1,120 matches
-
sunt mai complicate la o privire secundă, astfel încât postmodernismul nu încetează să-și prelungească tentaculele culturale, la începutul mileniului al treilea, în noile manifestări artistice care așteaptă a primi un nume, chiar dacă se vorbește "cronica unei morți anunțate: postmodernismul", cum teoretizează Monica Spiridon în numerele 310 și 311 ale "Observatorului cultural" (în paranteză fie spus, teoreticiana se află permanent în avangardă, fiind printre primii la noi care a discutat termenul de postmodernism și iată, acum, prefigurează apariția a altceva, nenumit încă
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă ar teoretiza, că nu acordă credit ,autorului care-și plimbă personajele și cititorii în funcție de interesele și capriciile sale" (p. 291). în alt loc consemnează și mai clar și alătură indubitabil profesiunea autorului de cea a ziaristului, apropo de Gilda: , Intrase ea însăși
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
parte, limba română literară se afla, spre finele veacului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea, abia în zorii evoluției sale, Didahiile vădesc o certă creativitate verbală, raportabilă în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim se arată
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
făcut în două salturi cei cîțiva pași care o despărțeau de cărare, apoi și-a ritmat mersul după pașii lipsiți de convingere ai lui Pați. - Nu sînt de acord să-ți placă un cimitir numai pentru că e cimitir - și-a teoretizat el lipsa de interes. - Nici eu nu sînt de acord - a zîmbit Cristina privind repede și scurt la dînsul. - N-are ce să te emoționeze dacă nu-i nimic de văzut - a insistat Pați, simțindu-se contrazis de tonul Cristinei
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
puterii, oricare era ea. L-a lingușit pe Rege discret, cu eleganță, însă constant și mai ales eficient. în disputa literară și ideologică a vremii, a menținut ferm echidistanța între bucureștenii din jurul Revistei contemporane și Junimea (în Pseudokynegetikos VI, el teoretizează această poziție de etern abstras de la luptele literare ("Sunt în țară la noi două foi literare care și-au jurat neîmpăcată ură și mînie; Convorbirile literare de la Iași mușcă carne vie, cînd găsesc, în Revista contemporană din București, iar aceasta
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică, iar sensul cît mai obscur. în cea mai cunoscută dintre scrierile sale, prozatorul ajunge chiar să teoretizeze o asemenea viziune : "Și el îmi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor și buruienilor, arătîndu-mi chiar și pe acelea care sunt bune de leac: Ceea ce este dobrișor și cealaltă ghizdei; asta e laptele stîncei și astălaltă zîrnă-mițoasă; ici iată brîndușe și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
disperate sau de emisari cinici, precum Molotov sau Kaganovici, care și ei văzuseră cu ochii lor mormanele de cadavre, Stalin traversase o singură dată Ucraina în tren ca să-și petreacă un lung concediu la Soci. La fel ca Marx care teoretiza soarta muncitorilor industriali exploatați de patroni, fără a fi călcat pragul unei fabrici, Stalin își baza ideologia pe o realitate de care nu avea cunoștință directă. Sau, dacă avea, una indirectă, prefera s-o ignore. Prin anii 1980, am auzit
Ideologie și foamete by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3776_a_5101]
-
Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai plutesc peste tot, peste toate, ca o aură.” Aură atât de sugestiv surprinsă în toate paginile „Jurnalului post-mortem”. Teoretizând, aș putea afirma că Nicolae Turtureanu literaturizează ireparabilul, trecerea dincolo de materie, fără însă a „se îmbăta cu apa rece” a utopicelor vieți veșnice. El rămâne pe terenul arid și înlăcrămat al trecutului ireconciliabil și-l scanează filă cu filă. Amintirile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
