2,164 matches
-
Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar sângele exista. Îl privi pe tatăl său, care Închisese ochii, obosit de efortul de a vorbi câteva cuvinte cu prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea rost să mori ca un prost. Nu e lupta ta. -Ba da, Yves, răspunse Alexandru În franceză. E chiar lupta mea. Nu Înțelegi limba mongolă, de aceea te iert. Omul acela legat de șa este cel care l-a torturat pe tatăl meu. Și doar cineva de același sânge Îl poate răzbuna. E Yassa, legea sfântă a mongolilor, lăsată de Gingis han! - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care alergase spre el. Ce se Întâmplă?! Nu Înțeleg nimic! Cine e omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplă?! Nu Înțeleg nimic! Cine e omul acela, legat? De ce e Înconjurat de făclii? - Erina... spuse Alexandru, privind țintă spre Ogodai, acela e omul care a poruncit ca tatăl meu să fie ucis. Acela e omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul se afla acolo, În fața ei. Dar nu fusese prins de ea și nici de Apărători. Ci de tânărul războinic mongol cu plete negre, care tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai putea fi În viață dincolo de ziduri. La o presiune asemănătoare, Constantinopolul căzuse. Dar Suceava nu. Oană mai sesizase și alt lucru neobișnuit. Deși el și Erina erau prizonieri, nimeni nu-i tratase cu agresivitate. Nu fuseseră loviți. Nu fuseseră torturați. Erau, doar, ținuți În apropierea sultanului până În clipa În care acesta va avea răgazul de a-i supune unui interogatoriu. Dacă nu i s-ar fi părut absurd, Oană s-ar fi gândit că fusese arestat doar ca să fie scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scrierile lor. Arse au mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină se manifestă individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
rătăcească pe dealurile Punjabului, doar cu calul său. Datorită urzelilor de la curtea din Dehli, el a fost trimis la Punjab în misiune, să-i liniștească pe acei căutători ai adevărului care, în pofida acceptării unui număr de constrângeri, cum ar fi tortura și decapitarea celui de al 9-lea guru, refuzaseră de nenumărate ori să se convertească la Islam și să recunoască puterea mugală. Cutreierând dealurile, generalul Ala-U-din a constatat că și-a pierdut interesul față de război. Diplomat din fire, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bietul Bridgeman, râde Muskett. Bietul funcționăraș Bridgeman, care muncește pentru Patter toată vara. Poate o să aibă noroc altă dată. După această discuție, birourile de la Spavin & Muskett i se par un iad. Face toată treaba cufundat într-un nor de gelozie, torturat de imaginea lui Star și a lui Muskett, care trăiesc primitiv în cea de a doua zonă importantă din Franța. Una din dactilografe încearcă să-l ajute, ducându-l spre dulapul cu rechizite, arătându-i că nici măcar nu există dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmi ferii burta, se retrase la catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Să spun. Clopoțelul sunase, dar el continua să mă tortureze. Acolo pe hartă, la marea cotitură a uriașului fluviu, se găsesc niște așezări omenești și niște locuitori. Ce știu despre ele? Degeaba mă uit că a sunat sfîrșitiul orei, până nu spun nu scap... Apoi, deodată, și-a luat catalogul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o scrisoare, cerându-mi să mă întâlnesc cu unul dintre generalii Seniorului Hideyoshi, Kuroda Kanbei, aici, astă seară. — Vine Kanbei aici! Un om care și-a trădat seniorul pentru Oda. Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în anul acela, am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, sunt torturat pe dinăuntru ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar ai spus întotdeauna că trebuie să avem vederi largi, iar acum se pare că n-o mai faci. Distrugi unul ca să salvezi o mulțime. Dacă ardem un singur munte, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mici). Când era adolescent, Maria, prietena lui din Cărțișoara, era personajul cel mai important... Cititorului acestei cărți îi propun să vadă cu atenție călătoriile autorului... După sfârșitul războiului, paradoxal, lui Alexandru Mânăstireanu i se aduc învinuiri diverse, omul este torturat prin frica pe care i-o transmite repetat comandoul noii politici, a regimului de-abia instaurat. Securitatea îl urmărește și îl terorizează. Apoi întâmplările aduc din ce în ce mai multă lumină în casa fostului învățător, acum profesor. Organizează întâlniri colegiale la Bârlad, apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
