1,728 matches
-
amplifica. Tariful lui Dioclețian (301) îi va așeza pe sculptori, mozaicari și pictori în rândul muncitorilor din construcții, atât erau de neclare granițele între zidărie și opere, ornamente, picturi, mulaje. Iar dacă Vitruviu face loc în cartea sa de căpătâi tencuielilor și culorilor, e fiindcă zidurile trebuie acoperite, iar plafoanele, bolțile și pardoselile decorate. Totuși recomandă să nu se exagereze în această privință: feriți-vă de decoratori, vă împing la risipă. Nu faceți ca nebunul de Nero, care supraîncarcă pereții Casei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub o arcadă cu tencuiala roasă ca de lepră, discutând un timp, apoi tăcând, fiecare cu gândurile lui, în vreme ce ploaia continuă să cadă vrăjmașă peste pinii din curte. Scos din ritmul de rutină, ghidul povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil. Păianjeni sferici, cu picioare ca niște fire foarte lungi, stăteau încremeniți pe ziduri. Viermi cenușii și îndesați, cu doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o jumătate de oră în locurile acelea vuitoare și înspăimîntător de singure. Scriam ceva, cu o bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noua clădire de oaspeți a mănăstirii, Îți pot da și ție o cameră aici pe toată perioada șederii tale, ai văzut că a trebuit să demolăm vechea casă cu prispă, abia se mai ținea în bârne, un perete întreg de tencuială i-a căzut în primăvară după multele ploi, trecem prin camerele frumos mobilate, cu tot confortul necesar, inclusiv toalete, cu rezervorul alb smălțuit din care se trage apa, la privirea mea uimită părintele îmi explică, Sper să rezolv o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor, Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu cunosc împrejurările în care eu mă aflu aici, se declară satisfăcuți cu înțelegerea făcută, îi mulțumesc părintelui pentru tot, hotărăsc că vor face mâine un drum să-și aducă restul sculelor și vopselele, iar de luni vor începe cu tencuiala, se ridică amândoi de la masă, părintele îl cheamă pe Daniel, copilul mereu prezent la chemarea părintelui, îl trimite cu meșterii la bucătărie, să fie ospătați meșterii cum se cuvine, mie îmi face semn să rămân, privesc lung pe fereastra ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult spațiu de pictat și chiar incomod, dar fiecare imagine va fi la locul ei, se-apropie de perete meșterul și-și trece palma peste tencuiala aspră, dă din cap mulțumit apoi își caută cu înfrigurare prin buzunarele largi ale pantalonilor țigările, după ce și-a aprins țigara cu ea între cele două degete îmi explică, Conca absidei sau calotă, cum i se mai spune, tradiția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hmm, își ridică nemulțumit meșterul privirea spre înalt, Trebuie să mă gândesc și la următoarea problemă, ochii mei văzători și neștiutori se uită în direcția privirii meșterului, dar, spre deosebire de ochii lui deprinși a dibui problemele de dincolo de lumea informă a tencuielii zgrunțuroase, ochii mei bâjbâind încă, Aici unde se presupune a fi cupola îl avem pe Iisus Pantocrator, și firul rar al cuvintelor sale urmează înceata depanare a gândului, liturghia îngerească, în conca absidei o avem pe Maria mijlocitoare cu pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pruncul Iisus pe brațul ei drept, cum îi place meșterului și nu pe stângul sau ținut cu amândouă mâinile, Maica Domnului mijlocitoarea, doi îngeri arhangheli o vor încadra, dar îngerii se vor ivi din culoare numai mâine, acum îi ascunde tencuiala oarbă, ei stau acolo așteptând în lumea informă a ideilor, așteptând, mâine meșterul îi va face vizibili, într-o singură zi a pictat-o, cu tron cu tot și cu pruncul jertfei pe brațul ei drept, a pictat-o fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spunea meșterul că e o artă a bărbăției, așa cum credea și Vasari, îmi întorc privirea spre schița îngerului desfășurată pe patul meu nefăcut, îngerul aplecat spre tronul Mariei cu un papirus în mâinile sale, desenul va fi imprimat mâine pe tencuiala udă, vei avea modelul pe perete și tu nu trebuie decât să umpli cu culoare tiparul transcendental, Meșterul Luca mă pune la încercare și va trebui să fac față, să dovedesc că, deși am venit prea târziu, sunt cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă învețe, Cu câtă răbdare desenează Daniel pe caietul cu foi veline semnele cunoscute de el ale alfabetului grec, pe când afară se întunecă și din al meu Ioan Gură de Aur n-a mai rămas decât o grămadă de tencuială fărâmițată, Se-ntunecă și în poiana unde m-am retras să citesc din caietul lui Theo, mă voi opri aici și poate după cină voi continua lectura în