1,162 matches
-
se dezvoltă și se ciocnesc. Conacul izolat din coasta Repedei este, prin arhitectura sa ciudată, mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare ale goticului, naratorul reiterează un topos al imaginarului terorii, extrem de util în accentuarea senzației de straniu, care precedă orice experiență ficțională a terifiantului 85. Calitatea desenului împrumută ceva din tușele maeștrilor americani, mai ales Hawthorne (The House of the Seven Gables) sau Poe (The Fall of
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
II, 88-95. 80 Constantin Ciopraga subliniază, într-un rând faptul că "Galaction are preferințe pentru finaluri dramatice" (1978: 215). 81 Fantomele constituie un leit motiv în proza supranaturală, dar și în basmul clasic. Pentru o utilă trecere în revistă a topos-ului, cf. Sullivan, 1986: 168-170. 82 Pentru informații complete, cf. Ogden, 2002: 146-178. 83 Preluând o formulă a lui Octav Șuluțiu, "așteptarea transformată în elan", acest element epic devine, pentru Al. Protopopescu, "poate cea mai dostoievskiană trăsătură a literaturii lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental decât real. Böcklin "construiește" o arhitectonică sepulcrală, necropolitană, accentuând construcția pe verticală a tabloului, la care se adaugă un efect de focalizare pe care circul funerar îl amplifică. Însăși toposul insular induce această centralizare expusă în tablou. Silueta înveșmântată în alb, printr-o simetrie de factură speculară, se regăsește în fața verticalei chiparoșilor. Insula este dispusă ca un amfiteatru al cărui centru a fost invadat de arbori, fără nimic din dezordinea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară prelucrat de romantici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară prelucrat de romantici cu o nouă renaștere, urmând sfârșitului de secol. Experiența artistului, sau cel puțin așteptarea lui de a fi neînțeles a făcut acest deziderat mai atrăgător"296. Observațiile Annettei Dorgerloh pot fi utilizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
profan funcționează astfel la nivelul acestei distincții dintre nuditate și vestimentație codificate cultural. Cecilia Cuțescu-Storck nu utilizează denudarea corporalității ca simbol negativ al carnalității amorului, ci dimpotrivă, într-un registru înalt, alegoric, al inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inocenței. Este evidentă transpunerea simbolică a unui topos precum Amor sacru- Amor profan (Dragostea spirituală-Dragostea profană) care apare codificată alegoric în secolul XVI în iconologia lui Ripa ca binom antitetic Fericirea Scurtă- Fericirea Veșnică. Un singur element păstrează din acest topos Cecilia Cuțescu- Storck, raportul simbolic inversat prin care nuditatea corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre realizările sale exemplare pentru mentalitatea renascentistă, pictura cu același titlu a lui Tițian, Amor Sacru Amor Profan (Galeria Borghese, Roma), în care frontiera dintre Venus Coelestis și Venus Vulgaris poate fi ușor traversată. Influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personală. Celălalt capitol abordează subiectul sitului tematic (parc, restaurant, oraș) ca producător de utopii și creator de distracție. Originalitatea acestui capitol constă în prezentarea Las Vegas-ului ca spațiu heterotopic (Foucault), autoarea preluând conceptul și aplicându-l pentru prima dată toposului Las Vegas, precum și ca exemplu de simulacru și hiperrealitate (Baudrillard), autoarea lărgind aplicarea acestor concepte de la Disneyland la Las Vegas. Întrebarea pe care Adina Ciugureanu o pune, dar al cărei răspuns îl lasă pe seama unor viitoare studii, este dacă un
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
