918 matches
-
evaluarea pacienților pentru tratament, procesul terapeutic și rezolvarea problemelor și a dificultăților care pot fi întîlnite. Lucrul cu indivizii care suferă de fobie socială este dificil, dar plin de satisfacții. Programul tratamentului îl solicită destul de mult pe pacient. Confruntarea situațiilor temute va genera niveluri ridicate de anxietate, ceea ce este epuizant. Pentru a sprijini persoana cu fobie socială în această sarcină este nevoie de sinceritate, respect și hotărîre empatică. Empatia adecvată este susținută de o familiarizare profundă cu experiența fiziologică, cognitivă și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comportamentale, pacienții trebuie întrebați despre situațiile evitate în care experimentează anxietate. Pacienții pot afirma că nu au nici o problemă cu o anumită situație deoarece o evită complet. De asemenea, indivizii utilizează comportamente de siguranță, menite să reducă probabilitatea apariției simptomului temut sau probabilitatea ca alții să-l observe sau să aibă păreri defavorabile despre ei în cazul manifestării acestuia (de exemplu, purtarea unui guler înalt pentru a ascunde înroșirea gîtului). Mulți pacienți își structurează viețile în jurul fobiei lor sociale, încorporînd evitarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fiziologice ale anxietății sînt evidente (Amies et al., 1983) și provoacă disconfort. Este important să se determine care simptome sînt resimțite ca deosebit de supărătoare, care este frecvența cu care au loc și ce semnificație personală au aceste simptome. Unele simptome temute apar rareori; în schimb, altele sînt frecvente așadar, sînt necesare diferite abordări ale tratamentului. Dacă știm de ce sînt temute aceste simptome, acest lucru ne poate fi de ajutor în punerea la îndoială a cognițiilor și în expunerea gradată. Este important
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
utile pentru deciderea structurii de tratament recomandate. 1. Terapia individuală: 10 pînă la 20 de ore din timpul terapeutului, cu fobie socială necomplicată de alte tulburări semnificative de pe Axa I sau de tulburarea de personalitate; utilă cînd evenimentele sau situațiile temute sînt neobișnuite sau prea jenante pentru a fi discutate; preferabilă cînd, din cauza tulburărilor comorbide, formatul de grup este nepotrivit pentru pacient sau cînd pacientul s-ar putea comporta într-un mod care i-ar împiedica pe ceilalți membri ai grupului
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
putea identifica anumite scheme fundamentale care acționează în majoritatea situațiilor sociale. Pot fi concepute experimente comportamentale specifice pentru a le pune la îndoială. Restructurarea cognitivă este cel mai eficientă în fobia socială atunci cînd este legată de expunerea la situațiile temute. Este introdusă înaintea expunerii gradate, deoarece am descoperit că pacienților le vine mai ușor să se angajeze în sarcinile expunerii dacă își pot reduce nivelul anxietății înaintea utilizării provocării cognitive. Probleme în restructurarea cognitivă Unor persoane le este dificil să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
neobișnuit al diferitor comportamente și al evaluării negative atrase de un comportament afirmativ sau neobișnuit. Participanților li se poate cere să anticipeze rezultatul și să-l compare cu cel real la întoarcere. Se negociază alte sarcini referitoare la ierarhia situațiilor temute deja stabilită pentru individ. În toată practica expunerii gradate se subliniază că scopul este de a dezvolta strategii eficiente de management al anxietății și de reducere a temerii, mai degrabă decît realizarea unei performanțe fără cusur în situația practicată. Într-
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tremură), afirmă sau face un lucru pe care ceilalți îl consideră jenant, pare stîngace sau comite o greșeală. De asemenea, unii cred că remarcele critice s-ar putea datora unui anumit aspect legat de înfățișarea sau comportamentul lor. Printre situațiile temute se numără vorbitul în public (inclusiv oferirea unor indicații și efectuarea unor prezentări), petrecerile, scrisul sau semnatul atunci cînd altcineva îi privește, statul la coadă, utilizarea telefonului în prezența altora, mîncatul sau băutul în public, folosirea toaletelor publice și a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mai supărătoare sau mai neplăcute decît altele. În fobia socială, înroșirea feței, transpirația și tremurăturile sînt considerate adesea simptomele cele mai deranjante. Atunci cînd anxietatea devine foarte intensă, majoritatea oamenilor încearcă să iasă din situația respectivă, pentru a preveni consecințele temute (aspectul fugi al reacției de tip luptă sau fugi). Cu alte cuvinte, dacă o persoană se teme că anxietatea o va determina să pară nelalocul ei sau să spună ceva inadecvat, va încerca să evite situația înainte ca aceasta să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să vă obișnuiți cu o perspectivă realistă și benefică asupra lucrurilor. SECȚIUNEA 5 Expunerea gradată În cele din urmă, o fobie poate fi depășită doar atunci cînd persoana respectivă își confruntă temerile, fapt care poartă numele de expunere la situația temută. Tehnica cel mai des folosită începe prin confruntarea situațiilor care generează nivelul cel mai redus de anxietate. Pe măsură ce încrederea se amplifică, sînt abordate situații din ce în ce mai dificile. Acest proces se numește expunere gradată, iar studiile au arătat că reprezintă o tehnică
