982 matches
-
și în timp, era amenințat și cu pierderea vederii. Veșnic optimist, în spital fiind, Ștefan Luchian a aderat la Societatea Tinerimea artistică împreună cu Constantin Artachino, Nicolae Vermont și Gheorghe Petrașcu. În primăvara lui 1902 a participat la prima expoziție a Tinerimii artistice cu opt tablouri, dintre care s-a ramarcat capodopera "După ploaie la Băneasa". O dată cu venirea verii, Luchian a părăsit spitalul și a mers la Govora și apoi la Poiana din Bărăgan unde a făcut o mulțime de schițe. La
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
ar fi atmosfera, obiectele, anotimpul, totul nu este doar sugerat, ci foarte precis indicat. Nici un artist român până la Luchian, nici Andreescu și nici Grigorescu, nu a evocat cu mijloace simple, cu aceeași tărie, frunzișul mișcător al copacilor. Începând cu expoziția Tinerimii artistice din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de prezența tematicii florilor. Le iubea coloritul și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas La 3 decembrie 1901, în timp ce se afla la studii în Paris, a pus împreună cu Gheorghe Petrașcu bazele unei grupări artistice a pictorilor români plecați la Paris, numită Tinerimea Artistică. Din asociație făceau parte: Kimon Loghi, Ipolit Strâmbescu, Frederik Storck, Nicolae Vermont. În anul 1905 devine la Paris membru al grupului "Cercle des étudiants roumains", din acest grup select de artisti fac parte: Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
membrii fondatori pe George Enescu, Constantin Brâncuși, Edouard de Max, Gheorghe Mărculescu, Theodor Pallady, medicul Levaditi și avocatul Virgil V. Stănescu. Pictează în anii următori în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus la Tinerimea artistică cu regularitate, până în 1924 și la Saloanele Oficiale până în 1946. Ca și ceilalți colegi de generație, este fascinat de peisajele de la Balcic pe care îl pictează cu mare plăcere. În anul 1922 organizează la Balcic cu ajutorul asociației Cercul Intim
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
în Bucovina, devine profesor de fizică la Liceul Radu Greceanu din Slatina (1886). În 1894 s-a transferat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu. Titularizat pe post în anul următor, a supravegheat construcția clădirii școlii. A fondat periodicul "Amicul tinerimii" în 1896, pe care l-a condus până în 1899, după care a continuat activitatea publicistică în București. În 1897 a fondat societatea bancară "Cerbul", ocupând postul de președinte. În 1900 a ajutat la înființarea Muzeului Gorjului alături de Alexandru Ștefulescu. De
Iuliu Moisil () [Corola-website/Science/307197_a_308526]
-
Demetriescu, Octaviu Papadima relevă faptul că aceste prime articole relevă trăsăturile care aveau să caracterizeze întreaga sa operă ulterioară: clasicism, conservatorism, erudiție. Nicolae Iorga îl consideră împreună cu Dimitrie Aug. Laurian, Gheorghe Păucescu și încă câțiva, printre cei mai buni din tinerimea din Bucureștii anilor 1870. În același timp, Anghel Demetriescu publică lucrări cu caracter didactic. Ele traduce două volume de gramatică pentru limba greacă veche și scrie un volum de geografie și, în colaborare cu prietenul său Ștefan Michăilescu, un volum
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
XXXVII, nr. 7-8-9. - „Academia de Arte frumoase”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Cronica plastică: Expoziții. Pictură: Nutzi Acontz Hasefer; Salonul oficial: Pictură și sculptură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. 1946 - „Cronica plastică: Pictura: Cazul Damian, Salonul tinerimii, Salonul oficial de toamnă (alb și negru)”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în Franța”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Cronica plastică: O expoziție ideologică: Maxy (sala Dalles), în "Viața românească
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este cooptată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși. În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important , sub numele de Romeo
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
artă de stat din Europa. Creează numeroase picturi murale in clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc", realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. Continuă să expună în țară (la Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937 este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase. În 1943 artista publică o carte
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Artistice „Theodor Aman” din Craiova. Devine intim în atelierul din Depot de Marbres a lui Jean-Paul Laurens cu Auguste Rodin și Antoine Bourdelle. Începând din 1906 urmează o serie de expoziții, prima fiind la Salonul Oficial de la Paris, urmată de Tinerimea artistică și Expoziția Jubiliară unde obține medalia de aur. Expozițiile sale la Salonul Oficial de la Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum". În anul 1936, Eustațiu Stoenescu este numit în
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
desenul l-a încurajat să deseneze. A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi la München, cu Karl Marr. La Paris, unde și-a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății "Tinerimea română". La solicitarea lui Nicolae Grigorescu din anul 1891, Ipolit Strâmbu l-a ajutat să-și verniseze tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această ocazie s-a născut o simpatie reciprocă. Epigon
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
anul 1900 participă cu trei lucrări la Expoziția universală de Paris. Ipolit Strâmbu a condus Școala de Arte Frumoase de la București și a fost unul dintre profesorii de la Școala de pictură de la Baia Mare (supranumită “Barbizonului estic”), fiind și fondatorul societății Tinerimea artistică (împreună cu Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont). În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit. Ipolit Strâmbu a fost autorul mai multor manuale de pedagogia picturii și manuale de desen și tehnica
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