primul de acest gen în secolul XX. Deși delimitat spațial (vizitatorii "treceau un prag critic, intrând într-o lume diferită de cea obișnuită, cu structurile sociale și pozițiile ei dominante 226"), parcul de distracții Coney Island era de fapt un topos atemporal, care crea iluzia de distracție permanentă. După cum susține McGowan, ,,Coney Island reprezenta hiperrealitatea americană la nivel microcosmic. Juxtapunerea dintre diversele exponate cu parcuri tematice și spectacole aferente atrăgătoare înscrie acest spațiu în rândul celor tipic postmoderne, deși temporal este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
onticului, logos-ul se împlinește ca ontologic (ontologic), iar metalogicul, ca filosofie a logos-ului, nu mai este doar gândire-despre-gândire, ci mai mult, gândire-despre-ființa-care-gândește. Astfel, metalogicul atinge limita logicului și, în același timp, o depășește pentru că se constituie ca loc (topos) al filosofiei văzută ca ontologie fundamentală, gândire esențială despre ființă (Noica 1998; Heidegger 2003). Depășire a limitelor logicului, metalogicul este, totodată, deschidere câtre ființă și sens, câtre filosofie și semiotică, logos și ethos, ordine și libertate, gândire și credință. Dar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Abia ulterior, când prelegerile junimiste au devenit tradiție, iar mulți dintre junimiști oameni în mâinile cărora se afla chiar destinul cultural-politic al Moldovei, Maiorescu și ceilalți prelectori s-au mutat la Universitate. Demersul paideic devenea oficializat, prin încorporarea sa unui topos destinat prin excelență educației. O instituționalizare care, treptat, avea să diminueze din impactul la publicul larg al intelectualității ieșene. Înțelesul acesta asupra prelecțiunilor ca demers paideic, este posibil fie numai și prin prisma bine știutei generozități maioresciene, asupra căreia, punctual
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
celebrul său articol din 1968, "În contra direcției de astăzi în cultura română"10. Neadevărul ca fals, ca mistificare, ca ignoranță. Sperând într-o audiență numeroasă, Maiorescu vedea, desigur, în prelecțiuni, un instrument de luptă împotriva acestui neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de unde provine senzația de ex-topic, de părăsire a spațiului, de vorbire-de-deasupra, pe care o ai răsfoind câteva din prelecțiunile anilor '60-'70. Desigur, Profesorul n-a avut pretenția că
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
pentru un om cu o astfel de biografie. Deloc intimidat de posibilele reacții ale regimului comunist, Sorin Alexan-drescu a desfășurat o vie activitate în diaspora, impunându-se repede ca reper de sriozitate și probitate intelectuală. Pe lângă povara provenienței dintr-un topos estic, la o vreme când distanțele dintre Est și Vest păreau incomensurabile, autorul celebrului studiu dedicat lui William Faulkner a avut de purtat și o altă povară: aceea de a fi nepotul lui Mircea Eliade. Prelecțiunea pogoreană, prilejuită de lansarea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o imagine de o deosebită plasticitate, dar și cu semnificații subsidiare pentru că, dintr-un anumit punct de vedere, "ferestre luminate", "uși deschise", "imensă curte și grădină" sunt tot atâtea metafore pentru lumina, deschiderea și anvergura celor ce locuiau și frecventau toposul acesta cu totul și cu totul special. Trebuie că, la acea vreme, toate aceste elemente au contribuit decisiv la iremediabila seducție pe care o casă a exercitat-o asupra unor oameni. Și nu orice oameni ci, alături de gazde, personalități de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
soartă ceva mai blândă, căci devine sediul comandamentelor sovietice, beneficiind de o minimă, dar utilă protecție în fața "intemperiilor" de tot felul. Încetul cu încetul, însă, faima locației scade. Din nimbul de altădată rămâne un spațiu ca orice alt spațiu, un topos "desacralizat" de regimul comunist, care, începând cu 1945 găsește de cuviință să îl transforme în sediu al unor instituții fără nici cea mai mică legătură cu Junimea, junimismul, cultura în genere: birouri CFR, SANEPID, ba chiar școală de partid. În
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