graniță, discipline de graniță, pentru că eu însămi nu mai eram împăcată cu locul meu anterior, dar nici cu acela rezervat mamei prin tradiție (mi-a prins bine să găsesc cărți precum A treia femeie, a lui Lipovetsky, care documentează și teoretizează chiar acest fel de suspendare non-dihotomică a femeii de azi). Am început să mă interesez de feminism (față de care avusesem până atunci reacția de repulsie a intelectualului român respectabil, care nu citește feminism, dar pretinde că știe suficient despre feminism
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și poate lămuri în nici un fel starea cu totul curioasă simțită azi către amiază. Tocmai se așezase la birou și răsfoia un carnet cu note la ultimul proiect de roman, deja contractat la editura Forum. A scos din dulap
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
precedentă. Cartea lui Jules Cambon, Le Diplomate, publicată în anul 1925, ne apare astăzi ca o concluzie a experienței diplomatice de până la marea fractură, provocată de primul război mondial. Păstrând proporțiile, s-ar putea spune că, întocmai cum Clausewitz a teoretizat experiența războaielor napoleoniene, tot astfel Jules Cambon a generalizat experiența diplomației europene de până în 1914. Ceea ce conferă o remarcabilă valoare cărții de față este cultura istorică a autorului ei. Jules Cambon cunoaște nu numai diplomația epocii sale, ci și pe
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de doctrine, altădată celebre, pe care, atunci
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
greu de strâns atâtea semnături, dar astăzi sunt din ce în ce mai încrezător. Cert este că răspunsul oamenilor este peste așteptări. Nu știu de ce, nu am timp să mă gândesc la nimic acum. Este o chestiune de tensiune, de minute, de efort comun... teoretizăm mai multe după acest episod", a declarat Mircea Diaconu pentru . Îndrăgitul maestru a transmis și un mesaj pentru românii care încă nu au semnat: "Nu vă opriți! Până în ultima clipă, nu vă opriți!". PNL a refuzat să-l includă pe
Anunț de ultimă oră legat de semnăturile lui Diaconu pentru europarlamentare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40384_a_41709]
-
face amintire/ pămîntescul lucrurilor fără formă./ eu le zăresc lăuntrul sortit să fie flăcări -// aceasta este credința mea mai spun/ și vouă mă închin// trecătorii mei între ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
materiale suficiente pentru o viață decentă - corelată cu absența relațiilor sociale cu societatea sau comunitatea în care aceștia trăiesc-, precum și de lipsa accesului real la drepturi și servicii de bază. Diferite abordări și modele au explicat această realitate și au teoretizat-o pornind de la variabile diferite. Voi urmări în principal modelele teoretice care fac referirelamodelul european al excluziunii sociale, deși există cu siguranță contribuții semnificative extraeuropene, în special în spațiul asiatic și latino-american (xe "Sen"Sen, 2000; xe "Arriagada"Arriagada, 2005
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
beneficiarului programului pentru venit minim) este o persoană singură, fără familie, deseori un bărbat, care suferă diferite handicapuri personale și sociale și care trebuie să fie «reinserat» sau «reintegrat» social (xe "Daly"Daly, Saraceno, 2002, p. 90). Modelul individualist (anglo-saxon) teoretizează societatea ca fiind un rezultat al interacțiunilor dintre indivizii care se află în competiție pe piață, fiecare purtător de drepturi și datorii specifice. Având în vedere că legăturile sociale sunt voluntare, excluziunea unor indivizi nu poate fi considerată responsabilitatea celorlalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
precară 1. Modelul dezintegrării relațiilor sociale adaugă prezența relațiilor sociale, cel individualist (anglo-saxon), nediscriminarea pe piață, iar modelul lui Akerlof, externalitățile sociale (vezi figura 1). Figura 1. Modele teoretice ale excluziunii sociale Pentru a rezuma, modelul dezintegrării relațiilor sociale (francez) teoretizează excluziunea socială ca pe o absență a relațiilor cu societatea/comunitatea, absență care poate fi cauzată și de starea financiară precară, care determină, la rândul său, apariția unor lipsuri materiale semnificative. Modelul individualist definește exclușii drept aceia care nu pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
