11,843 matches
-
și fericite pentru toți cei ce muncesc. Metoda realismului socialist înseamnă de fapt punerea în aplicație a spiritului de partid în artă și a capacității de tipizare, care este o formă de a face cunoscut adevărul vieții prin ceea ce este tipic într-un moment și un loc dat - însăși tipizarea în acest caz acoperindu-se cu sfera realismului socialist". Limba de lemn triumfa în asemenea tirade! Beniuc mai prezintă cîteva "probleme de bază" ale "literaturii noi". Una este "valorificarea moștenirii culturale
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
scriitorului avizat că această carte a sa "plină cu fluturi" ar putea fi luată și ca un combustibil necesar funcționării literaturii (de pe altă planetă), așa cum prozariumul este principala sursă de energie de pe planeta Dune? Greu de spus, dar dilema este tipică pentru stilul de ambiguitate cultivat de autor. Prozele din alcătuirea Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
comentarii și bibliografie de Teodor Vârgolici, prefață de Eugen Simion. Este o ediție selectivă, făcută de cel mai bun specialist al subiectului, același care a realizat ediția critică D. Bolintineanu în 12 volume, la Editura Minerva (1981-1992). E o procedare tipică în colecție: ediția recapitulativă, preluând identic textul (perfect îngrijit filologic), notele și comentariile. Ioan Slavici, Opere VII. Publicistică literară. Scrieri istorice și etnografice, 1612 p., text ales și stabilit, note și comentarii, repere critice și indici de Constantin Mohanu, traducerea
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
diverselor beizadele comuniste. Chiar atunci când e vorba de un tolerat al nomenklaturii comuniste, precum Mădălin Voicu, aroganța și agresivitatea răzbat prin toți porii. După ce-a patronat furtul unui nume de parc - faimosul "Parc Ioanid" a devenit, într-o operație tipică de clientelism politic, " Parcul Ion Voicu" -, astăzi, același personaj ne zvârle în obraz argumente în care nerușinarea și lipsa de logică își dau mâna. Somat să predea vioara Stradivarius la care cântase părintele său, maestrul Mădălin invocă doar de el
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
de știință din țările postcomuniste, dar mai profitabil este ca tineri, între 25 și 30 de ani, cât mai mulți posibil, să ia contact cu lumea americană nepolitică, nediplomatică, o lună-două, nu mai mult, să stea de vorbă cu oameni tipic americani, cu care să nu discute politică tot timpul. Să vadă o lume în care omul obișnuit lucrează, produce, prosperă și în care multe acte de binefacere sunt voluntare. - Provocatoare idee. Să părăsim și noi terenul politicului și să intrăm
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
perioadă, și sub aceea a Imperiului Otoman, că Moldova a suferit influențe rusești, otomane și poloneze, în sud, unde a existat o influență preponderent balcanică, spiritul critic a fost mai palid. Dintr-un motiv destul de plauzibil: spiritul critic nu este tipic balcanic. Probabil, Moldova, fiind mai aproape de Europa Centrală și nordică, așadar, sub multiple înrâuriri, aici s-a creat un spirit critic mai accentuat. Poate că, în secolul XIX, muntenii au evoluat mai mult sub raport economic... - îndeosebi, prin devenirea Bucureștiului
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
sentiment al insularității, un instinct al experiențelor reiterabile, indiferent de împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic tipic școlilor muzicale de mici dimensiuni. Mai mult chiar, am constatat că accentele neobișnuite, insolite, caracteristice exotismului, sunt inundate de vivacitatea și vitaloitatea ce fecundează o remarcabilă capacitate de adaptare și asimilare, grație căreia noua muzică irlandeză reușește în mare măsură
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la sonetul petrarchesc Timpul zboară și nu s-oprește o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce-l alesese în ultimul moment, aparent fără motiv, protagonistul-povestitor, un visiting profesor italian, ajunge - de la un lapsus tipic freudian -, cînd îi venise pe buze un alt nume și nu al iubitei poetului, să rememoreze momentele legate de prima, adolescen-tina-i iubire. Versurilor petrarchești, dislocate pentru un comentariu academic, apoi recompuse - în clasica lecție de analiză textuală - li se suprapune
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
cuceri și păstra ființa iubită oferindu-i un confort material, un statut social sau măcar o anume experiență virilă prin care o femeie se simte împlinită. El îi oferă propriile incertitudini și contorsiuni interioare, nevrozele de care e copleșit, tulburările tipic adolescentine și complexitățile sufletești ale unui ins cu bogată viață lăuntrică, laolaltă cu invitația - adesea, explicită - ca ea să rezolve, cu un zâmbet, totul, topindu-și fericită conturul în întâlnirea cu un suflet-pereche. Apropierea mai mult îi încurcă pe cei
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
apărut astfel acea enormă masă de indivizi care nu mai erau nici țărani, nici orășeni, care trăiau în mizeria blocurilor insalubre și a navetelor sordide între sat și oraș, oameni pentru care Europa nu mai însemna nimic; ei reprezentau produsul tipic al "socialismului multilateral dezvoltat", concretizarea perfectă a "omului nou", proiectat încă de la începutul anilor '50. Gîndirea lor se reducea la un vag naționalism cu tentă alcoolică, de fapt la nici un fel de gîndire. Acum, la ora oficială a Uniunii Europene
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
despre conceperea oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e rezultatul direct al unei forme tipice de mitografie. Strict exterioară, deformarea datelor culturale e slujită eficace și de o subminare dinăuntru a materialului istoric.Strategiile retorice și tacticile de generare a prestigiului - pe considerente universitare - sunt corect și ingenios schițate, dar lăsate cumva în același stadiu
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
