1,090 matches
-
dată perspectivei substanțialiste ne permite să spunem că trebuie să facem distincție, În studierea relațiilor interetnice, Între perioada de dinainte de Barth (B.B. ă Before Barth) și cea de după Barth (A.B. ă After Barth). Putem totuși să ne Întrebăm dacă teoretizarea lui Barth ă În mod incontestabil, salutară În linii generale ă nu estompează cumva specificitatea noțiunii de identitate etnică. Punctul de vedere sociologic, inspirat În mare parte din studiile lui Erving Goffman, care insistă asupra rolului interacțiunilor dintre indivizi, este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să existe conflicte Între principiul liberal, care face din individ singurul subiect de drept, și punctul de vedere ă susținut de Sylvie Mesure și Alain Renaut ă care apără cu fermitate individul Împotriva grupului, apărare devenită și mai dificilă În teoretizarea lui Kymlicka (chiar dacă acesta, conștient de dificultate, neagă grupurilor dreptul de a le impune propriilor membri „restricții interne” care să aducă atingere libertăților lor individuale). Drepturile culturale trebuie, În consecință, să fie Înțelese ca parte integrantă a drepturilor omului. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să se mulțumească să descrie inepuizabila diversitate a moravurilor și a practicilor? Antropologia, de exemplu, s-ar limita să Înregistreze variațiile și nu ar intra În explicarea variabilității, ceea ce, trebuie să recunoaștem, i-ar limita considerabil importanța. Aceste consecințe ale teoretizării comunitariene ne determină să ne punem unele Întrebări cu privire la utilizarea conceptelor de cultură și de identitate culturală subiacente concepției sale asupra subiectului. Pericolele Închiderii identitare Care este forța reală a „apartenențelor identitare”? Dacă este vorba doar despre a accepta că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
implică, Într-adevăr, o sociologizare radicală a obiectului său și ilustrează În acest sens un hiper-reducționism sociologic. El este echivalent cu o completă depsihologizare a fenomenului complex numit „rasism”, cu o punere pe seama funcționării sociale a tot ceea ce, În alte teoretizări, este atribuit naturii umane sau dispozițiilor actorilor sociali. Pe de altă parte, acest model Îndeplinește o funcție critică de necontestat: dacă rasismul este generat de funcționarea „normală” a societății, atunci lupta Împotriva rasismului presupune o transformare radicală a ordinii sociale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este o totalitate analizabilă doar prin raportare la ea Însăși, nu putem evita următoarea consecință dăunătoare: indivizii provenind din culturi diferite trăiesc În universuri incomensurabile. Această consecință readuce În discuție ideea unității neamului omenesc. În mod paradoxal, ea autorizează o teoretizare rasistă Împotriva căreia s-a constituit relativismul cultural. Nu putem accepta să ne asumăm un asemenea risc, cu atât mai mult cu cât argumentele Împotriva relativismului radical sunt decisive. Cum s-a ajuns la absolutizarea diferenței colective? În anii ’60
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un mod de legitimare a dominației exercitate de nobilime, În virtutea dreptului obținut prin cucerire); 3) apariția, În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a imaginarului mixofob În Antile și În cele două
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
seamă de inițiative, la Început timide și răzlețe, apoi din ce În ce mai serioase și mai coordonate, Începând cu 1960. Astăzi, rețele de cercetători, site-uri Web, reviste științifice și colocvii sunt consacrate, atât la nivel național, cât și pe scena internațională, acestei teoretizări care a dobândit o extindere pluridisciplinară (Seca, 2001). Dacă istoricii, sociologii, psihologii, geografii, antropologii, economiștii și alți specialiști folosesc În lucrările lor, În mod explicit, prin sinonimie sau metonimie (mentalitate, cultură, sistem de opinii, de semne sau discursiv, mod de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adevărat Întru sine, realizându-se. Aceasta este și condiția pentru a concepe un nou pact, pentru a defini instituții drepte și pentru a garanta siguranța fiecăruia și sfârșitul războaielor (Tratatul teologico-politic, 1670), Spinoza deschizând astfel calea pentru Rousseau (1712-1778) În teoretizarea democrației ca un contract social, singurul capabil să concilieze binele public și libertatea individuală. Aceeași problemă este reluată de Tocqueville (1805-1859), dar de data aceasta din perspectiva Revoluției franceze realizate, În Democrația În America (1835 și 1840). Tocqueville așază În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
