5,413 matches
-
din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-ajuns ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult, faptul că niciodată nimic nu era, pur și simplu, nimic, ci întotdeauna CEVA, faptul că până și cele mai banale întâmplări se puteau preschimba, fără veste, într-o CRIZĂ TERIBILĂ devenise, pentru mine, viața așa cum trebuie să fie ea. Romancierul ăla, cum îi zice, Markfield, a scris undeva, într-o povestire, că până la vârsta de paisprezece ani a fost ferm convins că „enervare“ e un cuvânt evreiesc. Ei bine, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ALEXANDER PORTNOY, PENTRU DEGRADAREA UMANĂ A LUI MARY JANE REED PE PARCURSUL CELOR DOUĂ NOPȚI PETRECUTE LA ROMA, CA ȘI PENTRU ALTE DELICTE, MULT PREA NUMEROASE PENTRU A FI MENȚIONATE AICI, LEGATE DE EXPLOATAREA PIZDEI EI, EȘTI CONDAMNAT LA O IMPOTENȚĂ TERIBILĂ. DISTRACȚIE PLĂCUTĂ. — Dar, Onorată Instanță, la urma urmei e majoră și vaccinată, un adult care a acționat de bună voie... IA NU MAI MÂNCA RAHAT CU LEGALITATEA, PORTNOY. ȘTIAI ȘI TU CE-I BINE ȘI CE-I RĂU. ȘTIAI PREABINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un om pentru care treizeci de dinari, diferența dintre a prinde și a scăpa trenul, Însemnau luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său pentru o sumă mult mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te sun la 11? În dimineața următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să fiu sinceră, punctualitatea ei mi s-a părut surprinzătoare și oarecum Încurajatoare. Poate că, până la urmă, Lauren nu era chiar atât de teribilă cum pretindea. —Dumnezeule, nu am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmbrăcată În capot, m-am așezat la biroul pe care Milton Îl instalase pentru Hunter În bibliotecă și am tastat: Dragul și iubitul meu soț, Soția ta Îți duce dorul nespus de mult. A fost cooptată inopinat la organizarea unei teribile petreceri pentru o Proaspăt Divorțată, la care au voie numai burlacii, și speră că nu ai nimic Împotrivă. Apropo, dacă treci pe Rue Des Saintes Pères și ești atras irezistibil de un magazin numit Sabbia Rosa, urmează-ți instinctul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în jos, pînă în vîrful papuceilor de cîrpă, era udă fleașcă. M-am aplecat spre ea, așa, să fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am în față pe bunică-sa teribilă clipă! Am luat-o în brațe. Ea a întins mîinile mici, a atins gulerul hainei mele, un guler mare, dintr-un miel brumăriu, să se convingă că-i real, a șoptit un înfiorător "mă-măi", apoi și-a culcat obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care i le adresează inși scoși din sărite de ticăloșia lui. A-i spune otrepei că e otreapă înseamnă a-l hrăni pe C.V. Tudor cu energia pură a gunoiului din care se nutrește. De aceea, lovitura cea mai teribilă pe care o poate primi talentatul poet al pereților de closet este să nu-l bagi în seamă, să faci abstracție de existența lui. Am făcut asta într-o emisiune televizată, în care, solicitat fiind să adresez telefonic întrebări invitaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle deasupra lor răcnindu-și pentru a nu știu câta oară infamul său nume, Rahaaaaan!, și să le împlânte, în sfârșit, izbăvitor, până la prăsele, teribila lui armă, o dată, de două ori, de o mie de ori, până ce pe trupul de plastic nu se va mai afla nici măcar un singur loc care să nu fi devenit o rană, numai când îmi imaginez cum se va îngrozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
admirabile Încercări de a-i salva, chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei, pe Axi 12, În imagini de o acuratețe perfectă, atît de teribile Încît au stîrnit pe loc mînia cumplită a axionilor, ființe altfel extrem de pașnice și superioare din punct de vedere etic. Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani ca să ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