odaia străină din casa de oaspeți destinată mie de părintele Varava, odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care Theo mi-a spus, Daniel, vei fi ucenicul meu! ne-au trebuit două zile până am dat jos pictura meșterului Luca și a lui Janos cu îngerul lui Theo cu tot, am dat din nou cu primul strat de tencuială, mi-l amintesc pe Theo entuziasmat la gândul că, apoi am măsurat pereții și el a făcut fel de fel de calcule neînțelese pentru mine, a desenat schițe cu fiecare bucată de zid, am măsurat până și raza de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum în minte acel miros de cafea învăluind într-o tihnă căutată toate neliniștile mele referitoare la Pantocrator, despre aceste nelămurite lucruri n-o să-i pot vorbi nici părintelui Ioan, ne ridicăm de la masă și ne întoarcem în biserică, iarăși tencuiala proaspătă, iarăși amestecul culorilor, desenul Iui și execuția grăbită să nu se usuce peretele, gâtul său răsucit după liniile Pantocratorului, eu udând mereu peretele, învârtind culorile, ajutându-l la carton și spre seară un nou Pantocrator pe boltă sub punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi, pentru culoarea de veșmânt albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu-i voie să folosești albul de var, în părțile luminoase pentru albastru pune amestec de lazur și alb de tencuială veche, verde-deschis, roșu, chinovar, ocru, denumiri de vopsele pe care le aud pentru prima dată, scrisul mărunt al meșterului Vasile, îngrijit, urme de culoare pe foile caietului, pete de ulei și la colțuri abia se mai vede scrisul, hârtia zdrențuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să lase și foi goale, îngălbenite de timp, pentru cel din urmă hirotonisit cu darul meșteșugului, eu?! Nu mai am de ales! 19 august, mai bine de-o lună de când mă aflu la mănăstire și zidul bisericii e încă în tencuială, tot ceea ce pictez, felul cum concep desenul, combinația culorilor, ceea ce iese până la urmă pe perete nu-mi aparține, nu-i pictura mea, ci a meșterului Luca, de parcă el ar fi pictat toată biserica înaintea mea și eu vin numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chemau la slujbă, În zilele care au urmat eu și Theo am pictat fără întrerupere, pe când a început școala eram gata cu bolta, zac în nemișcare în iarbă și-mi amintesc frenezia cu care picta Theo, fără cartoane, direct pe tencuiala udă, picta cu patima rece a celui ce știa dinainte totul și totuși purta crunta bătălie, Rămân în nemișcare cu ochii pe cer, soarele a coborât peste pădure și-mi trec prin minte imagini, cuvinte din zilele acelea, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de patru palmieri pe un perete, pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e atât de mare încât după aproape patru ore de lucru mi se așază peste ochi o grea perdea de fier și nici sforțările supraomenești de a o înlătura nu mă ajută, trebuie să mă opresc din lucru, dau cu tencuiala pe perete doar pentru aproximativ acest timp în care ochii mei sunt în stare să vadă până la căderea cortinei negre, câteva ore stau apoi imobilizat pe pat sau afară în iarbă cu comprese reci pe ochi până când lumina se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grea, dar aș face-o, apoi o cuprindea în îmbrățișări sub ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc pictând, rugătoare și el, neîndurător, Nu! 11 noiembrie, părintele Ioan nu mai e, l-am luat de la cămin astăzi pe Daniel să mâncăm undeva, voi avea de-acum grijă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe umărul lui Emmett. Simțeam cum fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare reduse la fâșii de cârpă și cioburi. Cei doi Sprague erau o împletitură de membre pe pat. Emmett se eliberă primul, o mângâie pe Madeleine, apoi își frecă pleoapele și-și miji privirea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile de tapet și mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu scândura crăpată la mijloc și ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ferme, la fel ca majoritatea periferiilor din Aberdeen, dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se îndepărta. Camera zidită Într-o zi de iarnă, destinul interveni. Se întâmplă ca mai mulți oameni să se afle cu treburi în abandonata Domus Tiberiana când, într-un mic birou aflat lângă una dintre camerele private ale fostului împărat, tencuiala unui perete cedă brusc, descoperind un gol. Se ivi o cămăruță care fusese ascunsă, cine știe când, în spatele zidului, de niște mâini pricepute și de încredere, ca și cum Tiberius, cu suspiciunea lui nevrotică, ar fi vrut să lase acolo un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]