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
natural, tindem să evităm situațiile care ne fac să fim anxioși. Din păcate, evitarea și eludarea nu fac decît să consolideze temerile subiacente și contribuie la generalizarea fricii asupra unui număr din ce în ce mai mare de situații. Pentru a depăși anxietatea, situațiile temute trebuie confruntate. Acest lucru poate fi realizat într-un mod planificat și gradat, care cultivă încetul cu încetul încrederea în sine, fără a genera niveluri extreme de anxietate. Aptitudinile de management al anxietății și tehnicile de reformulare cognitivă contribuie la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
realizat într-un mod planificat și gradat, care cultivă încetul cu încetul încrederea în sine, fără a genera niveluri extreme de anxietate. Aptitudinile de management al anxietății și tehnicile de reformulare cognitivă contribuie la controlarea anxietății cauzate de confruntarea situațiilor temute și ajută la reducerea anxietății viitoare. Pentru a avea succes, este nevoie de expuneri frecvente și repetate la situațiile temute. SECȚIUNEA 6 Asertivitatea 6.1. Ce este asertivitatea? În mod normal, asertivitatea presupune alegere și comunicare; înseamnă operarea unor alegeri
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de anxietate. Aptitudinile de management al anxietății și tehnicile de reformulare cognitivă contribuie la controlarea anxietății cauzate de confruntarea situațiilor temute și ajută la reducerea anxietății viitoare. Pentru a avea succes, este nevoie de expuneri frecvente și repetate la situațiile temute. SECȚIUNEA 6 Asertivitatea 6.1. Ce este asertivitatea? În mod normal, asertivitatea presupune alegere și comunicare; înseamnă operarea unor alegeri active cu privire la ceea ce facem și spunem; reprezintă capacitatea de a ne comunica opiniile, gîndurile, nevoile și sentimentele într-un mod
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
înălțimi, insecte sau animale mici. Această aglomerare de temeri n-ar fi putut fi prezisă de o teorie conform căreia toți stimulii pot dezvolta aceleași condiționări. Avînd în vedere că fobiile se concentrau asupra unor obiecte sau situații în general temute, Seligman a căutat un numitor comun. El a emis ipoteza că stimulii fobici tipici ar fi putut fi considerați o serioasă amenințare biologică pentru strămoșii unei specii. Cercetătorul (1971) a sugerat că anumite asocieri ar putea fi predefinite ceea ce înseamnă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
probleme ar fi sugerat existența mai multor căi posibile de atingere a temerilor fobice. Rachman (1991) a identificat trei astfel de condiționări. Etapa finală comună tuturor celor trei căi este obținerea unei reprezentări care să lege stimulul de un rezultat temut sau aversiv. Dacă se reușește acest lucru, se poate crea o anumită coerență, prin asimilarea noilor dezvoltări ale teoriei condiționării. Teorii recente despre fobii În ultima vreme, anumite teorii legate de condiționare au suferit o modificare conceptuală (vezi Dickinson, 1980
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de panică). Căile directe (de exemplu, condiționarea) sau indirecte (transmiteri verbale sau indirecte) presupun o reprezentare cognitivă a informației (nu neapărat conștientizabilă; Mattick et al., 1995) că anumiți stimuli vor produce (sau prezice), probabil, unele rezultate neplăcute și, de aceea, temute. Rezultatele neplăcute pot fi acum extinse în așa fel încît să includă și alte evenimente nedorite, precum atacurile de panică. Cea mai recentă conceptualizare a fobiilor specifice drept o funcție a tendinței de a resimți alarme false sugerează că una
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pentru a evalua efectele singulare și combinate ale fiecăreia, trebuie să le discutăm pe rînd. Terapiile comportamentale Modelul etiologic bazat pe învățare sugerează că tratamentul ar trebui să implice extincția sau expunerea la stimuli ce provoacă spaima, în absența consecințelor temute. Acest tip de expunere s-a dovedit un tratament rapid și eficient al fobiilor specifice (Emmelkamp, 1979; OBrien, 1981; Butler, 1989b). Expunerea ar trebui repetată cît de des posibil. Chambless (1990) a sugerat că ședințele pot fi programate în fiecare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
șanse de a încheia tratamentul (vezi Clarke și Jackson, 1983; Barlow, 1988). Fiecare dintre tehnicile comportamentale disponibile poate fi structurată în funcție de măsura în care diminuează anxietatea. La un pol se află copleșirea. Aceasta presupune prezentarea situației sau obiectului cel mai temut, de obicei, în prezența terapeutului (Sherry și Levine, 1980). Acest lucru este repetat pînă la dispariția anxietății (pentru mai multe detalii, vezi Levis și Hare, 1977). O tehnică ce presupune o mai mare reducere a anxietății este modelarea prin participare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