două ori, mă cam plictiseam de moarte atunci cînd nu era Jerry acasă, adică În multe după-amieze În care nu aveam ce face și multe nopți În care mă simțeam singur. Aflasem din lecturile mele că poți face multe lucruri teribile atunci cînd ești plictisit la culme, lucruri menite să te deprime și mai tare. De fapt, le faci tocmai ca să devii deprimat, ca să scapi odată de starea aceea insuportabilă de plictis. Tocmai mă apropiam de acest punct critic, cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fața-i învinețită, un amestec clar de îngrijorare și ostilitate. Totuși, tot ce-am putut vedea a fost îmbinarea neobișnuită a coapselor sale, deschizându-se spre mine într-un fel deformat. Nu sexualitatea poziției îmi rămase în minte, ci stilizarea teribilelor evenimente în care fuseserăm implicați, extremele durerii și violenței ritualizate în acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată a unei fete cu dizabilități mentale pe care o văzusem odată jucând într-o piesă de Crăciun la un sanatoriu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu voiau să o vadă, mai ales dacă ne gândim și la unii intelectuali din Apusul Europei, iar noi am fost țara care am dat cele mai multe victime, am suportat cele mai mari orori, dezastre și nenorociri, am trăit cele mai teribile tragedii (exceptând probabil rușii). Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem de referință decât cel de astăzi. Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
respect de febra acelor zile de iarnă de după 22 decembrie 1989 și de martirii Revoluției? Odată ce s-a prăbușit dictatura cea mai odioasă din această zonă a Europei, după atâția ani de privațiuni și suferințe, am asistat la cea mai teribilă descătușare a poporului român însetat de dreptate și libertate. Cineva spunea că: „acolo unde se sfârșește teama, începe democrația”. În sfârșit, românii au făcut din nou istorie și cu un curaj demn de laudă, și-au luat soarta în propriile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
plecat degeaba din România lui Iliescu în ultimii 14 ani. Ei nu au chef să uite așa ușor, să fie duși de nas, să fie manipulați, pentru că ei sunt victimele. Aceste comunități active sunt păstrătoare ale memoriei, mărci ale traumelor teribile. Vocile din țară au tăcut resemnate, cumpărate, anihilate de dezinteresul public. Oricât ar încerca Iliescu să se prezinte drept Moș Crăciun în fața lor și oricât de «plesniți peste bot» ar fi, până la urmă, ei sunt mărturiile pe care bilanțul nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o remarcăm și când vedem atâția oameni care s-au dezinteresat de credință și cultură, uitând de nevoile lor spirituale și dezinteresându-se complet de soarta celorlalți. Ei au «descoperit» valoarea efemeră a bunurilor materiale făurite de om. Este capcana teribilă a pragmatismului, curent de gândire care vrea să acapareze totul pentru sine. Întrebarea este dacă reprezentanții noștri, investiți cu putere și influență își pierd caracterul, cultura și demnitatea, atunci ce pretenții mai putem avea de la oamenii simpli, adică de rând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie Stăteam pe balcon fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și-l iau pe acesta, dar ce întâmplare cu amândouă cărțile... Doamne, puteai să fii mai explicit, dar ai exprimat ideile principale. Acum e rândul ei. Ea surâde. Are gropițe. Îți place și mai mult. Spune: - Da, aveam o poftă teribilă să citesc o carte bună. Asta, la început nu mi-a plăcut, dar apoi a început să-mi placă... Ce ciudă mi-a fost, când am văzut că se întrerupe. Și nici autorul nu era acela. Mi se păruse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din vedere, Cititorule. „Tu“, care se referă la Cititoare, poate, de la o frază la alta, să se fixeze asupra ta. Ai rămas unul dintre posibilii „tu“. Cine ar îndrăzni să te condamne la pierderea lui „tu“, catastrofă nu mai puțin teribilă decât pierderea eului? Pentru ca un text la persoana a doua să devină un roman, sunt necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în vene cu seringa, a văzut că are înțepături, multe înțepături pe brațe și pe picioare, a fost dusă într-un soi de laborator subteran, un beci în care am ascuns noi aparatură secretă și-acolo s-au întâmplat lucruri teribile. Sigur, ei i-au spus c-o duc la spital, să-i facă analize, dar ăia nu erau doctori și asistentele... niște kaghebiste și ele! În timpul somnului a fost condiționată, cu o lumină intermitentă și fragmente muzicale, când le aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a ajunge, la sfîrșit, În același punct. Ce sens avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se întâmpla acum, că s-ar putea din nou trăi viața altuia. Iar, pe deasupra, acela care urma să trăiască să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]