4,979 matches
-
corespondenți a caror stare de spirit comunica perpetuu se stabilește așadar o particularizare complementară. P.S. Citînd impunătorul volum pe care l-am înfățișat mai sus, nu mi-am putut reprimă o amintire personală. În aceiași ani de final ai partidei totalitare, am primit numeroase scrisori din partea a doi tineri poeți, cu aproximație optzeciști și ei, unul din Iași, altul din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
ei?... În politică, se poate observa o apariție tot mai masivă de "foști disidenți". Poți afla acum că indivizi, care până în 91 și ceva ani după au stat cu apa în gură, au luptat până la "jertfire de sine" contra regimului totalitar! Acum îi poți vedea în calitate de mucenici, "bărbați ai neamului", deși sunt obișnuiții - în orice regim - "vitejii de după război"... Și asupra tuturor acestora planează neapărat calificativul atât de plastic al "verticalității". Și nu al unei verticalități oarecare, ci a unei verticalități
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
care cauză, mă declar solidar cu toate spiritele „singuratice" ale culturii române. De altfel, extrem, extrem de puține. Care, toate, s-au salvat - precizare esențială, la ani lumină de poza romantică teatrală pe malul mării -într-o epocă de persecuții și constrângeri totalitare. Dau deci integral dreptate lui M. Sebastian, care nota în Jurnalul său (7 aprilie 1935): „Din momentul în care renunți să fii singur, totul este pierdut". Aș mai putea cita câte ceva și din Andrei Pleșu, personaj social și sociabil prin
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Adrian Păunescu, așa cum a fost cazul unui cunoscut poet și cărturar”. Bujor Nedelcovici ne amintește că o nouă fază a degradării scriitorului român a aparut chiar în 1990, la Conferința națională a breslei, la care cei care au evocat trecutul totalitar au fost mai puțini decît degetele de la o singură mîna. Ocultînd fără jenă memoria, vorbitorii s-au arătat extrem de preocupați de chestiunile „arzătoare” ale drepturilor de autor și caselor de creație. Semnatarul prezentelor rînduri n-a uitat atmosferă meschina, miopia
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
fost, spune el, încamaradați. Ni s-a dat voie să renunțăm la constrângeri, să decădem, să ne dezlegăm de toate preceptele civilizației și în același timp am fost supuși, fără posibilitate de scăpare, implacabilei autorități a acestei autorizări. Camaraderia este totalitară pentru că ocupă toate instanțele, toate bastioanele aparatului psihic: impulsurile sunt încamaradate, eul este încamaradat, supraeul este încamaradat. Nu-ți mai este rușine decât de rușinea pe care a putea-o simți dacă nu ți-ai da frâu liber, la fel
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
acesta,... comunismul,... a avut ghinionul de a fi fost încercat mai întâi pe ruși și de ruși (cunoscându-li-se mai de mult metehnele), chiar Lenin afirmând din capul locului nepotrivirea... Și că, în viitor, cândva, bine aplicat, același regim totalitar falimentar ar fi până la urmă capabil să învețe Umanitatea, în întregimea ei, până la ultimul trib din cea mai izolată junglă de pe Terra, de pildă că... pământul se învârtește în jurul soarelui și nu invers... sau că trei șipaișpe... etc., etc. Dacă
Clase renăscute by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6377_a_7702]
-
după ce au câștigat bătălia cu totalitarismul, scriitorii ruși au cam obosit? Ori chiar s-au predat? Ev. Ev. - Dar cine a spus că am câștigat bătălia cu totalitarismul? După părerea mea, chiar și multe țări care se consideră democratice sunt totalitare în felul lor. Mai ales cele care au puterea totalitară a banilor. Chiar dacă a fost inventată, de ochii lumii, formula de corectitudine politică (political corectness). Însă, cu toate că vântură pe toate drumurile acest precept, pentru unii scriitori americani pare încă inadmisibil
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
obosit? Ori chiar s-au predat? Ev. Ev. - Dar cine a spus că am câștigat bătălia cu totalitarismul? După părerea mea, chiar și multe țări care se consideră democratice sunt totalitare în felul lor. Mai ales cele care au puterea totalitară a banilor. Chiar dacă a fost inventată, de ochii lumii, formula de corectitudine politică (political corectness). Însă, cu toate că vântură pe toate drumurile acest precept, pentru unii scriitori americani pare încă inadmisibil să stea pe aceeași scenă cu confratele lor homosexual Allen
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
muzeu, și se pot caza într-una din celule. Deși nu e singura pușcărie din lume transformată în hotel, Karosta se deosebește de altele prin faptul că le permite vizitatorilor să experimenteze viața autentică de închisoare în condițiile din perioada totalitară. Misterul acestui hotel cel putin neobișnuit este că între 1900 și 1997 acesta a fost o închisoare militară, recunoscută ca având un regim extrem de dur pentru deținuți. De asemenea aceasta a fost folosită și de naziști în timpul celui de-al
