1,130 matches
-
au putut vorbi din cauza slăbiciunii și durerilor acute. Am încercat o discuție cu domnul Constant, cu privire la arestarea sa: Nu mai interesează faptul acesta acum, mi-a spus cu lacrimi în ochi. Acum interesează un singur lucru: să nu murim în ticăloșie! M-a strâns de braț semnificativ și apoi, mai emoționat: Spune-le copiilor că-mi sunt dragi și le mulțumesc. Mircea Vulcănescu era și mai slăbit. Ion Nedelescu era totuși neastâmpărat. Printre gemete și oftaturi care n-ar fi dorit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
comune. Polițistul Ghițescu, care ne simpatiza, plângea și striga: „Să nu ne lăsăm, fraților!”. Timpul trecea fără să ne dăm seama. Eram încleștați ca într-o ultimă mărturisire a vieții noastre și doream din adâncul inimii să nu murim în ticăloșie. Când simțeam amorțirea în tot corpul, ne trezeam înspăimântați, ca și cum ne-am fi prăbușit. Dar ne veneau puteri noi de la Dumnezeu și reușeam să ne menținem în încrâncenarea împotriva căderii și morții. Domnul Puiu Teodorescu, din fața mea, mi-a șoptit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celula mea, în care stăteam, eram singur, și mi-a zis: Domnule (până atunci fusesem „mă” și „bandit’), te rog să mă ierți dacă te-am bătut! Am familie, copii... Fie ți milă! M-am uitat la el, am înțeles ticăloșia lui sufletească și i-am răspuns. Dar nu m-ai bătut niciodată. Mai întreabă și pe la alte celule. Cam așa făceau toți. Pe fețele lor se citea spaima și groaza. Dar după vreo trei săptămâni situația s-a liniștit. Sovieticii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în fața lui Dumnezeu duce la corectitudine în raporturile cu semenii și cu creația. Pe aceasta au reușit s-o distrugă comuniștii. Până nu ne vom veni în fire, să ne întoarcem la starea de conștiință, vom suferi din pricina propriei noastre ticăloșii. Nu Dumnezeu ne pedepsește, ci noi înșine. Șef de echipă Când am isprăvit școala de zidari am vrut să urmez o școală de maiștri constructori: numai cu opt clase generale și depășind vârsta de 42 de ani nu mi s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tuturor fariseilor oricât de titrați ai vieții publice românești de ieri și de azi, care se fac că nu observă virtuțile care caracterizează în realitate pe un legionar adevărat și se miră, chipurile, când aud vorbindu-se de „legionari blânzi”. Ticăloșia acestei atitudini este evidentă și se poate spulbera prin logica bunului simț. Căci una din două: sau legionarii nu sunt blânzi, și atunci înseamnă că nu mai există legionari în România - căci dacă ar exista, ce de răzbunări ar fi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încât să urmeze pe foștii atei și profesioniști ai minciunii și terorii, cocoțați, azi ca și ieri, pe scaunele îmbuibării, în timp ce luptătorii pentru credință și libertate se sting, săraci și plini de răni, în cel mai deplin anonimat. Și - culmea ticăloșiei! - acești jertfitori pentru țară, dintre care mulți au murit în stadiu de sfințenie, nu sunt pomeniți decât pentru a se spune despre ei că sunt primejdioși pentru educația tineretului sau pentru siguranța statului român. Această mărturie a lui Virgil Maxim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui, mi-era de ajuns să văd cât de nebun puteam fi eu însumi. Într-adevăr, la baza nebuniei mele se afla durerea, pierderea acelui băiat atât de prețios, oroarea morții lui subite, îmbinate cu senzația că fusesem victima unei ticăloșii datorate hazardului. Unicul balsam pentru moartea lui Titus îl constituia ura și convertirea nemijlocită a suferinței în furie răzbunătoare, deliberată. Ca într-un război civil, singura consolare era să continuu lanțul omorurilor; și după cum mi se părea atunci, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisul lui... Și atunci la proces îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o înscenare acest proces! Tare, să audă. Și mă duc înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală, și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat... Mi-or
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