fură de la început întîmpinate de pietrar cu un scepticism curios. Gazda nu prevăzuse că oaspeții vor fi nevoiți să cumpere de mâncare din sat, bănuise că boierii își vor fi adus de la oraș, unde sunt de toate. - La oraș găsești, teoretiză arhitectul, ceea ce vine de lațară. Aici e izvorul. Sper că lapte este. Lapte însă nu se afla, pentru că era din zorii zilei trimis la oraș. Unt nu făcea nimeni. Ioanide, surprins, întrebă cum se explică duhoarea de zer și caș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el avea o sifonărie. O afacere care-i asigura o oarecare siguranță financiară. Cât să scrie Jurnal de sex și Poemul invectivă, volume în care vitupera împotriva acestei lumi de burghezi limitați, sau cel puțin așa îi considera el în timp ce teoretiza „exasperarea creatoare“ și probabil plănuia să plece călare pe bicicletă pe traseul Oltului. Amazonul își schimbă direcția Ce mai aflăm e că Eugeniei Ionescu nu-i plac deloc Stan și Bran: „Cum să te amuzi că unul dintre ei suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
D ebutul editorial al lui Horia Gârbea (1993) este de o precocitate teoretică mai puțin obișnuită în dramaturgia română. Precedat de o prefațămanifest intitulată Un spectator de școală nouă, volumul (Doamna Bovary sînt ceilalți) teoretizează celebrul intertextualism: totul sa spus, nimic nou sub soare, nici o șansă pentru autorul sfîrșitului de mileniu decît să repete ce au scris alții în versiuni combinatorii, "intertextuale". Sînt în manifestul lui Horia Gârbea nu doar elementele unei "rețete" literare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se înstrăina de esența individuală, ci ca o pornire de a se elibera în contemplarea a ceea ce este necesar și stabil mai ales de accidentul existenței organice generale"12. "Nevoia de autoînstrăinare" îl determină, poate, și pe Hamlet să își teoretizeze propria melancolie, să-și convertească sentimentele în trăire estetică. Putem oare conchide ca Hamlet este un cabotin? Poate că da. Kierkegaard ne asigură că melancolia este unitatea ironiei și a ironistului care, fiind pe rând poet, retor, vagabond sau rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
masochisme etc. Fashionable. Aceleași persoane, puse în fața unor rânduri sincere, scrise de un bărbat care a iubit cu pasiune, întreaga viață, o singură femeie, se trag în lături, cu mâna la gură...: cum poți respinge cuvintele unui scriitor care a teoretizat „dezgroparea“ momentului, dezbrăcarea celei mai banale scene până la revelarea esenței sale - epifania... ? Adică, dacă nici copularea nu naște epifanii, în ce naiba să mai credem? Adică nici căcatul descris de Joyce nu e o imagine pură? Passons... Joyce n-a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și zău că nu-s obscen la minte, că am devenit ascet cu asemenea nepoată ca tine, care tot în negru se primblă și teoretizează prietenia veșnică pe coclaurii din Tibet. Dar eu și în mormânt o să te pup pe bot, asta să știi, și o să-ți fac porcării sub pământ, că am citit Necrofilul, cărțulia aia a unei tipe ce s-a sinucis pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea materială care-ți oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-am născut într-un regal de toamnă târzie, din Zodia Scorpionului, în cel mai nordic oraș de munte al Bucovinei, Vatra Dornei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
între ele, dar întregind un om, ci prin însușiri exact inverse, reduse la schema <<ești bun>> sau <<ești rău>>, susținute totdeauna cu aceeași violență”. Fragmentul amintește încercarea lui Holban de a surprinde psihologia personajelor așa cum face Marcel Proust. Uneori Ioana teoretizează chiar pe marginea stărilor de discontinuitate ale ei și ale partenerului ei, iar argumentele invocate de ea au o desăvârșită logică literară: ”- Este lipsă de pătrundere psihologică, închipuindu-ți că oamenii se pot prinde într-o formulă și vor rămâne
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]