1,334 matches
-
și le arunca pe pămînt. Balaurul a stat înaintea femeii care sta să nască, pentru ca să-i mănînce copilul, cînd îl va naște. 5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie. 6. Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șase zeci de zile. 7. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Cuvîntul lui Dumnezeu." 14. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. 15. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cîrmui cu un toiag de fier. Și va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. 16. Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: "Împăratul împăraților și Domnul domnilor." 17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel din Neamț și de la Vrance Rezimat stetea pe lance, Dar pe toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o iapă șargă Care lumea aleargă, Cu procovățul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut de când sunt. Și dnia-lui s-o sculat Pe ochi negri s-o spălat, Pletele ș-o pieptănat, La icoane s-o-nchinat, În toiag s-o rezemat Și pe șarga s-o aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu de vară Și secară Pân în sară Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-a bucurat mult, dar eu eram zăpăcit de tot, ochii îmi licăreau și așteptam s-o iau în brațe, dar ea, plină de teamă, mi-a zis că sub patul ei a intrat un animal feroce. Am luat un toiag și am încercat să-l scot ,ieșind un dihor destul de ager, alergând prin cameră. Lam tot urmărit până ce am pus piciorul cu bocancul pe capul lui, strivindu-l. De fericire, cucoana m-a sărutat, simțindu-mă în al nouălea cer
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
un exemplar de insectar, ca pe un actor ce se joacă pe o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din adâncul sălii exploziile cosmice aduc către el valurile din Pacific din care el însuși a răsărit, dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o scenă, în vreme ce recitesc scenariul pe care acest celălalt Corto îl declamă. În fotoliul său de catifea roșie, Corto urmărește mișcările clownului cu frac albastru ce mânuiește un toiag de aur și deschide gura fără ca nici un sunet să fie articulat. Toiagul clovnului face să se miște în jurul lui Corto întreaga lume - din adâncul sălii exploziile cosmice aduc către el valurile din Pacific din care el însuși a răsărit, dar și atingerea catifelată a mâinilor lui Soledad Löckhaart. În mijlocul acestui cosmos care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cerul lumii lui Corto se deschide asemenea unei cortine de teatru și doi ochi urmăresc forfota universului pe cale de-a se naște. Cine ești tu ? strigă Corto și uniforma sa de marinar se preschimbă în fracul albastru al clownului cu toiag de aur. Dar ochii care îl privesc din cer nu au buze care să vorbească. În zadar Corto își înalță vocea către ochii ce rămân muți. Cortina se lasă și ochii dispar, iar cerul se întinde din nou deasupra lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe de o parte, un model clasic, „viril” și paternalist, al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă, idei generale/teoretice „globale” și ordonatoare, vocație a întemeierii și a construcțiilor canonice majore, spirit sistemic și judecăți de valoare ferme; „toiagul lui Moise”, „degetul de lumină al lui Maiorescu” sau „Arca lui Noe” sînt cîteva dintre metaforele definitorii pentru acest ideal tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decanii. Faroald ne aștepta în sală, stând jos lângă fereastră. Părea să fi ațipit. Capul îi era plecat în față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se uita la tine lung, fără să trădeze vreo emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în mijloc de o scorbură în care puteau să încapă pe puțin trei oameni. Faroald mă aștepta. Era îmbrăcat cu o tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
proaspăt văruite, iar porțile și obloanele, unse. Mi-au dat lacrimile privind banca de piatră de lângă puț; în locul acela de sub rodiu obișnuia să stea maică-mea când cosea și broda. Taică-meu a apărut în ușa casei, sprijinindu-se în toiag. S-a uitat la mine îndelung, iar eu, fâstâcit, am îngenuncheat în fața lui și i-am spus: - Tată, iată-mă acasă ca să-ți cer iertare. Ca și cum n-ar fi înțeles ce-i spuneam, m-a întrebat: - Cine sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit tatăl meu a părut încântat. L-am întrebat ce era cu toiagul ăla; el mi-a explicat că suferea de boala marelui papă Grigore cel Mare, dar că, exceptând cele câteva zile de durere îngrozitoare la degetul mare de la picior, guta era o suferință suportabilă. Afacerile nu mergeau din cale-afară de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rămas în picioare în spatele lui. Prin ieșirea principală și-au făcut apariția Taso și Kakko, urmați de luptători și de longobarzi. Între ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care, de pe Monte Re își privea poporul coborând spre câmpia italiană cu care și turme. Adaloald vorbea cu demnitarii în șoaptă, așezat pe un mic tron de lemn, decorat cu intarsii, fildeș și muchii aurite. Nu purta coroana și nici toiagul. Era și mai palid și tras la față ca ultima oară când îl văzusem, mâinile în tremurau și avea o iritație nervoasă ce-i afectase ochii. Când demnitarii s-au retras, a grăit: - M-am sfătuit cu experții și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
beți vreo picătură din vinul din ele. O-nghițitură, și sunteți morți. Această otravă s-ar putea să vă fie folositoare. Păstrați-o pentru momentele de mare primejdie, ne-a spus Yehudah. Bâtele pe care ni le-au dat păreau toiege bune la drum, dar, de fapt, aveau în ele o țepușă lungă de fier. Era suficient să desfaci curelușele de piele ce legau cele două bucăți de lemn, și aveai în mână o armă mortală. Pieile de cerb pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cocioabe a ieșit un bărbat înalt, aparent sănătos, și s-a îndreptat spre noi. Pe măsură ce se apropia de noi, am observat că era îmbrăcat în haine romane murdare și zdrențuite, care cândva fuseseră dichisite și luxoase. Ținea în mână un toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-te cu acest răspuns. Frapat de felul cum îi vorbisem, mâhnirea i s-a așternut pe față. - Spune-mi ce vrei, a insistat el cu o voce brusc istovită. - Doar un adăpost pentru noaptea asta, domnule. A agitat spre mine toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în limba greacă. - Da, sunt de încredere, prietene fără de noroc, și, pentru numele lui Dumnezeu, poți avea încredere în noi. Dar te mai rog încă o dată: dacă nu vrei să auzi minciuni, nu ne mai pune întrebări. Bărbatul a dat toiagul cuiva de-alături și m-a privit obosit și îngândurat. - Iar tu să nu mă-ntrebi care era numele meu. Treci de gunoiștea asta, și o să dai de casa de lemn unde sanitarii vin să ne numere de la fereastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și, când tocmai era să ațipesc și eu, mi-am dat seama că lăsasem fereastra deschisă. În timp ce trăgeam la loc oblonul, m-am uitat afară. La zece pași de mine, sub ploaie, se afla o figură palidă, sprijinită într-un toiag lung. Glasul i se distingea cu greu în rumoarea făcută de ploaie, și n-am înțeles dacă era bărbat sau femeie. - Tu ești cel care vorbește grecește? Am scos puțin capul pe fereastră. - Ce vrei de la mine? Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]