reprezentând, de fapt, clase de obiecte animate sau inanimate: fată, corabie, reale sau imaginare: munte, balaur, fenomene: ploaie, ninsoare, însușiri, stări asimilate noțional obiectelor: frumusețe, neliniște - frumusețea Ioanei, neliniștea oamenilor sau noțiuni considerate în sine: frumos-urât (categorii estetice), bunătate, cinste, ticăloșie, nimicnicie (categorii morale) etc. Prin aceasta se manifestă cea de a doua trăsătură semantică definitorie, prin care substantivul se distinge de verb: substantivul interpretează static realitatea extralingvistică, denumește substanța fixată, „imobilizată”, închisă în „obiecte”; verbul interpretează realitatea dinamic, denumește substanța
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumpăra lemne.” (I. Creangă) • predicat multiplu, realizat prin mai multe verbe în raport de coordonare copulativă, actualizare a sferei semantice a termenului subiect din mai multe perspective: Cine știe adevărul și îl calcă în picioare se așează definitiv de partea ticăloșiei. Verbele nepredicative nu își pot asuma, singure, predicația, întrucât planul lor semantic, 1. sau nu-și află determinarea necesară în raportul cu realitatea extralingvistică în procesul de actualizare a semanticii enunțului lingvistic, 2. sau reprezintă proiectarea enunțării (subiective) asupra enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o propoziție complexă: „Ce e val ca valul trece.” (M. Eminescu) Verbul-predicat din structura nucleului predicațional (complex) se orientează în interiorul opoziției de număr (și gen, dacă se află la diateza pasivă) după nucleul predicațional al subiectivei (pronume relativ + verb): Supraviețuiește ticăloșiei cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trece.” (M. Eminescu) Verbul-predicat din structura nucleului predicațional (complex) se orientează în interiorul opoziției de număr (și gen, dacă se află la diateza pasivă) după nucleul predicațional al subiectivei (pronume relativ + verb): Supraviețuiește ticăloșiei cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumea cea comună a visa e un pericul.” (M. Eminescu) În enunțuri cu verbul a însemna în structura predicatului, realizarea subiectului prin infinitiv cere în mod curent realizarea și a numelui predicativ prin infinitiv: „A tăcea înseamnă a-i accepta ticăloșiile.” În relație cu verbe (expresii) impersonale, infinitivul realizează funcția de subiect, în alternativă cu realizarea curentă prin propoziții sau, mai puțin frecvent, prin substantiv sau pronume: Îmi place a călători. să călătoresc. Îmi plac călătoriile. Enunțul cu subiectul un infinitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și clară.” (M. Eminescu) Dezvoltă o funcție specifică, apoziția, termenul secund al relației de apoziție care reia propozițional, prin pronumele relativ compus ceea ce, planul semantic al primului termen: A fost înconjurat de la vârsta de opt ani numai de ticăloși și ticăloșie, ceea ce l-a făcut insensibil și refractar la adevăr. Elemente lingvistice fără funcție sintactictc "Elemente lingvistice f\r\ func]ie sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne amenință cu moartea ne întoarce violent cu fața spre soare.” (O. Paler) Din punctul de vedere al raportului propoziție-enunț, propoziția poate fi: • independentă; reprezintă în ea însăși un enunț autonom (sau relativ autonom): „Nimic nu urâțește mai mult ca ticăloșia.” • nondependentă; face parte, printr-o relație de coordonare sau de apoziție, dintr-o frază simplă: „Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar,- Trist cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aici, două tipuri de structurare a enunțurilor: 1. Cine știe toate acestea și tace este la fel de vinovat ca și cel ce te obligă la tăcere. 2. Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau în egală măsură de partea ticăloșiei. Atingând mai mult în treacăt problema formei predicatului „regentei” unor subiective, Mioara Avram 19 este, în formulare și mai ales în exemplificare, cel puțin ambiguă: „Spre deosebire de subiectul multiplu și de situațiile în care un subiect este coordonat cu o subiectivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cine l-a cumpărat vor avea de suferit.” Enunțul formulat de Mioara Avram se înscrie, ca model semantico-sintactic, în cel de-al doilea tip structural: Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau în egală măsură de partea