bine de ce fragmentele unei vieți sunt legate prin relatarea unei povestiri despre ele, atunci am putea face un prim pas spre generalizare, plecând de la o singură poveste. Există numeroase idei și tradiții de interpretare care să ne ajute să documentăm teoretizările pe marginea povestirilor vieții. Ideile care ne vin atunci când interpretăm principalele puncte de cotitură sau momentele de criză din viața oamenilor pot fi de maxim interes, în acest sens (Denzin, 1989). Există numeroase posibilități de a formula idei pe marginea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
în care este actant principal și îi asigură identitatea narativă. Narațiunea apare astfel ca o practică ce produce sensul prin care subiectele își reafirmă periodic ipseitatea lor. O astfel de perspectivă este armonizabilă cu ipotezele praxematicii, care pune în centrul teoretizării subiectul ce produce discursul și construcția subiecților în discurs. Se ajunge astfel la concluzia că povestirea vieții nu este decît momentul crucial al activității identitare, aspect intim legat de cucerirea ipseității de către naratorul-actant. V. narațiune, stereotipie. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realiza mesaje satisfăcătoare, o condiție necesară a comunicării eficiente, care asigură conduita interacțiunii (Îți voi adresa acum o întrebare). Ideea limbii ca joc sau a jocurilor de limbaj și a rolului acestora în procesul de comunicare nu este nouă în teoretizarea limbajului (a se vedea metafora "jocului de șah", la F. de Saussure sau în scrierile lui L. Wittgenstein), iar despre o competență de acest tip, pe care trebuie să o dețină orice locutor a vorbit și E. Coșeriu, atunci cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mesajul transmis de emițător este concretizat într-o manieră diferită (în scris). C. Kerbrat-Orecchioni a propus, în 1997, ca denumirea generală de receptor să includă cîteva tipuri distincte de alocutori. Într-o perspectivă comunicativă asupra analizei discursului, P. Charaudeau propune teoretizarea a două tipuri de receptori, individualizați terminologic ca subiect interpretant - cel care primește mesajul și trebuie să-l interpreteze avînd o identitate psiho-socio-lingvistică - și subiect ideal - un subiect destinatar construit de actul enunțării și care satisface dezideratul decodării adecvate a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cambridge, 2007; Accounts of Conduct in Interaction: Interruption, Overlap, and Turn-taking? în Turner, J. H. (ed.), Handbook of Sociological Theory, Kluwer Academic-Plenum Publishers, New York, 2001, pp. 287-321. Deborah SCHIFFRIN, profesoară de lingvistică la Universitatea Georgetown; se remarcă prin cercetările asupra teoretizării relațiilor dintre limbaj și identitate, dintre gramatică și interacțiunea comunicativă, precum și asupra raportului dintre narațiune și discurs. Cele mai importante studii vizează fundamentele analizei discursului ca perspectivă novatoare de abordare a fenomenelor comunicative. Lucrări de referință: Discourse Markers, Cambridge University
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în analiza discursului. A realizat, împreună cu Catherine Détrie și Paul Siblot, lucrarea Termes et concepts pour l'analyse du discours: une appoche praxématique, Champion, Paris, 2001. Georges A. VIGNAUX (n. 1940), specialist francez ale cărui studii au contribuit la îmbogățirea teoretizării asupra raporturilor dintre limbaj, cogniție și cultură și a perspectivei asupra interacțiunilor metodologice dintre analiza discursului și lingvistica enunțării. Lucrări de referință: L'Argumentation. Essai d'une logique discursive, Droz, Genève, 1976; Le Discours, acteur du monde. Argumentation et Énonciation
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte în funcție de importanța evenimentelor. Cititorul înregistrează și poate chiar să formuleze în mare scenariul, principalele șiruri ale acțiunii dintr-o narațiune - un fel de reproducere și parafrazare. Barthes nu pare să se fi inspirat din psiholingvistică în ipoteze ori în teoretizarea noțiunii de „numire a secvenței”, dar există cîteva paralele interesante între ceea ce propune el aici și studiile psiholingvistice recente asupra narațiunii. O demonstrație critică exemplară pentru felul cum se aplică textual mașinăria barthesiană o întreprinde Chatman (1969), care o pune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și contribuțiile semnificative ale următorilor: Prince (1982); Lanser (1981); Jahn (1999); van Peer&Chatman (2001); și Lodge (1977) și (1981) - Capitolele 2 și 4 ale acestuia din urmă constau în aplicații interesante semnate de un critic și romancier preocupat de teoretizarea narațiunii, dar nu lipsit de spirit critic. De asemenea, mai sînt recomandați în mod special Fludernik (1993) și (1996), cu sinteze magistrale și sugestii privind numeroase probleme fundamentale în naratologie; Berendson (1981;1984); Ryan (1981); Fowler (1981); Uspensky (1973); Rifelj
