2,400 matches
-
am gândit, la început, că legătoria de cărți nu e un meșteșug prea greu de învățat. - Femeia patronului, continuai ca să mă apăr, mi-a dat în primire căldările cu clei. Stăteam toată ziua în picioare în fața godinului încins. Duhoarea cleiului topit m-a făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în urmă, privindu-te drept în ochi. Te-ai întors să-ți sufli nasul în batistă să să-ți usuci două lacrimi. - Le-am văzut, tată, și ele mă ard și astăzi încă pe inimă ca două picături de plumb topit. - Fiul meu, răspunse el cu privirile în pământ, iartă-mă și uită că te-am bătut cu frânghia, fiindcă nu ai vrut să mergi la dentist. Atunci i-am surâs, descoperindu-mi incisivii de faianță ca să-i fac plăcere, ridicai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rația zilnică, limitată la opt sute cincizeci de calorii, se strângea din numai trei sferturi de litru de supă de arpacaș în care pluteau câteva ochiuri izolate de grăsime, din sfertul de pâine neagră, o porție minusculă de margarină sau brânză topită sau un boț de marmeladă. Apă exista din belșug. Iar la DDT nu se făcea economie. Și cuvântul calorii îmi fusese necunoscut până la experiența foamei rozătoare. Abia lipsa m-a făcut receptiv la informații. Și, deoarece știam puțin, dar înmagazinasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat. În afară de asta, îmi plăcea cuvântul „subteran“. Chiar aveam chef să mă ascund în interiorul pământului, să nu mai fiu nevoit să văd un peisaj care se schimbă întruna, să fiu plecat, înghițit, topit, ca și dat dispărut, iar în timpul ăsta, dacă era neapărat necesar, chiar să muncesc în adânc, sub suprafața pământului, să prestez o muncă recunoscută drept foarte grea. E posibil să fi sperat că, în subteran, aveam să găsesc ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pădurea Neagră. Doi sau trei veneau din Berlinul de Est și erau hrăniți cu cea mai ieftină mâncare de cantină pentru estici. Fehrenbach mi-a arătat de unde puteam, în apropiere, la Butter-Hoffmann, să cumpăr ieftin pâine, ouă, margarină și brânză topită. Chiar în prima săptămână am prăjit pe o plită electrică pentru toți - contribuția mea de intrare - heringi verzi, pe care îi tăvălisem mai înainte prin făină și care se găseau la treizeci și cinci de pfennigi pfundul. Cumpărați proaspeți din piața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mahmureală cumplită, înconjurată de farfurii jegoase, în mijlocul unei bucătării care arăta ca un câmp de bătălie era mult prea groaznic. Dar știți și voi cum e. Seara ajunsese la final, masa era încărcată cu farfurii pe jumătate pline cu prăjituri topite, pe care eu le abandonasem. Mai mult sau mai puțin. Trebuie să adaug, în apărarea mea, că până în acest punct eram, în general, o gazdă model, având grijă în permanență de invitați, transportând farfurii, mâncare, tacâmuri de la și către bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici, brânză topită, somn și latke, aranjate toate profesionist pe platouri de unică folosință și care așteptau să fie transferate pe farfurii de unică folosință și consumate cu ajutorul furculițelor și cuțitelor de unică folosință. În timp ce liota dădea năvală la mâncare, mama ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
umbră de Îndoială un loc de muncă extra-super. Nu? — Ei bine, Andy, crezi că vei fi fericită acolo timp de un an? Poate chiar o să vrei să rămâi mai mult acolo, ce zici? a Întrebat mama În timp ce ungea cu brânză topită un covrigel sărat. Când semnasem contractul la Elias-Clark mă obligasem să rămân asistenta Mirandei timp de un an - dacă rezistam și nu eram concediată, ceea ce În momentul de față mi se părea o eventualitate extrem de Îndoielnică. Iar dacă Îmi Îndeplinieam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai era și un vas plin de unt topit, o cutiuță plină ochi cu sare grunjoasă cușer, un cuțit special, cu mâner de lemn, pentru friptură și un șervețel din pânză curat și apretat, care azi era Împăturit ca o fustă plisată. Adorabil. Sebastian aștepta să vadă dacă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Criptică Ieri am visat oglinzi prăfuite, livezi în crepuscul; omătul topit curgea în suspine eclipsa de afară... răceala din mine, iubirea din tine a ieșit la iveală. Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă. Nu mai e nimeni elanul meu moare răsăritul e rece... rezecție.
