1,430 matches
-
de la Hoisești, precum și existența unei pânze freatice aflate în apropierea suprafeței, ca și conductivitatea hidraulică scăzută a solurilor identificate, constatăm că lunca râului Bahlui nu conferea condiții favorabile practicării extensive a agriculturii. În ceea ce privește utilajul litic șlefuit, din punct de vedere tipologic se poate constata predominanța teslelor, precum și a topoarelor de dimensiuni relativ reduse, fapt care indică, cel mai probabil, exploatarea unui mediu forestier de lizieră. În același timp, studierea resturilor osteologice provenite din așezarea de la Hoisești, prin preponderența pe care speciile
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
caracterizând creșterea porcilor ca o sursă sigură de proteine animale cu o toleranță sporită la risc. Studiul utilajului litic din așezarea cucuteniană de la Hoisești relevă locul însemnat pe care instrumentarul litic îl ocupă în economia acestei comunități. De asemenea, diversitatea tipologică și funcțională a diferitelor tipuri de unelte indică gradul sporit de complexitate a ansamblului activităților economice ale acestei comunități. Relativa omogenitate morfologică remarcată în cadrul diferitelor serii tipologice indică, în opinia noastră, existența unei strategii clar definite de producere a uneltelor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
pe care instrumentarul litic îl ocupă în economia acestei comunități. De asemenea, diversitatea tipologică și funcțională a diferitelor tipuri de unelte indică gradul sporit de complexitate a ansamblului activităților economice ale acestei comunități. Relativa omogenitate morfologică remarcată în cadrul diferitelor serii tipologice indică, în opinia noastră, existența unei strategii clar definite de producere a uneltelor, această activitate căpătând astfel un caracter specializat. În ceea ce privește utilajul litic cioplit, din punct de vedere al materiei prime utilizate se constată predominanța clară a materiei prime de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
de racloare (utilizate pentru răzuirea materialelor dure), burine (utilizate în acțiuni de crestare), și, așa cum am arătat în capitolul precedent, de lame microlitice (utilizate în acțiuni de așchiere) și lame retușate, de dimensiuni mijlocii (utilizate în acțiuni de fierăstruire). Diversitatea tipologică a pieselor menționate, precum și asocierea acestora cu acțiuni specifice, se constituie în dovezi ale specializării prezente în cadrul acestei ramuri a economiei comunității de la Hoisești. În ceea ce privește uneltele realizate din materii dure animale, la o privire generală asupra inventarelor de acest tip
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
și jos cu o bară orizontală. Părțile superioară și inferioară, de obicei de dimensiuni apropiate, sunt tronconice, iar cea mediană cilindrică, în ambele cazuri cu pereții drepți sau ușor bombați (Anexa 2/12). Forma 13: Capace Din punct de vedere tipologic, caracteristică pentru acest tip de vas este forma de clopot cu profil relativ tronconic sau bombat, prevăzut la partea superioară cu un mâner cilindric mai mult sau mai puțin înalt. 13.a. Formă cu pereții foarte ușor arcuiți și cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
aur“), Dîlga (< sl. dlǔgǔ, „lung“), Ruda (< sl. ruda „metal“), Rast (< srb. rast, „stejar“), Toplica (srb. toplica, „baie caldă“). Familiile bogate ale acestor toponime (de exemplu: Cerna, Cernaia, Cernat, Cernădia, Cernica, Cernișoara, Cernovca, Cer no hal, Cernoiu), corespondentele lor onomasiologice și tipologice romînești (de exemplu: Neagra, Negrești, Negraia, Negrăița, Negrișoara etc.) și numele de locuri formate de la etnonime care trimit la slavi (Scheia, Bulgari, Sîrbi, Ruși, Leși, Tăuți, Huțani) arată că romînii au conviețuit pe un teritoriu larg și timp îndelungat cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Simt enorm și văz monstruos" / 100 3.11. Modul grotesc postcaragialian / 102 3.12. Modul umoristic / 107 3.13. Caragiale și umorul / 111 3.14. Umorul în literatura postcaragialiană / 116 Capitolul IV. UN VEAC DE ... CARAGIALISM / 125 4.1. Universul tipologic la Caragiale / 126 4.2. "Toate vechi și nouă toate" / 136 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene / 153 4.4. "În stilul și cu sintaxa" caragialiană / 163 4.4.1 Oralismul / 178 4.4.2. Concizia / 180 4.4