Hotelul închisoare. Vezi cum ești tratat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63985_a_65310]
-
evoluția când lentă când vulcanică, gloria, declinul și sfârșitul dramatic al activității sale au fost în bună măsură influențate ori chiar determinate de condițiile politice ale acelor ani, asupra cărora Echenoz se apleacă cu atenția unui observator atent al regimurilor totalitare. Reperele istorice sunt invazia Cehoslovaciei de către Germania hitleristă în 1939, „eliberarea" de către trupele sovietice, instaurarea comunismului, primăvara de la Praga, culminând cu ocuparea țării de armatele Pactului de la Varșovia și avându-și deznodământul în represiunea care i-a urmat. Prima cursă
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
să accepte șpaga dată de politicieni; în felul acesta, trăiau bine pe cheltuiala altuia. Hoții nu erau, în primul rând, politicienii, ci demonstranții." Populismul, naivitatea și lăcomia omului de rând sunt, firește, parte a problemei. Indiferent de natura regimului politic — totalitar, autoritar sau democratic —, oamenii sunt părtași la ceea ce se întâmplă cu ei și cu țara lor. Nu doar prostia, ci și lăcomia determină ajungerea la putere a unor lideri cinici, demagogi și lipsiți de scrupule. Dacă avem o minimă onestitate
E noapte și e frig, finanțiști! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6321_a_7646]
-
puțin incitant. Memoria sobră a autorului recuperează, ca pe un soi de documente secundare, replici și intervenții călinesciene, ce ne permit să îl vizualizăm în imaginație pe genialul critic, silit de istorie să se „acomodeze", prin compromisuri, cu o epocă totalitară, brutală și anticulturală. Există, desigur, un partipri în profilul pe care Vârgolici i-l alcătuiește magistrului său: acela de a „echilibra balanța", într-un moment în care Călinescu este supus unei contestații destul de insistente, ce survine editării integrale a publicisticii
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
E posibil, pentru că de fiecare dată nu ne-am aliat de amorul artei cu fiecare dintre ei, ci ne-am aliat pentru a construi o alternativă împotriva unui partid care era sau tindea să devină un partid stat de tip totalitar, adică FDSN-ul în ‘96, PSD-ul în 2004, PDL-ul și clica lui în 2012. Este foarte simplu, Partidul Național Liberal n-are de ce să accepte în discuția asta generală cum sunt toți politicienii hoți și cum au făcut
Antonescu: Liiceanu şi Pleşu sunt laşi, nu au curaj să protesteze la mitocăniile lui Băsescu - Citeşte aici discursul INTEGRAL al liderului PNL () [Corola-journal/Journalistic/47215_a_48540]
-
roman houellebecqian. Atât în dramaturgie cât și în proză, Matei Vișniec este preocupat de problema răului în comunism și în societățile democratice. Experiența jurnalistică de peste două decenii a concretizat-o într-un fel de sociologie a cunoașterii. Dacă în sistemele totalitare existau modele carnale ale răului, în capitalism fețele acestuia au rămas dificil de cuantificat. Dezordinea preventivă este un breviar despre manipularea media în democrație. Ideea e că informațiile transformă individul într-un parazit condamnat la încremenire. El are cumva conștiința
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
cuvântul, dar și pentru poezie. Leily și grupul de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de salvare prin forța poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din cupole totalitare. Ci democratice. O nuanță cu atât mai grotescă. Dezordinea preventivă vorbește despre necesitatea ontologizării lumii, căci, în oglindă, utopia comunismului și capitalismul mediatic nu oferă soluții, ci tipuri de infern. O carte despre orbire și reverențele escatologice ale libertății. Carteasumă
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual din acei ani, distribuția raporturilor de forțe în aparatul ideologic, rolul școlilor de partid și al secției de propagandă și presă, intervenția directă a liderului partidului în cristalizarea retoricii puterii, articularea discursului totalitar în diversele etape ale regimului, aceste memorii oferă importante informații care, firește, trebuie tratate cum grano salis. Seria de volume semnate de Dumitru Popescu, peste o mie de pagini, reprezintă un mesaj din alte timpuri, prolix, încețoșat și auto-compătimitor, dar
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
cum au fost aleși candidații la președinția celor două camere ale Parlamentului. 2. În ianuarie 2005, am avut prima ciocnire cu președintele, care a înțeles că nu va avea ni-ciodată în mine un partener comod, care să îi tolereze tendințele totalitare. În consecință, PUR a fost violent atacat de Traian Băsescu. Nu era simplu, în 2005, popularitatea președintelui era uriașă. A fost un război greu, dar am preferat să ne retragem miniștrii din Guvern și chiar să ieșim de la guvernare (își
