4,574 matches
-
semisolidă, cu miros slab de mentol și camfor. pH-ul: Reactivi: 1. Parafină Mod de lucru: 10.00 g unguent se introduc într-un flacon conic, se adaugă 2 g parafină și 30 ml apă distilată. Amestecul se încălzește până la topirea masei de unguent și parafinei. După răcire se filtrează într-un cilindru, se repetă spălările de 2 ori cu câte 10 ml apă distilată și se completează la 100 ml cu apă distilată. pH-ul se determină potențiometric. Identificare (fenilbutazonă
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
această soluție se tratează cu 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/l și 0.05 ml 2-naftol soluție; se formează un precipitat roșu-brun (fenilbutazona). 1.00 g unguent se agită cu 3 ml alcool și se încălzește ușor până la topirea bazei de unguent. Se filtrează și peste filtrat se adaugă 1 ml benzaldehidă și cu precauție acid sulfuric. Se încălzește ușor pe baia de apă timp de 2-3 min. Soluția se colorează în roșu-violet (camfor). La aproximativ 1.00 g
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
Aspect Supozitoarele trebuie să aibă un aspect omogen și să-și păstreze forma și consistența la temperatura camerei. In secțiune longitudinală, examinate cu lupa (4.5X), nu trebuie să prezinte aglomerări de particule, cristale sau bule de aer. Comportamentul la topire sau dizolvare Intr-un flacon conic de 100 ml, care conține 50 ml apă menținută la temperatura de 37 ± 2 0 C se introduce un supozitor. Flaconul se agită prin ușoară rotire o dată la 5 minute. Supozitoarele preparate cu baze
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
și Addendum 2001 • Rezistența supozitoarelor și ovulelor la rupere - conf. cap. 2. 9. 24. din Farmacopeea europeană ediția a III-a și Addendum 2001 Proprietăți: Supozitoare cu suprafața netedă, omogenă, de formă cilindrică, de culoare verde-cenușie, până la verde-cărămiziu. Interval de topire: 35 - 37 0 C. Masa medie pe supozitor: 2.25 - 2.50 g Identificare Reactivi 1. Hidroxid de sodiu 100 g/l (R) 2. Peroxid de hidrogen-soluție diluată (R) 3. Cloroform (R) 4. Cloramină B 50 g/l (R) 5
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
mol/l 14. Oxid de aluminiu neutru Mod de lucru • 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/l, 1 g parafină și se încălzește până la topire. Se răcește, se decantează stratul apos și se tratează cu două picături de peroxid de hidrogen-soluție diluată. Colorația galben- roșietică trece în roșu. La adaos de exces de peroxid de hidrogen-soluție diluată se produce o degajare abundentă de oxigen, se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
un precipitat, iar soluția se colorează în galben (ionul bismut). • aproximativ 1 g masă de supozitor se introduce într-un pahar de 50 ml, se adaugă 10 ml acid clorhidric 100 g/l și 1 g parafină; se încălzește până la topire, se răcește și se decantează stratul apos. Soluției apoase i se adaugă 2 ml cloroform și 5 picături cloramină. Stratul cloroformic se colorează în violet (iodul din oxiiodogalatul de bismut). • din stratul apos obținut la analiza anterioară, înainte de a se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
Reactivi: 1. Cloroform Mod de lucru • 0.5 g pulbere din capsule se aduc într-un pahar de laborator și se extrag cu 10 ml cloroform. Se filtrează și se evaporă cloroformul pe baia de apă. Se determină punctul de topire al substanței rămase după îndepărtarea cloroformului care trebuie să fie cuprins între 157-161 0 C. Determinarea cantitativă a componenților Determinarea indometacinului Reactivi: 1. Soluția I - tampon fosfat 0.1 M (pH =7): 13.61 g KH 2 PO 4 se
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
natură, condensarea are loc în diverse situații, pe suprafața terestră (roua, bruma, chiciura) și în atmosferă (ceața, norii). Solidificarea este trecerea unei substanțe din stare lichidă în stare solidă, ea are loc prin micșorarea volumului, excepție făcând apa, fonta etc. Topirea este trecerea unei substanțe din stare solidă în stare lichidă. Temperatura aerului se determină cu termometrul. Se exprimă în grade: Celsius, Kelvin sau Fahrenheit. Funcționarea termometrului se bazează pe faptul că, atunci când se încălzește, lichidul din rezervor se dilată, ocupând
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
solului se evaporă, iar vaporii se ridică în aer formând norii. Aceștia fiind purtați de vânt, se transformă în stropi de apă (ploaia) sau fulgi de zăpadă (ninsoarea) și cad pe pământ. În acest mod, apa rezultată din ploi sau topirea zăpezilor ajunge din nou în păraie, râuri, bălți, lacuri, mări sau pătrunde în scoarța terestră. Drumul închis pe care îl face apa în natură, trecând dintr-o stare de agregare la alta se numește circuitul apei în natură și constituie
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mult mai mic, dar luminos) Știați că ... apa sărată acoperă mai mult de 3 2 din suprafața terestră? Au fost nevoie de mii de ani ca mările și oceanele să devină sărate, deoarece apa de ploaie și cea rezultată din topirea zăpezii au dizolvat treptat sarea din roci, sare ce s-a depus în apele planetei; Uscatul e împărțit în șapte continente, care de milioane de ani se deplasează încet pe suprafața planetei - fenomen cunoscut sub numele de deriva continentelor? În