aflîndu-se una de neiertat pentru colegii săi, aceea de a fi predat la poliție aproape un milion de dolari obținuți din trafic și contrabandă. Aparenta instalare în clișeu nu oferă și confortul lui, Richie Roberts (Russell Crowe) nu este chiar tipicul polițist cu probleme, divorț, amante, workoholism, violență, ci mai degrabă prizonierul ideii de corectitudine. Bizareria sare în ochi datorită contextului de degradare vertiginoasă a moravurilor polițienești, fapt pentru care i se încredințează o misiune serioasă în care are libertatea de
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
să cânt cu ei"... Acum, la Ateneu, în suita energică de acorduri care deschide Cvartetul cu pian în mi bemol de Schumann, individualitatea proeminentă a Mihaelei Ursuleasa a impus - alături de coarde - dominanta acestei opere: virilitatea. Și imediat elanul romantic, melodia tipic schumanniană cu ascensiunea interogativă și răspunsul simetric, imediat preluat de violoncel. Dualitate în personajele imaginate prin care Schumann își evalua portretul componistic. Florestan, cel impetuos - Eusebius, poetul. Probabil că cel mai semnificativ comentariu despre întregul concert, (și într-un fel
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
moldovenilor la anul nou). Altădată, octosilabul de aceeași origine apare format din doi peoni secunzi: "O, tu, pictură netedă/ A mînei lui Apele/ Ce figurezi aidoma/ Icoana feței mele!" (Alvir cătră a sa miniatură). Un vers ceva mai amplu, decasilabul - tipic poeziei italiene - ia în românește formă de dactili combinați cu trohei: "Cel dintîi cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
o excepție sau în ea se trezește accidental această a doua vedere care alienează, care sesizează umbrele, inconsistențele, vidul existențial? Alienarea dublată de frică o determină pe Erica să cumpere de pe piața neagră un pistol - nu aceasta a fost reacția tipică a americanului de rînd după atacul de pe 11 septembrie, cînd cele mai bine vîndute au fost steagurile americane și armele automate? - referința nu e cu totul întîmplătoare datorită cîtorva clues pe care regizorul ni le pasează discret. Kirmani este de
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
a aduce aminte, inimaginabila lui ingeniozitate de a face bine și fatalitatea lui blîndă de a face rău". Așadar timpul și nu spațiul. Mai bine zis spațiul prizat prin mijlocirea timpului care deține supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-o obiectivitate îndoielnică, apt de modelările prodigioase ale subiectului ce-l poate umple ad libitum cu imaginile sale, ce-l poate dilata sau accelera în funcție de trăirile de care are
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
balanța în favoarea uneia sau alteia dintre valori. Există în tradiția interbelică a criticii românești câteva modele de critică literară, având consecințe directe în modul de a aborda actualitatea. Critica doctrinară, predispusă la un dogmatism ideologic sau estetic, are cei mai tipici susținători în Nicolae Iorga și Mihail Dragomirescu. Primul cere literaturii să fie cu necesitate sămănătoristă, cel de-al doilea judecă o scriere recentă prin prisma teoriei capodoperei. Rezultatele, la nivelul cronicii literare, sunt dezastruoase. Avem astăzi continuarea acestui model de
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă, haplea etc.) creează probleme de flexiune și articulare, din cauza contradicției dintre trăsăturile formale tipice femininului și sensul masculin. Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar variantele literare); de fapt, în uz, se manifestă mai multe tendințe de regularizare a paradigmei; substantivul
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar variantele literare); de fapt, în uz, se manifestă mai multe tendințe de regularizare a paradigmei; substantivul nene, de exemplu, a căpătat și o altă formă de articulare, tipic masculină: nenele (cu genitiv-dativ: nenelui). Formele pomenite sînt de fapt legate de un sens mai nou al cuvîntului, frecvent în uz, dar în mod surprinzător neînregistrat de dicționarele noastre din ultimii ani. Nene(a) nu mai este de mult doar
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
fi detectată doar cu aparate de mare finețe. Argumentul - pe care l-am mai invocat - al creării unor facultăți în orașele unde era dificil să găsești și profesori de liceu n-a convins pe nimeni. Într-un lanț al slăbiciunilor tipic levantin, universitățile de subprovincie au devenit veritabile centre de activitate politică. Deși nu există cartă universitară unde să nu figureze prevederi limpezi privind neutralitatea politică a universităților, în realitate ele sunt aparate de sprijin a unuia sau altuia din partide
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
se numește un comunist fără partid"). Nu știu dacă scrisorile au ajuns la destinatar, dacă trimițătorul a dat curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
a dat curs hotărârii sale de o gravitate extremă, dar fapt este că exprimă reacția unui scriitor nemulțumit de cursul politic și un act tipic de disidență. Nicolae Breban, ca să ajung și la el, comite la rândul lui un act tipic de disidență când, în 1971, ca membru al Comitetului Central, dezaprobă public, în presa occidentală, un document oficial al partidului din a cărui conducere, să zicem, făcea parte. Cum sunt văzuți azi la noi acești câțiva scriitori care au săvârșit
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
e să-i luăm în serios mărturisirea din Dedicație), probabil în intervalul 1861-1862, paralel cu cronicile sale dramatice închinate autorilor români, cronici care înlocuiesc - pe timpul redactării romanului - cronicile muzicale. Filimon încadrează o încleștare concomitent pasională și de putere (temă romantică tipică) în istoria verificabilă, adică în perioada ultimilor fanarioți. Triunghiul amoros Păturică-Duduca-Tuzluc își împletește existența cu evenimente istorice precise: domnia lui Caragea, fuga lui Caragea, domnia lui Alexandru Șuțu, Eteria, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, căderea "domnului Tudor", înăbușirea Eteriei, venirea pe
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]