comedia rămasă doar în stadiul de proiect Titircă, Sotirescu et comp. Privitor la relația romanului cu opera lui Ion Luca, este cunoscut faptul că primum movens pentru Mateiu l-a reprezentat o anecdotă despre alaiul carnavalesc al Crailor de Curtea-Veche, că topos-ul acțiunii îl reprezintă un București care este și al lui Kir Ianulea dar nu s-a comentat suficient un posibil model al lui Gore Pirgu, recognoscibil în portretul pe care Caragiale îl realizase lui C. A. Rosetti (Epoca, 1897
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
unei dialectici subtile. Astfel, imaginea eului creator blakean este aceea a unui vates, un termen latin semnificând poet, profet și vizionar 31. Dar vreau să atrag atenția că aceasta descriere, care lectorului îi pare atât de stranie astăzi, este un topos romantic și chiar postromantic, vizibil în opera mai multor scriitori englezi din secolul al XIX-lea. Aceeași definiție se regăsește în Book XII a poemului The Prelude de William Wordsworth. Celebrul lakist nu împărtășește doar ideea lui Blake privitoare la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
incongruent, disproporționat, ca să nu spun nebunesc (subl. mea, n.m.)" (1982, p. 229). O abordare dintr-o perspectivă diferită, chiar opusă, ar porni de la premisa că insanitatea este o invenție abila a lui Blake însuși. Această identificare stranie este un adevărat topos comportamental la începutul secolului al XIX-lea, un semn de distincție între artiști și filistini: "Blake a exploatat zvonurile legate de nebunia să pentru a insista asupra importanței realității mentale și a perspective imaginative individuale", după cum susține Lăură Dabundo (1992
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că percepția este condiționată de starea organelor de simt, aspect subliniat de Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "Aș the Eye Such the Object" (E: 645)111. Și mai interesant este că ideea constituie aproape un topos romantic Novalis subliniază același aspect, chiar dacă o face într-o formă mai poetica: "Es liegt nur an der Schwäche unserer Organe und der Selbstberührung, dass wir uns nicht în einer Feenwelt erblicken" (1977-1999, ÎI, p. 564). Conformismul senzorial-perceptiv la care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în Amintiri și le reelaborează în creațiile literare. Existența la Slavici a unei evidente "preocupări de situare în spațiu geografic" se materializează în opera literară într-o toponimie reală, mai frecventă decât una inventată. Realitatea "adusă" în creația sa din toposul natal identificabil cu ținutul zărăndean mai extins decât cel podgorean are vigoare, consistență și cauzalitate narativă. Cercetătorii consideră că reușita își găsește motivație "în amprenta pe care vârsta copilăriei și adolescenței o exercită asupra afectivității și capacității intuitive a adultului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Evaluări critice, Editura Facla, Timișoara, 1977. Dragomirescu Mihail, "Nuvela ardeleană (Ioan Slavici)", în Mișcarea literară. Gazetă săptămânală de critică și informație literară artistică și culturală, anul II (1925), nr. 42-43 (29 august-5 septembrie 1925). Ilica Anton și Nan Lavinia Monica, Toposul în creația lui Ioan Slavici-eseu la o nouă lectură, Editura Fundației Culturale "Ioan Slavici", Arad, 1999. Iliescu Ion, "Coordonate ale esteticii lui Ioan Slavici" în Slavici Evaluări critice, Editura Facla, Timișoara, 1977. Indrieș Alexandra, "Opoziție semantică de alteritate în nuvelele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Șorobetea, "Rebreanu și Yoknapatawpha?", în Steaua, XXI, 1970, nr.11, p. 52. 179 Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide. Prozatori români ai secolului XX, Editura Eminescu, București, 1974, p. 277. 180 Idem., p. 277. 181 Anton Ilica, Monica Lavinia Nan, Toposul în creația lui Ioan Slavici eseu la o nouă lectură, Editura Fundația "Ioan Slavici", Arad, 1999, p. 108. 182 Sextil Pușcariu, Cinci ani de mișcare literară 1902-1906, București, 1909, pp. 26-28. 183 Constantin C. Diculescu, Die Gepiden, Leipzig, 1923, p.
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]