Criptic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83889_a_85214]
-
doar că mai degrabă aș mânca un pisoiaș pufos decât să Întreb de asta. Numai când mă gândesc la cuvintele astea... Cu o scuturare din umeri teatrală, Richard se Întoarce spre televizor și cere pe tăcute ajutor ochilor de ciocolată topită ai lui Chloe-Zoe. Dar nu avem șervețele de bucătărie, Rich, și, după cum poate ai observat, avem o situație Exxon Valdez 2 În desfășurare. Știu asta, dar nu eram sigur dacă chestia aia Kitten era singura opțiune sau „Absorbant de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că am reușit așa de bine În viață numai ca să-mi văd copiii crescând la fel de blazați și de răsfățați ca și cei care mă priveau pe mine de sus În timpul facultății. În timp ce Rich taie pentru copii pâinea prăjită cu cașcaval topit deasupra, specialitate din Țara Galilor, se aude tare un bip de la telefonul meu. SMS de la Guy. Criză Turcia Rod & R C-C plecați. Depreciere? Acțiunile turcești În cădere liberă. Ce să fac? O, Dumnezeule. Sar din scaun, deranjez celelalte familii, calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fac parte din aceeași categorie cu cei care preferă sexul cu mâinile legate În dormitor: le admiri efortul și tehnica, fără a-ți dori neapărat să Încerci și tu. Desfac aluatul din pachet și ung una dintre foi cu unt topit. Apoi pun o altă foaie deasupra. Foarte odihnitor. Intră Emily cu o buză umflată: — Unde e Paula? —E duminică. Paula nu vine azi, iubito. Mami și Emily or să facă niște prăjiturele minunate Împreună. —Nu vreau. O vreau pe Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du Cap, o braserie elegantă din apropierea portului. Costumele lor de mătase neagră străluceau În soarele nemilos, sclipire de catran topit, dar ele amîndouă erau imperturbabile, păstrînd aerul de proprietărese care-și supraveghează din colțul ochiului casierii spanioli. În ciuda bacșișului generos pe care Îl lăsasem cu o seară Înainte, abia de-mi aruncaseră un zîmbet vag cînd le complimentasem meniul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
domnul Hollinger nu era În patul lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări. Am intrat cu toții În baie și am privit În jos la cada semicirculară plină cu apă ca smoala topită. Pe jos era plin de țigle din acoperiș, iar ceramica albastră de pe pereți avea dungi de fum, dar camera era aproape intactă - o sală de execuții Îmbrăcată În gresie și faianță. Mi-l imaginam pe vîrstnicul Hollinger, sculat din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a fost prea puternic, nu s-a mai putut analiza. Sub fereastră, poate apărate de aerul rece care năvălea de afară prin geamul spart, un televizor și un videorecorder supraviețuiseră neatinse. Telecomanda era pe noptieră, arătînd ca o ciocolată amăruie topită, cu cifrele Încă vizibile În masa informă de plastic. — Oare la ce program se uita? mi-a scăpat pe negîndite. Scuze... a sunat de parcă nu mi-ar păsa. — Chiar așa! spuse Paula, scuturînd din cap cu un aer obosit cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj. Trec câteva minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează rapid drumul, mistuindu-se în pădure împreună cu ceilalți oameni ai lui. IX Sturmbannführer Schultz deschide fereastra biroului pe care-l ocupă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ești lângă mine... și plângeam de fericire. Ușurel, Marius își lasă capul pe umărul ei, acoperindu-i cu mângâieri tandre șuvițele scurte ale părului, odinioară coafat cochet, acum tăiat simplu. Își strecoară mâna sub pătura aspră și apucă degetele fetei, topite și fără vlagă sub atingerea lui. Sunt aici, lângă tine. Și nu voi mai pleca niciodată. Dar eu cred că voi pleca...