Dan Voiculescu: Am greșit când am ales să susțin guvernul PNL-PD. Încă nu cunoșteam adevărata față a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47424_a_48749]
-
sunt dintotdeauna povestiri, de la 1001 de nopți încoace. Abia influența occidentală i-a determinat pe arabi, ca, de altfel, pe japonezi, să scrie romane în manieră europeană. Povestirea e autoritară, în măsura în care adevărul faptelor e garantat de autoritatea povestitorului, și chiar totalitară, dacă ne gândim că nu-i permite să se exprime decât unei unice voci. Romanul este, el, democratic. Apariția lui în istoria literaturii e legată de democrația politică. Povestirea fiind monologică, romanul este dialogic. Bahtin îl numea polifonic. În romanul
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
orice aulă academică, acoperă de deriziune actul filosofic, preschimbîndu-l într-un gest facil, a cărui sprinteneală se mulează de minune pe gusturile plebei. Acești fast-thinkers își schimbă obiectul meditațiilor după sugestiile pe care le primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității pe
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
PDL", a adăugat prof. Zoe Petre. Doamna Petre a mai adăugat că situația actuală este generată de încălcarea regulilor democratice, iar dacă vom asista pasivi la aceste nereguli riscăm să se repete istoria și să ajungem din nou la sisteme totalitare, pentru că tendința deja există. „Toată situația actuală își are explicația în primii ani de după comunism. Atunci tot soiul de persoane și personalități s-au erijat în lideri ai societății civile, iar ulterior s-au îmburghezit, și-au găsit poziții în
Dezbatere DeCe News: Epoca lui Băsescu va fi doar un paragraf mititel în cărţile de istorie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47653_a_48978]
-
lui de lemn, în editorialele de după război, dar era din altă esență decât aceea a „Vremii”. Compromisurile lui Ivașcu au fost în anii comunismului de natură practică. Morale, dacă vreți, nu însă politice. Deși comunismul îl dezamăgise, o dată prin caracterul totalitar al regimului, a doua oară prin deriva naționalistă de după 1971, n-a schimbat, propriu vorbind, tabăra ideologică. A fost toată viața lui un om de stânga. Îmi vine greu să cred că a făcut-o în 1941, când nimic nu
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
stânga, reprezentate de PSD) a pus placa tombală peste necesarul proces al măsurilor efective de condamnare și despărțire de ideologia comunistă. Războiul declanșat în mass-media a avut drept țintă compromiterea oricărei acțiuni care viza curățarea societății românești de toxinele ideologiei totalitare comuniste. Reauacredință, ticăloșia, minciuna sfruntată au covârșit încercările de dialog și acțiunea rațională. Vocile - din ce în ce mai firave - ale celor care cereau transpunerea în documente legislative a Concluziilor Raportului Final au fost acoperite de sudalmele grosolane ale năimiților aflați în slujba profitorilor
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
prin Biblioteca Digitală DacoRomanica (pe care am pomenit-o în repetate rânduri în această rubrică, pentru cantitatea excepțională de informație pe care o furnizează și o îmbogățește zilnic). Cititorul care a trăit anii de stabilizare și de decădere ai regimului totalitar, deceniile ‘60-’80, are de ce fi surprins la frunzărirea (electronică) a paginilor de ziar din anii ‘40: structura paginii, fotografiile și în bună parte titlurile au rămas aproape la fel, timp de mai bine de patru decenii. Regimul părea de la
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
este în esență o controversă asupra necesității de a spune sau nu minciuni”. Tot din acest text se desprind și alte concluzii, pe cât de interesante și de plauzibile, pe atât de întristătoare pentru filologi. Pornind de la observația că în sistemele totalitare științele umaniste, artele și literatura sunt reduse la tăcere, pe când științele exacte, ingineria și tehnica au un statut privilegiat, Orwell afirmă că: „Pentru moment, statul totalitar îi tolerează pe oamenii de știință pentru că are nevoie de ei. Atât timp cât realitatea concretă
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
de plauzibile, pe atât de întristătoare pentru filologi. Pornind de la observația că în sistemele totalitare științele umaniste, artele și literatura sunt reduse la tăcere, pe când științele exacte, ingineria și tehnica au un statut privilegiat, Orwell afirmă că: „Pentru moment, statul totalitar îi tolerează pe oamenii de știință pentru că are nevoie de ei. Atât timp cât realitatea concretă nu poate fi ignorată complet, atât timp cât doi plus doi trebuie să facă patru atunci când, de exemplu, desenezi planurile unui avion, omul de știință are funcția lui
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]