190,155 matches
-
pe lângă textele ca atare, realitatea unei biografii spirituale, fiind implicat aici portretul și autoportretul singular al scriitoarei. Nota asupra ediției motivează eliminarea din sumar a volumului Impresii literare din 1908 și a alcătuirii volumelor prin selectare, ceea ce nu înseamnă că textele sunt pierdute. Ele sunt incluse în notele finale, semnalate doar sau reproduse integral ori parțial. Margareta Feraru precizează că selectarea a urmărit criteriul valorii și al viabilității discursului critic. Ordinea cronologică este respectată. Mai ales în cazul prefeței, spațiul din
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
sunt incluse în notele finale, semnalate doar sau reproduse integral ori parțial. Margareta Feraru precizează că selectarea a urmărit criteriul valorii și al viabilității discursului critic. Ordinea cronologică este respectată. Mai ales în cazul prefeței, spațiul din josul paginii dublează textul propriu-zis. Altfel, în interiorul celor două volume ale ediției, subsolurile corectează posibile lecțiuni deficitare, reproduc titlurile cu exactitate, fac trimiteri la cărți nenumite de autoare, dar al căror conținut este cunoscut de editoare, încât nu stă la îndoială să se refere
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
să o evite recurgînd pur și simplu la reformulări ale frazei. Citatele care ilustrează abuzul se găsesc cu ușurință, în diverse registre stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în care presiunea automatismului a fost mai mare decît modelul textului sursă. Nu se observă diferențe considerabile de frecvență între textele care ar avea justificarea "cacofoniei" (ca precedînd cuvinte care încep cu c- /ca-, co-) și celelalte. Iată cîteva
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
care ilustrează abuzul se găsesc cu ușurință, în diverse registre stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în care presiunea automatismului a fost mai mare decît modelul textului sursă. Nu se observă diferențe considerabile de frecvență între textele care ar avea justificarea "cacofoniei" (ca precedînd cuvinte care încep cu c- /ca-, co-) și celelalte. Iată cîteva exemple din prima categorie: "directorul unui liceu din Ocna Sibiului a considerat
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
stilistice ale limbii actuale. Numeroase exemple recente pot fi culese din Internet: în multe cazuri e vorba de texte traduse, în care presiunea automatismului a fost mai mare decît modelul textului sursă. Nu se observă diferențe considerabile de frecvență între textele care ar avea justificarea "cacofoniei" (ca precedînd cuvinte care încep cu c- /ca-, co-) și celelalte. Iată cîteva exemple din prima categorie: "directorul unui liceu din Ocna Sibiului a considerat că este mai bine să lucreze ca și culegător de
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
acreditat de casa de asigurari ca și medic de familie" (medfam.ro); "aceste măsuri ar avea ca și efect... " (lga.ro). Sînt autori sau traducători care au interiorizat structura și o aplică cu maximă consecvență. într-un site web cu texte evident traduse, exemplele se succed: "Scriptura este fără erori ca și întreg sau în parte"; "Cuvântul sigur al lui Dumnezeu ca și obiect unic al credinței"; "cât de profund anticatolic era ca și student"; "ar fi folosit Scripturile ca și
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
cele urmate", Românii sub Mihai-voievod Viteazul) și e încă prezentă la Titu Maiorescu ("rămîne ca cum n-ar fi fost", Critice). Evident, o verificare a uzului actual al îmbinării dă rezultatele previzibile: în Internet, ca cum apare doar în cîteva texte dialectale ("Să îmflă capu la ei ca cum să sloboage splina în bou!" - grai bănățean, infotim.ro/patrimcb), în unele fragmente arhaice sau parodice.
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
cu înverșunare acest obicei, atât în cadrul unei serate a Junimii bucureștene, în casa lui Titu Maiorescu (acesta ar fi spus: "Pe mine m-ai convins și în casa mea nu voi lăsa să se mai facă"), care i-a tipărit textul în Convorbiri literare (1882, nr. 9), cât și într-o conferință ținută la Societatea "Concordia română", unde a denunțat originea "barbară" a obiceiului. Textul lui Ispirescu a apărut în broșură în 1886 și a fost reprodus în Calendariu din Sibiu
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
convins și în casa mea nu voi lăsa să se mai facă"), care i-a tipărit textul în Convorbiri literare (1882, nr. 9), cât și într-o conferință ținută la Societatea "Concordia română", unde a denunțat originea "barbară" a obiceiului. Textul lui Ispirescu a apărut în broșură în 1886 și a fost reprodus în Calendariu din Sibiu (1902, p. 127-141). P. Ispirescu mărturisește că a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în copilăria sa (se știe că s-a
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
punctele de vedere converg: toată lumea pare să fie de acord că o asemenea "nivelare" scoate la lumină un lucru aproape uitat - valoarea literaturii pentru existența umană. în Teoria secundarului (Univers,1997), Virgil Nemoianu remarca, la un moment dat, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea paradisiacă sau utopică a literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. Aceleiași probleme, Jürgen Habermas
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
discursului spre statutul ficțiunii. Aceleiași probleme, Jürgen Habermas îi consacră, la rîndul său, una dintre cele douăsprezece prelegeri reunite în volumul Discursul filosofic al modernității (All, 2000), iar Paul de Man, în Blindness and Insight (Oxford University Press, 1971), tratează texte critice din Lukács, Barthes, Blanchot și Jakobson, după aceeași metodă și cu aceeași finețe care se întîlneau altădată doar în textele ficționale. în aceeași ordine de idei, cu privire la standardele actuale ale compoziției literare, Matei Călinescu făcea o observație foarte pertinentă