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de rețele ionice 23 Forțele de coeziune dintre particule sunt de tip electrostatic, legături chimice ionice. În rețele ionice cristalizează săruri ca NaCl, KCl, MgCl2 etc. Legăturile chimice dintre particule sunt puternice, fapt verificat experimental prin măsurarea unor puncte de topire foarte ridicate (de exemplu: NaCl 8000C). Cantitatea de căldură necesară pentru topirea unei substanțe se numește energie de legătură. Topiturile acestor substanțe, precum și soluțiile lor apoase conduc curentul electric. În cristalul de NaCl, de exemplu, fiecare ion de sodiu este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrostatic, legături chimice ionice. În rețele ionice cristalizează săruri ca NaCl, KCl, MgCl2 etc. Legăturile chimice dintre particule sunt puternice, fapt verificat experimental prin măsurarea unor puncte de topire foarte ridicate (de exemplu: NaCl 8000C). Cantitatea de căldură necesară pentru topirea unei substanțe se numește energie de legătură. Topiturile acestor substanțe, precum și soluțiile lor apoase conduc curentul electric. În cristalul de NaCl, de exemplu, fiecare ion de sodiu este înconjurat de șase ioni de clor sistem cubic. Numărul de coordinație în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ionice, în afară de ionii elementelor chimice, se pot găsi și ioni compuși: SO42-, Cr2O72-, MnO2-, [Fe(CN)6]4etc. Rețele atomice În aceste rețele, nodurile sunt ocupate de atomi neutri electric, legați prin legături covalente. Și aceste cristale au puncte de topire ridicate. Carbonul (ca diamant și grafit) cristalizează în rețea atomică. În diamant, fiecare atom de carbon se află în centrul și colțurile unui tetraedru regulat, la distanțe de 1,54 Å, ceea ce conferă diamantului o duritate foarte mare. Rețeaua grafitului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compuși izomorfi. Polimorfismul este proprietatea substanțelor solide de a cristaliza în mai multe forme cristaline. Formele polimorfe se pot transforma una în alta și fiecare este stabilă într-un anumit domeniu de temperatură. 1.1.3.2.3. Punct de topire. Căldură de topire O substanță cristalizată pură, încălzită, se transformă brusc în lichid la o temperatură fixă, numită punct de topire. Punctul de topire nu variază decât puțin cu presiunea. În timpul topirii, faza lichidă coexistă cu cea solidă iar temperatura
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este proprietatea substanțelor solide de a cristaliza în mai multe forme cristaline. Formele polimorfe se pot transforma una în alta și fiecare este stabilă într-un anumit domeniu de temperatură. 1.1.3.2.3. Punct de topire. Căldură de topire O substanță cristalizată pură, încălzită, se transformă brusc în lichid la o temperatură fixă, numită punct de topire. Punctul de topire nu variază decât puțin cu presiunea. În timpul topirii, faza lichidă coexistă cu cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în alta și fiecare este stabilă într-un anumit domeniu de temperatură. 1.1.3.2.3. Punct de topire. Căldură de topire O substanță cristalizată pură, încălzită, se transformă brusc în lichid la o temperatură fixă, numită punct de topire. Punctul de topire nu variază decât puțin cu presiunea. În timpul topirii, faza lichidă coexistă cu cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura 1.7.). Cristale polimorfe de sulf La răcire, lichidele se solidifică (cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fiecare este stabilă într-un anumit domeniu de temperatură. 1.1.3.2.3. Punct de topire. Căldură de topire O substanță cristalizată pură, încălzită, se transformă brusc în lichid la o temperatură fixă, numită punct de topire. Punctul de topire nu variază decât puțin cu presiunea. În timpul topirii, faza lichidă coexistă cu cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura 1.7.). Cristale polimorfe de sulf La răcire, lichidele se solidifică (cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct de solidificare. Pentru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
temperatură. 1.1.3.2.3. Punct de topire. Căldură de topire O substanță cristalizată pură, încălzită, se transformă brusc în lichid la o temperatură fixă, numită punct de topire. Punctul de topire nu variază decât puțin cu presiunea. În timpul topirii, faza lichidă coexistă cu cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura 1.7.). Cristale polimorfe de sulf La răcire, lichidele se solidifică (cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct de solidificare. Pentru substanțele pure, punctul de solidificare este egal cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coexistă cu cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura 1.7.). Cristale polimorfe de sulf La răcire, lichidele se solidifică (cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct de solidificare. Pentru substanțele pure, punctul de solidificare este egal cu cel de topire. La topire se absoarbe căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cea solidă iar temperatura rămâne constantă (figura 1.7.). Cristale polimorfe de sulf La răcire, lichidele se solidifică (cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct de solidificare. Pentru substanțele pure, punctul de solidificare este egal cu cel de topire. La topire se absoarbe căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cristalizează) la o temperatură fixă, numită punct de solidificare. Pentru substanțele pure, punctul de solidificare este egal cu cel de topire. La topire se absoarbe căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanțele pure, punctul de solidificare este egal cu cel de topire. La topire se absoarbe căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară a substanței. Fig. 1.7. Diagrama de variație a temperaturii în timp în procesul de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară a substanței. Fig. 1.7. Diagrama de variație a temperaturii în timp în procesul de topire 1.1.3.3. Starea solidă magnetică Conform datelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară a substanței. Fig. 1.7. Diagrama de variație a temperaturii în timp în procesul de topire 1.1.3.3. Starea solidă magnetică Conform datelor transmise din antichitate, ciobanii din Asia Mică, din apropierea orașului Magnesia, au observat că unele bucăți de fier găsite sunt atrase una de alta. Bucățile de minereu de fier magnetic (Fe3O4) au
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]