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pură, cercetătorul este nevoit să facă o alegere, să separe, să selecteze fenomenul asupra căruia va centra comparația. Distincția între segmentare și abordarea globală este o chestiune de grad. Între studiul sectorial restrictiv și abordarea globală care se pierde în teoretizare abstractă se află o progresie de la particular la general. Punând față în față aceste două ipostaze, dorim să scoatem în evidență metoda generală. Comparația implică întotdeauna delimitarea unui sector mai mic sau mai mare în cadrul unei societăți sau al unui
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adevărată", după cum le recomanda R.E. Park studenților săi (cf. Adler și Adler, 1998, p. xii: go out and get your hands dirty in real research). A-ți "murdări mâinile în cercetarea reală", la propriu și la figurat, însemna renunțarea la teoretizarea abstractă, cu puternice tente scolastice, elaborată din chilia academică circumscrisă de restul societății prin zidurile (fizice și/sau simbolice ale) campusului universitar. Însemna, totodată, abordarea abruptă, fără mănuși, a ceea ce în epocă morala publică aprecia ca fiind "mizeria socială" sau
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii filologice și istoriografice, program care poate fi numit naționalism cultural. Faza B - perioada "agitației patriotice" în care intelectualii adepții ai ideii naționale încearcă să câștige cât mai mulți partizani
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin raportarea lor analogică la aspecte familiare. Metaforele conceptuale, spre deosebire de metaforele stilistice, își justifică existența nu pe criterii estetice, ci ca unelte analitice mobilizate în scopul teoretizării realității socioumane. Memoria - atât ca facultate individuală cu care este înzestrată mintea umană, cât și ca practică socială de aducere aminte împreună a trecutului colectiv - a făcut obiectul unor metafore celebre, de mare notorietate în istoria ideilor culturale. Inventarul întocmit
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sistemelor politice, a interacțiunilor între structuri, pro-cese și transformări. Făcînd abstracție de cîteva excepții, știința poli-tică din anii '50 era, așadar, fundamental eurocentrică, descriptivă și formalistă. Dacă Easton se îndrepta în direcția comportamentismului pentru a orienta știința politică pe drumul teoretizării și al științificității, Almond și Powell [1966] își propun să urmeze direcția politicii comparate și a dezvoltării politice. Răspunsul la expansiunea în cîmpul politicii trebuia să fie de acceptare a provocării și de pregătire a instrumentelor cu care să se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tematici și uneori chiar și a unor rezultate confuze. Oricît de temeinic ar fi consolidată, cum n-a mai fost niciodată în istoria sa, disciplina nu este nici mai unificată, nici unificabilă sub acoperirea unei interpretări unice, a unei singure teoretizări, a unei direcții de cercetare uniforme. Pași înainte Totuși, s-au înregistrat importanți pași înainte, evaluați, de exemplu, de către Almond și Powel [1978, V] în volumul lor, substanțial revizuit, despre politica comparată. În deceniul care a trecut de la prima lor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai receptivă și mai capabilă să teoretizeze. Firește că rezultatele deja obținute sînt departe de a fi exhaustive și presupun tot mai multe cercetări. Mai ales că, așa cum a sesizat de curînd, cu o oarecare amărăciune, însuși Almond [1990], nici măcar teoretizările mai originale n-ar trebui să omită să recunoască meritele precursorilor, să se confrunte cu teoriile de dinaintea lor și să urmărească dezvoltarea științei politice printr-un proces de critică și de revizuire, dar nu de neglijare, a ceea ce s-a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
interacțiuni. Pe de altă parte, acela de a fi atît de ancorate în contingent, încît să nu reușească să ajungă la generalizări cu aplicabilitate în diferite contexte, în mai multe sectoare, în mai multe medii naționale și transnaționale: riscul unei teoretizări income-plete sau de-a dreptul absente. Folosirea istoriei c) Ambele riscuri se regăsesc, de altfel, în comportamentismul clasic. Și, într-adevăr, cel de-al treilea fragment în căutarea identității este, după Dahl, apelul la istorie. "În interesul său pentru a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
așadar, o contradicție implicită și iremediabilă între policy making și teoria generală a politicii. Ba mai mult, din preocupările pentru ceea ce trebuie și ceea ce se poate face este posibil să iasă la iveală cerințe teoretice, întrebări teoretice, în fine, chiar teoretizări. Și activitatea politică ridică unele chestiuni relevante din punct de vedere teoretic, la care specialistul în politică poate să răspundă apelînd la cunoștințele și teoretizările sale [Sartori 1995]. Dahl [1967; 1985a; 1985b] își manifestă interesul pentru această perspectivă, și demonstrează
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]