astăzi, 20 mai 2007, dau curs invitației și cu puțin înaintea orei fixate sunt prezent în sala mare de ședințe a primăriei Bârlad. Spre surprinderea mea, văd că e tocmai sala de ședințe unde acum 42 de ani am fost torturat la acea ședință de excludere, unde, deși eram nevinovat, judecata strâmbă și ura neîmpăcată a unor oameni m-au declarat un paria al „Societății socialiste multilateral dezvoltate”. Astăzi mă aflu în cu totul altă situație... Vorbitori - vestiți profesori universitari și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
După cartofii prăjiți și tot restul, a venit prăjitura. John Joe a savurat-o corespunzător. îmi închipui că l-au auzit până și în Peru. în timp ce eu mă transformam într-un pachet de nervi, imaginându-mi cum John Joe e torturat, puloverul maro care stătuse lângă mine s-a ridicat și în locul lui a apărut Christy. Pe mine m-a cuprins agitația, însă el a strigat către Puloverul Maro „Pulover Maro îsau cum l-o fi chemat), ai terminat? Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin cam prea mult. Poate că ar fi trebuit mai bine să scriu „Dă-mi un telefon...?“ Știam că era o copilărie. Dar atunci când tipul n-avea să mă sune, așa cum eram sigură c-o să se întâmple, aveam să mă torturez singură întrebându-mă ce-am făcut și ce n-am făcut. îPoate că bilețelul era prea rece - poate c-avea să creadă că, de fapt, nu voiam să mă sune. Tipul putea fi acasă, chiar în clipa aia, arzând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trei ore. Pe parcursul serii, Brigit s-a dezintegrat complet. S-a prăbușit încetul cu încetul. —Nu-mi vine să cred că îmi face iar una ca asta, mi-a șoptit. Ultima dată, mi-a promis că n-o să mă mai tortureze în halul ăsta. După o oră și jumătate a cedat și m-a pus să-l sun. N-a răspuns nimeni. Ceea ce i-a convenit fiindcă a crezut că tipul era pe drum. Dar când, după încă douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult. Iar după vreo nouă secunde, am simțit o durere scurtă într-una dintre măsele. Până la ora culcării, îmi ieșisem deja din minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din tot universul cunoscut. — Dar cu ASSS ce e? a întrebat Brigit nedumerită. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-am pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa se simțiseră și cei care fuseseră închiși în celule izolate fonic pentru a fi torturați de Inchiziție. Când își dădeau seama ce orori îi așteptau, dar tot nu le venea să creadă că totul avea să se întâmple cu-adevărat. Să li se întâmple chiar lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răspuns Anna de sus. Cele două au început să se ciorovăiască, dar eu abia dacă le-am auzit. Dintr-odată fusesem asaltată de un sentiment de vinovăție și de rușine. Altfel de vinovăție și de rușine decât cele care mă torturaseră de când îmi revenisem. Vinovăție și rușine pentru ceea ce-i făcusem mamei. Sigur că s-a îngrijorat, mi-am dat seama cum nu se poate mai limpede. Nu ieșisem de la Cloisters de nici o săptămână. Eram dependentă de droguri, aia fusese prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rar al cărei frate e instructor la școală. Yunhe se simte deprimată în timpul premierei operei. E incapabilă să-și înfrâneze invidia. Disconfortul i se citește pe chip. În timpul spectacolului, își uită îndatorirea - aceea de a ieși dintr-un copac. E torturată pe dinăuntru. Ea se consideră a fi o mult mai bună interpretă. Există întotdeauna niște mâini care încearcă să mă apuce de picioare, va spune Doamna Mao. Chiar și atunci când vânturile mă bat violent din toate direcțiile, nu renunț niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a grăbit să ajungă acolo. Privitorii au fost lăsați să creadă în sinceritatea durerii lui Mao. Cu toate astea, adevărul este că Mao ar fi putut salva viața mareșalului rostind un simplu „nu” ca să împiedice Gărzile Roșii de la a-l tortura pe acesta până la moarte. Asta nu înseamnă că am rezerve în legătură cu tactica soțului meu. Sunt alături de el. E un om nemaipomenit, un vizionar, care visează un vis măreț pentru țara sa. Țelul revoluției este paradisul. Am înțeles întotdeauna că „Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile pietroase, Împădurite cu măslini piperniciți și jnepeniș ondulat. — ...Nu am pretenția s-o recunoști În fața mea... dar măcar ție să-ți recunoști că te torturezi singur de când te-ai decis să faci această călătorie... O prudență elementară ar trebui să te oprească să-ți iei astfel de riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a se tortura cu amintirea copilăriei sale, a mamei sale, pe care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]