an se căsătorește cu "Anisia Dumitru" născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj. Între 1931 - 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Național Zootehnic. În 1934 este primit ca membru asociat, iar în 1935 ca membru definitiv al „Tinerimii artistice”. În 1945 se stabilește definitiv la Oradea, unde va realiza cea mai mare parte a lucrărilor sale. "„Un bloc de piatră se înalță în fața mea. Silueta lui perpendiculară așteaptă mută să o desfac din indiferența paralelelor, să-i frîng
Iosif Fekete () [Corola-website/Science/308742_a_310071]
-
Chișinău. Mulți dintre discipolii săi au devenit de fapt primele cadre naționale cu titlu științific în domeniul studiului artelor din R. Moldova. Între 1974-97 a colaborat la ziare și reviste din R.Moldova că: „Literatura și arta”, „Timpul”, „Nistru”, „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”,”Vecernij Ghișinjov” și a. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din R.Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal urmărind prin aceste materiale scopul de cultivare sporită a interesului publicului larg față de fenomenul artelor
Gheorghe Mardare () [Corola-website/Science/308022_a_309351]
-
comuna Negureni, raionul Telenești, din RSS Moldoveneasca (astăzi, Republica Moldova), fiind fiul lui Teodor și al Anastasiei Butnaru (n. Munteanu). Este licențiat în jurnalism și filologie al Universității din Moldova (1972). A activat în presa periodica, de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri "Aripa în lumina" (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului "Tinerimea Moldovei" pentru promovarea spre publicare
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
de la redactor la redactor-șef: „Tinerimea Moldovei”, „Literatura și arta”, „Moldova”. A debutat cu placheta de versuri "Aripa în lumina" (1976). În ianuarie 1977 devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS; în septembrie același an, este eliberat din redacția ziarului "Tinerimea Moldovei" pentru promovarea spre publicare a unui eseu despre M. Kogălniceanu care contravenea liniei ideologice oficiale. În perioada 1990-1993 a fost vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 1998-2005 - președinte al Filialei
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
1843-1862. (Ardeleanu) s-a născut în orașul Macău, din comitatul Cenadului, azi în Ungaria, într-o familie de oieri români, plecați din Budureasa. Știm că și-a făcut studiile secundare la Timișoara și apoi la Oradea, ca elev al Seminarului Tinerimii Române Unite, pe care le-a încheiat în anul 1815. În perioada 1815 - 1816, a studiat un an la Academia de Drepturi de la Oradea, iar apoi, în perioada 1816-1817, anul I de teologie, la Seminarul latin tot de la Oradea. Anul
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
activitate în august 2003, nu însă și din aceea de interpret de muzică populară. Începând din 1966 a colaborat până în prezent cu majoritatea ansamblurilor artistice din țară, între care: „Cindrelul”, „Junii Sibiului”, „Ciprian Porumbescu” (Suceava), „Mărțișorul” (Cluj-Napoca), „Doina” (al armatei), „Tinerimea română”, „Doina Carpaților”, „Doina Gorjului”, „Doina Banatului”, „Maramureșul” (Baia Mare), „Ciocârlia”, „Mara” (Sighet). Turda vorbește și cântă, în afară de limba română, în italiană, engleză, franceză și rusă. Prin decret prezidențial din 1 decembrie 2008, Gheorghe Turda a fost înaintat în gradul de
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care își iubește neamul”. A mai editat culegerile de folclor: „Inimioara - adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
După instaurarea puterii comuniste, familiile părinților au fost expropriate de autoritățile statului comunist. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chișinău (1984) și a Facultății de Jurnalism a Universității de Stat (1990). Debut absolut - 23 octombrie 1983 în "Tinerimea Moldovei". În 1993 redobândește cetățenia română și se stabilește la București. În 2009 se mută la Mogoșoaia. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Israel, Federația Rusă, SUA, Bulgaria, Albania, Turcia, Țara Galilor, Macedonia, Republica
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
de fraze goale" să batjocorească limba, în cele mai diverse ocazii. Cei doi directori adresau cuvinte de îmbărbătare, invocând și numele lui Eminescu. „Suflați colbul de pe cronici, cum zice poetul, și faceți să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletul tinerimii de azi."<br> Nemulțumit de tonul molcom-moldovenesc al textului, Coșbuc reia ideile directoare ale revistei: "“Noi cu literatura astăzi nu mai stăm în mijlocul istoriei noastre, nu stăm nici în mijlocul tradițiilor noastre, nu stăm mai ales în mijlocul poporului nostru: “Fără idealuri
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
de activitate la 267 de membri. Se stabilesc relații cu societăți studențești: Societatea Studenților Italieni din Neapole, societatea de lectură „Iulia” a junimii române de la Universitatea din Cluj, societatea academică „Junimea” - corporație română a Universității Francisco-Iosefine din Cernăuți, societatea științifico-literară „Tinerimea Română”, societatea universitară „Unirea” din București. În ianuarie 1881, membrii societății editează primul număr al revistei "Spitalul", o revistă de comunicări științifice cu apariție lunară și distribuție pe bază de abonament. . La 26 martie 1881 Academia Română, prin adresa nr. 175
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În anul 1977, este consemnată apariția primei plachete de versuri a lui
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri. În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
funcționat o școală primară armeană cu patru clase. Pe această clădire era amplasată următoarea inscripție: ""Această școală, cu tot mobilierul ei, a fost zidită spre a lăuda pe Domnul, cu mijloacele proprii națiunii armene, cu credința în Iluminator, pentru binele tinerimii armene din orașul Suceava. În anul după Hristos 1824, după calendarul armean 1273."" În ziua de 29 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Iacob, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]