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
Discursul filosofic al modernității (All, 2000), iar Paul de Man, în Blindness and Insight (Oxford University Press, 1971), tratează texte critice din Lukács, Barthes, Blanchot și Jakobson, după aceeași metodă și cu aceeași finețe care se întîlneau altădată doar în textele ficționale. în aceeași ordine de idei, cu privire la standardele actuale ale compoziției literare, Matei Călinescu făcea o observație foarte pertinentă: în timp ce standardele compoziției literare moderniste ar trebui căutate în poezie, în caracterul ei independent și autonom, incompatibil cu transferul lingvistic, cele
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
cele ale compoziției postmoderne ar fi prin excelență asociate cu ficțiunea și narativul. în epoca actuală, modelul ficțional ajunge așadar să se impună treptat în orice tip de discurs. Din acest punct de vedere putem demonstra cu ușurință că nici textele lui Umbetro Eco din volumul intitulat Sulla letteratura, recent apărut în Italia, la Editura Bompiani, nu fac excepție, în sensul că nu le lipsește, nici pe departe, acea trăsătură relevantă din punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
reper... Despre funcțiile literaturii Volumul de față reunește optsprezece eseuri (cele mai multe dintre ele scrieri ocazionale, prelegeri susținute la diverse, simpozioane, colocvii ș.a.m.d.), grupate, în linii mari, după aceeași formulă ca și cele șase "plimbări" prin pădurea narativă. Primul text este consacrat funcțiilor literaturii ("Su alcune funzioni della letteratura") și insistă mai cu seamă asupra zonelor de interferență dintre "lumile ficționale" (cum le-a numit Toma Pavel) și universul real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul a fost posibil întrucît comunitatea cititorilor a făcut, de-a lungul timpurilor, "investiții pasionale" asupra eroilor
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
limbii perfecte"), pe Aristotel, pe Sfîntul Augustin și pe Dante, pe Proust și pe Eliot. într-adevăr, abilitatea unui critic constă, se pare, înainte de orice, în selectarea autorilor, iar miza criticii de înaltă clasă - în descoperirea acelui moment în care textul apare ca un întreg organic, viu, funcțional la toate nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
descoperirea acelui moment în care textul apare ca un întreg organic, viu, funcțional la toate nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
și în cele Șase plimbări prin pădurea narativă, Eco a scris încă din 1962 un eseu pe această temă (Il tempo di Sylvie, în Poesia e critica, 2/1962), apoi prin anii '70 a ținut o serie de seminarii despre textul nervalian la Universitatea din Bologna, iar mai tîrziu - nenumărate cursuri și conferințe, în Italia și în străinătate, unul dintre rezultatele cele mai interesante ale acestei asidue cercetări fiind un număr special al revistei VS, 31-32/1982 (Sur" Sylvie").Cu speranța
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
că nu l-am solicitat prea tare pe cititor cu toate aceste detalii, vom stărui puțin asupra eseului amintit, indiscutabil unul dintre cele mai frumoase din volum. în primul rînd trebuie remarcată abilitatea cu care criticul ne face să descoperim textul puțin cîte puțin, pe măsură ce îl demontează și ne arată cum funcționează. Revin frecvent termeni destul de tehnici (subiect, fabulă, discurs), se vorbește din nou despre autorul real și autorul model (ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate și le confundă ș.a.m.d. Memorabilă mi se pare însă mai cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
poate tocmai de aceea) ne restituie acel ceva, pentru care dacă nu merită să trăiești, merită cel puțin să mori." Ar mai fi multe lucruri de spus, nu numai despre această extraordinară abilitate a autorului de a interoga și descifra texte aparent "opace", ci și despre capacitatea sa de a demonta prejudecăți, de a pune sub semnul întrebării termeni în vogă - dar în esență atît de lipsiți de conținut (ca postmodernism, deconstrucție ș.a.m.d.). Și mai cu seamă s-ar
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
reale", se cuvine să adaug că programul Microsoft Reader, care trebuie instalat pe calculator înaintea lecturii, poate da chiar cititorului sceptic față de cd-romuri iluzia că are de-a face cu o carte în lege: se pot face note, sublinieri pe text, ba chiar desene (eventual mâzgăleli); pot fi puse semne de carte, iar mărimea fonturilor e reglabilă, astfel încât ochii nu obosesc. Iată de ce Enciclopedia Virtuală I.L.Caragiale n-ar trebui să lipsească din bibliotecile celor care au un computer și nici
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
Roxana Racaru Georgeta Horodincă ne propune în Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului o monografie de un tip special: dintr-o perspectivă din interior a operei, pornind de la dificultățile traducerii și descoperirile la nivelul textului pe care le aduce o asemenea întreprindere. Este o monografie care, paradoxal, se citește foarte ușor și de nespecialiști, fără rigiditățile subiacente realizărilor academice, scrisă dintr-o mare dragoste față de textul pe care autoarea, rescriindu-l, îl descoperă. Cartea însă
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
operei, pornind de la dificultățile traducerii și descoperirile la nivelul textului pe care le aduce o asemenea întreprindere. Este o monografie care, paradoxal, se citește foarte ușor și de nespecialiști, fără rigiditățile subiacente realizărilor academice, scrisă dintr-o mare dragoste față de textul pe care autoarea, rescriindu-l, îl descoperă. Cartea însă păstrează aparențele genului: după o introducere personală despre cîteva întîlniri cu Ștefan Bănulescu, capitolele se structurează în funcție de cărțile și genurile ilustrate (povestire, roman, eseuri și memorialistică). Autorul este în primul rînd
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]