ticăloșiei Comportamentul sintactic identic al verbului-predicat „regent” din cele două enunțuri, marcă distinctivă a întregii clase de enunțuri cu aceeași structură, corespunde une situații semantico-sintactice de aceeași natură: subiectul (subiectivele) verbului-predicat (¬„regentul”) se caracterizează prin pluralitate; fiecare din cele două propoziții-subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din două propoziții coordonate copulativ, fiecare cu predicatul său distinct; ca unic subiect, multiplu, format din cele două propoziții coordonate, poate fi reluat printr-un pronume la plural: Cine recurge la minciună și cine apără minciuna stau amândoi de partea ticăloșiei. Enunțul din primul tip: Cine știe toate acestea și tace este la fel de vinovat ca și cei ce te obligă la tăcere. reprezintă alte situații semantico-sintactice și prezintă, de aceea, alte trăsături distinctive. Verbul-predicat din „regentă” stă în mod necesar la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Predicatul sintetic (verbal) multiplu este alcătuit din două sau mai multe verbe diferite, în relație de coordonare copulativă sau adversativă (cu excluderea conjuncției ci, care, de fapt, nu exprimă o relație de coordonare adversativă, ci opozitivă): Cine cade trântit prin ticăloșie dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), acestea nu mai participă la structura unui predicat multiplu, întrucât planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dar nu numai d. Costică Petrăchescu, controlorul, are imaginație! și, afară de asta, în fiecare an e câte un 1 aprilie.” (I.L.Caragiale) b. propozițional (completiva cumulativă): „Nu ți-e destul că sunt cinstită, după ce că-ți rabd, ca o nenorocită, toate ticăloșiile și murdăriile dumitale...? (I.L. Caragiale) c. multiplu: „În afară de San Marco și de Palatul dogilor, Veneția e plină de amintirile trecutului și de opere de artă.” (N.D. Cocea), „Lasă că fac mișelii și umblă ca bezmeticii pe uliți (...) dară azi să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pe cap poartă în loc de coif cizelat un fel de țeastă cu ochi de bufniță. Înțelegi „ideea”. Războiul e nocturn și dement.” (G. Călinescu, C.O., 149) • pronume: A căutat în oameni prietenie și solidaritate. În loc de asta a găsit egoism și ticăloșie. • forme verbal-nominale: În loc de a se apuca de învățat, el a stat la stadion toată dimineața. • adverb: În loc de dimineața, el a început să-și facă plimbările lui obișnuite seara. b. analitic: În loc de a ajunge medic, el a devenit un foarte bun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sens, ne-am ridicat deasupra ei.” (O. Paler, Galilei, 152) - sau de funcția de atribut a propoziției: „Hai să mergem fiecare pe la casa cui ne are.” (I. Creangă), șcui: subiect; cazul genitivț Denumirea exactă a ceea ce s-a întâmplat/aeste ticăloșie. șa ceea ce: subiect/compl.direct; cazul genitivț • adverbe relative: „Am înțeles demult că omul se află exact în locul unde se află suferință și fericire, adică între plante și zei.” (O. Paler, Galilei, 96), „Da, Beethoven compune opera Fidelio, după ce uitase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în toată dezvoltarea lui și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
despre ceea ce s-a întâmplat în 2001 la New York, am reverberat: „Iar voi yankei, de peste orizonturi, Ce v-ați trezit acum trei veacuri, De vreți să rezolvați a voastre conturi Nu vă mai țineți doar de fleacuri. Luptați cu propria ticăloșie, Ce fierbe-n voi, ca lava în vulcan. A voastră pizmă, ură și mânie Vă șubrezesc puterea an de an. V-au tulburat dezastrele ce-au fost, Pe solul vostru de granit și fier Dar, niciodată n-ați gândit cu
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
cu o linie groasă, ca o panglică neagră pentru doliu -, dar o voi desecretiza eu. Pe scurt, se spunea că numita „a trăit în concubinaj cu Aurel State, fost legionar, în prezent decedat”. Nu doar trei minciuni sfruntate, ci trei ticăloșii într-o singură propoziție. 1. A trăi în concubinaj cu cineva are o conotație precisă și se poate dovedi oricând că afirmația aceasta nu are nimic în comun cu adevărul. 2. Aurel State, care s-a născut în același sat
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]