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trebuie să fie reprezentările literare ale comicului și ale absurdului. Însă, ce este comicul și ce este absurdul vor fi automat întrebările care vor trebui lămurite inițial și pentru care, de neocolit va fi avântarea în zona hățișurilor conceptuale și tipologice pentru acea orientare și ghidare care conferă siguranță în recunoașterea manifestărilor literare cu acest statut. În mod asemănător, localizarea ariei de investigație în "proza și dramaturgia română postcaragialiană" necesită clarificări ale termenului care o delimitează. Definirea acestuia, adevărată piatră de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
denumim prin caragialism nu doar o atitudine specifică, un stil sau "o manieră proprie de a vorbi"33, ci un ansamblu de trăsături definitorii ale operei lui Caragiale, mai exact, o sumă de astfel de coordonate aflate la întretăierea axei tipologice cu cea tematică și cu cea a expresiei artistice. Poate cu ajutorul computerului s-ar contura silueta imaginarului caragialian, un fel de matrice cromozomială unică și irepetabilă, dar ale cărei gene se pot regăsi la descendenți din aceași dinastie literară. Depistarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție în diferite perioade literare: contaminări de la nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire în perioada interbelică, scriitorii târgovișteni și apoi poeții și prozatorii optzeciști valorifică elementele de "inginerie textuală" caragialiană, mare parte din publicistica actuală apelează la autoritatea ironiei sau la zeflemeaua caragialiană. Astfel încât, se poate vorbi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
singur nume și pentru că oamenii aceia să poată hohoti în voie de toate acestea li s-a spus simplu: Caragiale....". Ca exemple de hipertexte care nu implică și atitudine critică, ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său sensul cuvintelor (antifrază) sau descriind o situație diametral opusă situației reale (anticatastază); ceea ce constituie o manieră de a pune lucrurile la locul lor; (...) ea vine din dorința de a răzbuna adevărul"136. Observăm că această definiție include și departajări tipologice esențiale în cadrul ironiei retorice. În acest sens, Heinrich F. Plett extinde evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedeu de intenționată delimitare de modelul caragialian pe care titlul piesei însuși Ion Anapoda -, îl evocă instantaneu, prin relaționarea intertextuală cu "omul sucit" din nuvela lui Caragiale. Cu același scop, de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta nu în sensul reabilitării mahalalei sau a periferiei românești, pentru că ipocrizia, incultura, "ambâțul" personajelor secundare trimit tot la fauna umană din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și ale comicului. Preluarea și prelucrarea lor ulterioară dau măsura clară atât a supraviețuirii operei caragialiene, cât și a suveranității acesteia pe tărâmul literaturii române de factură comică. 4.1. Universul tipologic la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
23. Faptul că încercările taxonomice nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou sinoptic al tipurilor psihologice"24 din comediile și apoi din Momentele lui Caragiale, în care Pompiliu Constantinescu reducea multitudinea indivizilor la nouă categorii tipologice: Tipul încornoratului: Pampon, Crăcănel, Jupân Dumitrache, Trahanache. Tipul primului-amorez și al donjuanului: Nae Girimea, Chiriac, Rică Venturiano, Tipătescu. Tipul cochetei și al adulterinei: Didina Mazu, Mița Baston, Veta, Zița, Zoe. Tipul politic și al demagogului: Rică Venturiano, Tipătescu, Cațavencu, Farfuride
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea lui prin prisma realismului tipologic, întrucât sintetizează și trăsături ale unui tip social: burghezul. Catindatul nu este numai o reipostaziere a bufonului (sannio) din mimus și atellane sau a lui Bucco (netotul cu obrajii umflați), ci și a caracterului de stupid, a tipului funcționarului, precum și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterizate prin bifarea simultană a acestor determinări terminologice nu marchează eșecul demersului analitic ci, mai degrabă, reconfirmă imposibilitatea aplicării consecvente a aceleiași grile de caracterizare asupra unei tipologii doar aparent omogene. Din punctul nostru de vedere, o reordonare a domeniului tipologic caragialian se poate face reducând diversitatea de ipostaze ale personajului la acele câteva clase pe care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
libertine în cuplu, ca și acumulările de Luchieni, fixarea unei zile de primire sau achiziționarea câinilor de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința bogatei moșteniri caragialiene pe tărâmul tipologiei, cu multe repere cunoscute dar și cu nebănuite popasuri, cum sunt cele oferite de proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]