1,605 matches
-
numele a trei pîraie (unul afluent de dreapta al Prutului, altul afluent de stînga al Tîrnavei și al treilea afluent de stînga al Terpeziței) și a două sate (din județele Iași și Sibiu). E posibil ca cel puțin unele dintre toponimele cu forma Moșneni să fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu forma Moșneni să fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele prezente și în Moșanu, Moșic, Moșilă Moșoiu, Moșea, Moșen, Mosești, Moșana etc., iar celelalte neatestate direct, ci numai indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și pentru un grup larg de nume sau de forme asemănătoare (Mojna, Muschna, Muzsna, Mussen, Mwsna, Moson, Mosin, Musin etc.) atestate începînd cu secolul al XIV-lea: sl. mŭchŭ, „mușchi“ (plantă). Aceste nume se încadrează într-o serie lungă de toponime constituite cu sufixul slav -na (Bozna, Crasna, Gladna, Radna, Rodna, Zlatna etc.), care împînzesc teritoriul romînesc. Descendența sufixului este adjectivală (sl. -inu) sau substantivală (sl. -ina). Paralelele din teritoriile slave (Mostița, Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moșna, Moșnaia, Mohovo, Moșnik, Mașnica etc.) susțin această bază. În Moșna, ierul mare (transcris ŭ, u, w, o) a devenit o (ca în Bozna < *Bușina < sl. buzu, „boz“, și ca în apelativul romînesc de origine slavă boz). Numărul mare de toponime apropiate ca formă de Moșna și răspîndirea lor largă recomandă ca foarte plauzibilă baza apelativă slavă, dar nu exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz de omonimie între toponime cu geneze diferite (cum se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bozna < *Bușina < sl. buzu, „boz“, și ca în apelativul romînesc de origine slavă boz). Numărul mare de toponime apropiate ca formă de Moșna și răspîndirea lor largă recomandă ca foarte plauzibilă baza apelativă slavă, dar nu exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz de omonimie între toponime cu geneze diferite (cum se întîmplă, de exemplu, cu numele Cozia), mai ales că diferența este localizată numai în rădăcină, nu și în sufix, care este același. Mureș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavă boz). Numărul mare de toponime apropiate ca formă de Moșna și răspîndirea lor largă recomandă ca foarte plauzibilă baza apelativă slavă, dar nu exclude, pentru unele dintre toponime, o bază antroponimă. Ar fi un alt caz de omonimie între toponime cu geneze diferite (cum se întîmplă, de exemplu, cu numele Cozia), mai ales că diferența este localizată numai în rădăcină, nu și în sufix, care este același. Mureș Este numele unuia dintre rîurile importante ale Romîniei, care izvorăște din Masivul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele unuia dintre rîurile importante ale Romîniei, care izvorăște din Masivul Hășmașul Mare, are o lungime de 761 km și se varsă în Tisa. Rîul dă numele județului Mureș cu reședința la Tîrgu-Mureș (magh. Marosvásárhely). Prin polarizare s-au format toponimele: Mureșana (movilă în Cîmpia Someșului), Mureșeni (magh. Megyesfalva, localitate componentă a municipiului Tîrgu Mureș), Mureșenii Bîrgăului (sat în județul Bistrița Năsăud), Mureșenii de Cîmpie (sat în județul Cluj), Defileul Mureșului (rezervație naturală mixtă), Mureșul Mort (braț canalizat al Mureșului), Cîmpia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala formă Moreș, Mureș (rostite dialectal Morăș, Murăș) este greu de stabilit, dar important. Una dintre formele străvechi consemnate de Constantin Porphyrogenetul, Moriș, consemnează trecerea lui a la o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Formele atestate în antichitate fac posibilă, de altfel, existența unei variante Márisi, în care finala -si ar putea fi un sufix cu sensul „apă, gîrlă“. Fazele evoluției ar fi Marisi > Mureș > Murăș. De altfel, transcrierea în greacă sau latină a toponimelor antice a fost aproximativă, cu oscilații și ezitări, dovadă că fiecare nume are variante multiple: Maris, Marisia, Moreses, Moros (pentru viitorul Mureș), Tibisia, Tibiscum, Timesis (pentru viitorul Timiș), Tiarantos, Seretos (pentru viitorul Siret), Pathisus, Tis(s)ia (pentru viitoarea Tisa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două limbi, în Moreș, Mureș. De la romîni sau de la unguri au putut lua numele sașii, adaptîndu-l, potrivit normelor lor fonetice, în Mierisch. O analogie a traseului străbătut de numele Mureș se regăsește, cel puțin pentru un tronson, în evoluția toponimului Tîrnava. Cît privește formantul Mureș din toponimul Maramureș, este de presupus că nu e hidronimul străvechi Mureș din Ardeal, ci un omonim, se pare derivat din slavă (vezi etimologia Maramureșului). Un traseu mai scurt, mai simplu și mai puțin verosimil