se află desensibilizarea sistematică (Wolpe, 1958; Goldfried și Davison, 1976). Pacientul este învățat să aplice relaxarea progresivă a mușchilor (Jacobson, 1962), să stabilească ierarhii și să-și proiecteze mental etapele de expunere. Apoi, pacientul începe expunerea imaginativă gradată la situațiile temute, folosind relaxarea pentru a-și menține anxietatea la cote scăzute. Astfel, posibilele tratamente eficiente bazate pe expunere pot fi structurate în funcție de tipul expunerii și durata acesteia. Mai întîi, din punctul de vedere al tipului de expunere, desensibilizarea sistematică s-a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să crească autoeficiența (Williams et al., 1985; Hoffart, 1995). Argumentînd această teorie, Penfold și Page (1999) au descoperit că o conversație menită să distragă atenția a redus anxietatea mai mult decît una în care pacienții s-au concentrat asupra stimulilor temuți și că efectul terapeutic al distragerii atenției în timpul expunerii in vivo a crescut, după toate aparențele, controlul perceput asupra anxietății. Deși acest efect a fost limitat la situațiile reconstituite în ședințele de terapie, Oliver și Page (2002) le-au reluat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
numai în cazul pacienților care au fost distrași în timpul exercițiilor de expunere. Pericolele terapiilor comportamentale Terapiile comportamentale prezintă anumite pericole. Cel mai important, inerent în cazul acestor proceduri, este posibilitatea sensibilizării. Un principiu de condiționare spune că expunerea la stimulul temut care are ca rezultat o reducere a anxietății va diminua frica resimțită în viitor. Expunerea de scurtă durată, în care anxietatea nu scade, ar putea sensibiliza pacientul, sporind astfel teama resimțită în viitor. Datele obținute de Rachman și colaboratorii săi
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
este neindicată, dacă subiectul încearcă să rămînă în contact cu obiectul fobic, dar dă greș din pricina spaimei intense. Pe de altă parte, expunerea de scurtă durată ar putea reduce anxietatea derivată în momentul în care pacientul ia contact cu obiectul temut și își dă seama că-și poate păstra controlul. Un al doilea pericol al terapiei comportamentale este cel specific fobiei legate de sînge și răni. Pacienții nu resimt doar frică atunci cînd se află în contact cu stimulii, ci uneori
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
expunere gradată și să-și stabilească propriii pași. Una dintre cele mai des întîlnite probleme legate de stabilirea ierarhiilor este provocată de pacienții care vor să sară peste etape de-a lungul drumului, țintind din prima clipă la cea mai temută situație. Ei ar putea fi nerăbdători și, în consecință, deloc dispuși să piardă vremea pînă la atingerea scopului propus. Spre deosebire de programele pe care le aplicăm în cazul tulburării de panică asociate cu agorafobia, tratamentul fobiilor specifice este diferit. Atragem atenția
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
toate situațiile în care este posibil să apară frica. Apoi, ordonați situațiile respective în funcție de nivelul de teamă asociat fiecăreia. Veți obține o ierarhie, începînd cu situația care provoacă nivelul cel mai scăzut de frică și continuînd cu situațiile cele mai temute. În continuare, veți avansa de-a lungul ierarhiei, rămînînd de mai multe ori într-o situație, la fiecare nivel, pînă ce situația nu mai este potențial amenințătoare. Această procedură este discutată mai amănunțit în secțiunile următoare. 4.1. Înfruntarea temerilor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
reduce anxietatea determinată de gîndul obsesiv. În cazul celor care manifestă numai gînduri obsesive, anxietatea este asociată adesea cu gîndurile respective, iar ritualurile mentale, distragerea atenției sau evitarea pot fi utilizate pentru a atenua disconfortul și a preveni producerea evenimentului temut. Lucrurile stau aproximativ la fel și în cazul celor care manifestă numai ritualuri compulsive, deoarece compulsiile au rolul de a diminua necesitatea ritualurilor. Anxietatea are un rol important în TOC și va fi analizată mai detaliat în secțiunile următoare. Majoritatea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
numai 25% dintre pacienți au descris episoade de remisie, definite ca perioade de trei luni de absență a simptomelor. Descrierea clinică TAG se caracterizează prin simptome generalizate și persistente de anxietate, induse de îngrijorare. Îngrijorările au dimensiuni exagerate în raport cu evenimentul temut, sînt universale și greu de controlat. În general, subiectul acestor preocupări acoperă mai multe domenii, în special familia, banii, serviciul și sănătatea personală. Cei care suferă de această tulburare sînt de obicei firi sensibile, predispuse la nervozitate, iar perioadele de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]