Într-o lungă călătorie, acolo unde numai sufletele ajung, spune ea cu glas șoptit, extenuat. Nu, nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se mai vede din tine./ Unde e strălucirea și puterea ta de altă-da-tă?/ Unde-i puterea coapselor tale/ albite de-atâta efort?/ Unde-i fierbințeala lor rece,/ precum întreg corpul tău metalic, frumos dăltuit?// (...) Cine pe cine, floare de menghină?// Topite sunt toate în topitoria fabricii mele./ Lava se scurge, încă fierbin-te-n subsoluri, apoi în/ pământ, unde se răcește nevăzută și dispare. Nimeni/ nu va mai ști de ea. Nici măcar voi care ați iubit-o/ atât.// Pe mine m-ați iubit
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
totdeauna seara și totdeauna spre sfârșitul întîlnirii și pe nesimțite cuvintele o împingeau spre mine și se ciocneau cu ale mele scoțând nu scântei, ca acuma, ci adesea fulgere, la a căror lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să-mi amintesc, dar atunci mai puternică era amintirea îmbrățișărilor noastre, simțeam că nu merg, ci plutesc și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și încăierasem) și se micșorase iar sub amenințarea unei boli în al cărei prognostic fatal crezusem, reînvie antrenând toate forțele sufletului meu retrase atâta vreme în adâncuri. Revenii în casa părintească, unde tata mă primi cu toate sentimentele de odinioară topite, supărat doar de declarația mea că nu aveam cancer și că n-o să mor. Avea aerul omului mărginit dar și sublim, care nu înțelege cum cineva, fiindcă a răgușit, crede că n-o să moară, cu toate că văzuse cum un om, fiul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neclară, dincolo de mesele de preparare. Vasquez se răsuci cu suplețe și degetul apăsă pe trăgaci. Atunci, Hicks se folosi de pușca lui, pentru a devia țeava armei grele a cărei rafală atinse tavanul. Sub o ploaie de stropi de metal topit. Vasquez se întoarse înjurând. Fără să-i pese, Hicks înainta în linia de tragere și îndreptă lampa sub un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi făcu semn lui Ripley să vină la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui Vasquez și-l orientă pe aceeași direcție cu cea a lui Hudson. ― Doisprezece metri, declară comtehul. Doamne, ce semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp. Apoi bărbatul se redresă și-și continuă treaba. Încuietoarea se detașă în sfârșit din panou și căzu cu zgomot în interiorul secției nedicale. Hicks își puse la loc aparatul, se ridică și dădu cu piciorul în ușă. Picuri de metal topit zburară în toate părțile, dar nu le băgară în seamă. Nu era nimic mai rău ca acidul creaturilor. Hicks se întoarse spre Vasquez pentru a-i striga: ― Mulțumesc! Acum sunt surd de tot. Ea, cu o expresie de surprindere artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Vasquez dădu capul pe spate și privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e neted, fără nici o asperitate, imposibil de escaladat. ― Căcat! Hicks luă aparatul de sudură, îl aprinse și începu să taie o gaură în conductă. Metalul topit picura pe el, iar pasajul strâmt se umplu de scântei care aruncau o lumină albicioasă. Aruncătorul de flăcări al lui Vasquez mugi iar și scuipă foc. ― O să rămânem pe uscat. Creaturile se apropiau întruna, cu toate că înaintarea lor era încetinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]