde domnește o altă temporalitate, mai profundă, la suprafața căreia omul plutește fără a se scufunda, ca în apele cu o concentrație de sare foarte mare". Scurtele eseuri ale autorului din volumul America ilustrează fascinația continuă pe care o exercită asupra sa semiologia, semnele, interpretarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atenție rețele sofisticate de trăiri și sentimente, din mijlocul cărora domina figura Sofiei în ipostaza unui feminități exemplare. Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei învăluie prezentul degradat într-un halou de singurătate și neputință - fetița sensibilă, marcată de moartea tatălui, se transformă într-o femeie nesigură de sine, înșelată de un soț flegmatic, privată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
într-o periodă de efervescență culturală, datorată și prezenței dinamice a unei generații tinere ce a impus estetica inovatoare a avangardei. Volumul codifică subiectiv experiența dramatică a războiului și neputința omului de a se elibera de istorie, de a depăși temporalitatea destructivă a prezentului și incertitudinea angoasantă a viitorului: "Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka și eu aș vrea să ucid,/ dar de-i interzis,/ măcar să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prognoză. Prognoza trebuie să creeze posibilitatea ca persoana cu nevoi speciale să depășească starea prezentă și să fie proiectată în viitor prin: oferirea unor modele pozitive de viață, crearea unei motivații puternice, organizarea intereselor și menținerea confortului psihic. După criteriul temporalității, putem vorbi de: prognoza de scurtă durată, care se referă la un interval de maxim 10-12 luni (la copiii fără cerințe speciale se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați în intervențiile
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
sale de peste zi). Μ Biologic, omul este o ființă mediocră comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre sunt cazul Sfântului Apostol Pavel și cel al Sfântului Augustin. Amândoi au dus
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
contemporani ei. Din prezent, trecutul trebuie reasamblat, reînțeles, recontextualizat, pentru a-și recăpăta prospețimea. Ieșirea din propriul trecut reprezintă ieșirea din propria intimitate, confruntarea ei cu exteriorul și reevaluarea ei. Păstrarea trecutului și nu îndepărtarea lui reprezintă, însă, rezultatul interpretării temporalității ca un sistem, ale cărui elemente sunt într-o permanentă interconexiune. Individul, la fel ca ansamblul, dobândește continuitatea identității în timp, prin întipărirea, recunoașterea și reproducerea reconstituită a senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor și cunoștințelor din trecut. Integritatea organizării noastre pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este aceea a sfîrșitului, Într-o variantă Însă inedită: nu sfîrșit, ci deznodămînt. „Deznodămîntul, scrie el, nu e definitiv, ci mai degrabă fondator. Nici Început nici sfîrșit, limitat și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît al lui post-. El
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le-au vehiculat, încât mă tem de pierderea conținuturilor mele reflexive ce echivalează în fond cu o știrbire a identității. Scrisul reușește să-mi salveze acele părți din mine despre care nu știu unde pleacă; e forma mea de luptă cu propria temporalitate. * Din dorința de a apăra femeia (sunt tentat să cred că din dorința de a o face asemenea bărbatului, o asemănare ce vizează de fapt identitatea), feminismul a dat prea multe conotații negative faptului de a fi mamă. Riscăm în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trecerea de la suflet la spirit. Dacă sufletul poate fi mântuit prin credință (și cu ajutorul Divinității), spiritul poate fi salvat prin creație (cu sprijinul Istoriei). Semn că renunțarea la credință este o fugă a omenirii din nemurire în timp, dar o temporalitate ce frizează nemurirea prin medierea Istoriei. Atât varianta credinței cât și cea a științei ascund o spaimă de curgerea timpului; doar căile pe care apucă fiecare sunt diferite. * Dorința de sistem dă seama de vecinătatea religiei. * Gândirea creează realitate. Să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fiecare sunt diferite. * Dorința de sistem dă seama de vecinătatea religiei. * Gândirea creează realitate. Să reflectăm, spre exemplu, la realitatea inexistenței lucrurilor, pe care o trăim ca absență. * Istorialitatea existenței cotidiene este marcată de evenimentele specifice (absolvire, căsătorie, copii etc.). Temporalitatea desfășurată sub semnul credinței constituie o combinare între organizarea evenimențială specifică modului cotidian și ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă s-o acopere. * Prin intermediul filmelor, romanelor, divertismentului și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în sine. A-ți trăi viața sub semnul urgenței poate să arate atât o teamă de moarte, înțeleasă drept capăt al tuturor proiectelor tale (este și o rigiditate aici, născută din urgența împlinirii idealurilor), cât și o inadecvată înțelegere a temporalității proprii, ratând răgazul contemplării existenței tale și a celor din preajmă, eșuând astfel în fața oricărei apropieri. * Este posibil ca sensul lui a fi român să ne parvină doar după o viață de "românitate". Și atunci poate fi prea târziu. * O
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de fiecare dată din cotidian, obișnuințele noastre perceptive conservându-și cu succes domeniul de existență. * Sunt uimit de eforturile noastre continue de a ne situa în timp, de a ne preciza locul și începutul, chiar și prin modificarea perspectivei asupra temporalității. Să remarcăm imposibilitatea de a ne mai concepe, ca umanitate, sfârșitul, datorită captivității noastre în viziunea progresistă. Cum teama de sfârșitul lumii a dispărut, pe fondul atenuării pericolului atomic, (fiind înlocuită doar de coșmarul unei anomii sociale ce ar putea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Pentru registrul etic s-ar putea să avem nevoie de o altă dimensiune a conștiinței noastre. * Timpul creează continuitatea! Poate că dorința noastră de închegare a percepțiilor și gândurilor într-un tot uniform derivă din modul de-a fi al temporalității (sau din modul cultural în care percepem timpul), totalitatea fiind una cu perspectivele Istoriei, respectiv cea de-a interpreta faptele și textele din perspectiva înglobantă a prezentului. De aici poate și "Sein und Zeit", perceperea timpului dând seama într-un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
povețelor pe care ni le dau ceilalți. Binele pe care acestea ar putea eventual să ni-l producă este pus în balanță cu răul pe care ele l-ar antrena, respectiv diminuarea încrederii în sine. Un jurnal de idei are temporalitatea sentimentului de sine. * Sunt nevoit să mă golesc de contradicții, scriindu-le, pentru a putea continua. În felul acesta încarc eventualul cititor cu povara unui alt sine. (Orice jurnal tinde să depășească raportarea la celălalt prin intermediul unei raportări la un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
În viață. Aceasta este situația de separare. Despărțirea este Însă ruptură, o ruptură interioară pe care o realizează, În modul cel mai brutal și total, moartea celuilalt. Eu voi resimți ruptura celuilalt de mine și ca o Întrerupere a unei temporalități comune nouă. Eu rămân aici, În timpul vieții acesteia, pe când el pleacă dincolo, În timpul de după moarte. Natural că aceasta este o reprezentare simbolică, dar ea este o experiență sufletească interioară, pe care eu o resimt În mod dureros, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]