877 matches
-
și a făcut la fel. 6. Cînd a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stînd în piață, și le-a zis: "De ce stați aici toată ziua fără lucru?" 7. Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni." "Duceți-vă și voi în via mea", le-a zis el, "și veți primi ce va fi cu dreptul." 8. Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: "Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi care am suferit greul și zăduful zilei." 13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, ție nu-ți fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14. Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. 15. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe suflet a fost Theodosie, egumenul mănăstirii Hlincea, care la 18 mai 1627 (7135) scrie: „Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului,... de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul Gavriil de la Svetîi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acum pînă în veci, nice să mai pîrîm noi pre dînșii nici ei pre noi, ce ne-au dat noaă parte den
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn astăzi iaste hotarul Țării Moldovei și a Țării Românești acel pârău ce să desparte din Milcovul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă. Că de felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și apoi să vă întoarceți." 6. Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor cară și călăreți de la Sirienii din Mesopotamia și de la Sirienii din Maaca și din Țoba. 7. Au tocmit treizeci și două de mii de cară și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
făcuseră urîți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor cară și călăreți de la Sirienii din Mesopotamia și de la Sirienii din Maaca și din Țoba. 7. Au tocmit treizeci și două de mii de cară și pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit și au tăbărît înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strîns din cetățile lor, și au mers la luptă. 8. La auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
mori, și mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi facă o injecție care n-o să mă doară; „Dacă mai așteptați câteva ore, murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ulicioara ce duce spre satul Vaideei, în care Grigore îi arătase mai în fund conacul lui Cosma Buruiană. Chiar în colț văzu cârciuma cu streașina foarte lată și o bătătură în față, cu ușa deschisă larg. Doi țărani se tocmeau de afară cu Cârciumarul voinic și gras, țăran și el, care stătea în prag și cu pălăria pe ceafă. Văzând pe Titu, Cârciumarul salută foarte respectuos... Mai încolo, tot pe dreapta, despărțită de cârciumă numai prin câteva case, venea primăria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă mirat, parcă ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise gînditor: ― Așa-i, Grigoriță, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindcă se arătase a vreme frumoasă, Cârciumarul Cristea Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza, iar seara să se veselească și bătrânii la un pahar de băutură. Era ultima duminică din octombrie. În alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare: ― Măi omule, că te știam bărbat în toată firea și cu scaun la cap, apoi nu vezi tu că noi vorbim și ne tocmim, și ne certăm, și nici măcar nu suntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? Luca Talabă zise aproape supărat: ― Așa ar fi, moșule. Dar vezi, eu știu că-i de vânzare de la Chirilă Păun, care-i mâna dreaptă a grecului de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărani. De altfel, cu parte din săteni încheiase din toamnă, încît continuitatea muncilor o avea asigurată... Chemă pe logofătul Bumbu, care mărturisi că și lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbări, că chiar unii din cei ce s-au tocmit astă-toamnă zic că nu vor ieși la muncă dacă nu se îndreaptă învoiala. Când însă Miron Iuga îl privi întrebător, logofătul, înfricoșat, adăugă că țăranii așa vorbesc în toți anii în preajma primăverii și se frământă și pe urmă, neavând ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se înfurie flăcăul. Crezi că mi-e frică de boier ca vouă? Alți țărani soseau mai alarmați. Începură să se amestece și femei, și copii printre bărbații care umpleau ulița de la postul de jandarmi până la baba Ioana. Tot vorbind și tocmindu-se, mulțimea ajunse pe nesimțite în fața conacului Iuga. Pe când Luca Talabă spunea într-un grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că dumneaei merge acolo tocmai pentru vânzarea proprietății. Și iată că s-a pornit răzmerița și trebuie să plece degrabă și el acasă, la Olena, să-și apere bruma de agoniseală, că el știe cum să vorbească și să se tocmească cu țăranii. ― Poate că ne-o feri Dumnezeu de pîrjol! zise Rogojinaru într-un rând. Numai stăpânirea să fie cuminte și energică. Țăranului îi trebuie dreptate, cucoane, dar și stăpân. Dacă stăpânul e slab, dreptatea nu-i mai ajunge. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te ține după mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi vrut să înlăture de la împărțeală pe cei care mai au pământ. Li se imputa că au alergat cu limba scoasă să cumpere Babaroaga și că s-au codit la revoluție, așteptând să le vie toate de-a gata. Se tocmeau așa între ei, fiindcă toți erau oameni mai slăbuți și nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conducător și a se face ascultat. Încerca el Toader Strîmbu să ridice glasul, dar oamenii nu-l luau în seamă când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
singurătate și de tăcere. Ieșind de la oficiul telegrafic, spuse lui Herdelea, încet și trist, prac-ar fi vorbit cu inima sa: ― Niciodată n-aș fi crezut că un om poate suferi atîta! Pe urmă, îndată după-prânz, porunci lui Isbășescu să-i tocmească o trăsură, să plece spre Amara. Isbășescu încercă să-l convingă că ar fi mai bine să aștepte totuși până mâine... Grigore îi aruncă o privire atât de mustrătoare, că contabilul nu îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a prăda. Au venit și la dînsul: cucoane în sus, cucoane în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce s-a gîndit: ia să fie el mai al dracului ca tâlharii. Și s-a tocmit și s-a înțeles cu ei că le dă de bunăvoie moșia cu tot ce se afla pe ea, s-o împartă între dânșii cum le poftește inima, obligîndu-se să despăgubească el pe proprietar, dacă ar avea vreo pretenție. Ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o bătaie pe umăr. —Îți dai seama că te cerți pentru aproximativ patruzeci de cenți, nu-i așa? Întrebă Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am spus eu, revoltată. Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Sammy, rânjind de parcă tocmai ar fi descoperit un secret foarte important. —Știam! am spus eu, revoltată. Dar nu de asta mă tocmeam. Atunci de ce? În mod evident, nu prea ești la curent cu cultura de pe aici. Se așteaptă să te tocmești. De fapt, se simt insultați dacă n-o faci. A, zău? Domnule, cât cereți pentru eșarfa asta? Întrebă el, adresându-se vânzătorului cocoșat cu cea mai blândă voce posibilă. —Șase dolari SUA, domnule. E de cea mai bună calitate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a citit în fața poporului în cartea lui Moise, și s-a găsit scris că Amonitul și Moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2. pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pîine și apă, și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvîntare. 3. Cînd au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii. 4. Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
1 februarie 1809, încheiat între Agie și noul vătav de harabagii din Iași, se prevedea că toate carele și căruțele „ce umblă cu chirie” sunt datoare să se „strângă” la vătăjia de harabagii a orașului. Harabagiii nu pot să se tocmească pentru transporturi decât în prezența vătavului, care-și încasează pe loc havaietul. Vătavul prezintă raport zilnic Agiei de numărul carelor închiriate. Ori de câte ori Divanul ar fi avut nevoie de care pentru „trebuințe obștești”, vătavul era dator să i le pună la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o vreme încoace pre lângă că nu numai ucenicii, calfii, lipsind de la stăpân își deschid dughenile încât noi am rămas pieritori de foame...”, dar acum și străinii „cu fel de fel de meșteșuguri, cușmari, șapcari, închipuindu-și un vârfu, că tocmesc pe calfe, burlaci, croitori [ce] sunt lucrați și ei își deschid dugheni și de croitorie...” și le iau mușterii. La 16 aprilie 1851, breasla cușmarilor din Iași arăta că în fiecare zi „se ivesc evrei și alți însurăței și holtei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]