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîni sau de la unguri au putut lua numele sașii, adaptîndu-l, potrivit normelor lor fonetice, în Mierisch. O analogie a traseului străbătut de numele Mureș se regăsește, cel puțin pentru un tronson, în evoluția toponimului Tîrnava. Cît privește formantul Mureș din toponimul Maramureș, este de presupus că nu e hidronimul străvechi Mureș din Ardeal, ci un omonim, se pare derivat din slavă (vezi etimologia Maramureșului). Un traseu mai scurt, mai simplu și mai puțin verosimil a propus G. Giuglea, care consideră că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînesc ale căror nume sunt forme conservate, cu puține modificări, justificabile fonetic, din Antichitate întărește credibi litatea descendenței numelui Mureș din Maris, Marisia, Moresos. Năsăud Este numele unui municipiu din județul Bistrița Năsăud, de la care a fost format, prin polarizare, toponimul Dealurile Năsăudului (subunitate a Subcarpaților Transilvaniei). Localni cii accentuează numele pe al doilea ă, nu pe ultima silabă, ca vorbitorii care nu sunt din partea locului. Atestările, începînd din secolul al XIII-lea, consemnează variantele: Nazwod, Nazowd, Nazod, Nazad, Naszod, Nszo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav na „la“, ca în multe formații toponimice. Tema ar fi sl. svod, „boltă“, „cotitură“ (e drept și o procedură juridică prin care acuzația de furt este „întoarsă“ asupra altcuiva, a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
radical. Hasdeu, în schimb, propune la baza numelui radicalul scitic sau agatîrșic (agatîrșii erau o populație scitică tracizată) *alt, care ar însemna aur și care este întîlnit și la popoarele turanice sub forma altyn, altun, în Caucaz găsindu-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că, așa cum arată V. Pîrvan, sciții și agatîrșii s au întins pînă pe valea superioară a Oltului, pe Tîrnave și pe Mureș. C. Diculescu, celebru pentru ușurința cu care găsea relicve germanice în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime balcanice (Altos în Grecia, Altus în Iliria) și chiar a unui apelativ, alta(s) „apă curgătoare, pîrîu“. Eugen Tănase găsește și alte paralele, în primul rînd occitanul Olt, Oultet. Concluzia firească a acestor ipoteze este că numele rîului Olt este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
avea un fundament științific. O problemă foarte mult discutată este evoluția lui a din formele antice la o din formele mai noi (Alutus > Olt), care a fost pusă de unii cercetători pe seama filierei slave prin care ne-a fost transmis toponimul (a devine în slavă deseori o: altar > oltar). A fost adus un contraargument convingător: menținerea lui a accentuat în hidronimul Alta, de origine iraniană, la sud de Kiev. Influența maghiară privind evoluția lui a > o este imposibilă dacă avem în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîne, preluată din substrat. De altfel, majoritatea hidronimelor majore din teritoriul romînesc (Argeș, Jiu, Mureș, Nistru, Prut, Siret, Timiș, Tisa etc.) ne-au fost transmise de la daci, în transcrieri latinești și grecești, iar Oltul nu face excepție. Viețuirea îndelungată a toponimului Olt i-a conferit o vitalitate deosebită în limbă (caracteristică pe care o au toate elementele moștenite din dacă), concretizată în constituirea unei bogate familii onomastice: Olteana, Olteanca, Olteanca Mare, Olteanu, Oltecioru, Oltenaș, Oltenești, Olteni (zece sate, două vîrfuri și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Valea Oltului, Piatra Olt, Drăgănești-Olt, Dealu Olteanului, Cîmpia Olteniei, Defileul Oltului, Valea Oltețului, Valea Oltului, Cheile Oltețului, Dealu Oltețului, Piemontul Oltețului, Arama Oltului, Lunca Oltului. Orăștie Este numele unui municipiu din județul Hunedoara. Prin polarizarea acestui nume, au fost create toponimele Culmea Orăștiei (între Munții Metaliferi și Munții Șureanului), Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus (sate în județul Hunedoara). Numele maghiar al municipiului este Szászváros, „orașul săsesc“. Cele mai vechi atestări au forma Város, Waras, numele romînesc fiind atestat abia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei zone este preponderent romînească (Bera, Bucium, Costești, Ludești, Grădiște, Luncani, Măgureni etc.) M. Homorodean, care a realizat o monografie toponimică a zonei Sarmizegetusa, crede că și Orăștie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un vîrf omonim, Padeș, iar din el izvorăște un pîrîu cu același nume, Padeș. V. Frățilă consemnează și alte microtoponime Padeș în teritoriul județelor Alba, Mehedinți, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș. Din aceeași sursă etimologică, în ultimă instanță, pot face parte toponimele Padea (sat în județul Dolj), Padiș (vîrf în Munții Vîlcanului, podiș în Munții Bihorului, rezervație naturală mixtă în Munții Bihorului), Pădeșele (deal în județul Caraș-Severin), Pădejelu Mare și Pădejelu Mic (poieni cu fînețe în Depresiunea Almașului) și numeroasele Padina sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la început aceste posibilități etimologice, le-au documentat și argumentat, în forme din ce în ce mai nuanțate, odată cu acumularea informațiilor lingvistice, istorice, geografice, și cu perfecționarea metodologică a dome niului. Soluțiile sunt, pe scurt, următoarele: bază slavă (cf. apel. srb. padeș, „cădere“, și toponimul srb. Padeș); ca și Padea, Padina, se bazează pe tema slavă pad„a cădea“ (existentă și în rom. zăpadă, năpădi), și se compară cu rus. padî, „vale“, arom. pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Padina, se bazează pe tema slavă pad„a cădea“ (existentă și în rom. zăpadă, năpădi), și se compară cu rus. padî, „vale“, arom. pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]