1,417 matches
-
cu el fără să-și bată joc de tot ce avem noi sfânt, țară, credință, trecut... A început să-mi fie greață și frică, zău, Bologa! adăugă peste o clipă, iarăși înviorat. Dacă aș fi nevoit să stau mult în tovărășia lui, m-aș pomeni într-o bună zi că mi-am pierdut și eu toate sentimentele patriotice! ― Sentimentele adevărate trebuie să reziste oricărei ispite! glăsui Apostol apăsat. ― Așa se zice, dar în realitate nimic nu rezistă la infinit! zâmbi Varga
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o veselie mai zgomotoasă, ca și cum ar fi vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul meu, pe care îl cunoști din câte ți-am povestit despre el!... Să știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna cu bucurie. ― Lucrez, cu un mic detașament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, răspunse pionierul, de asemenea bucuros. Comandantul era dus undeva și Bologa se hotărî să-l aștepte, mai ales că avea pe Gross să-i țină tovărășie. După câteva întrebări însă, locotenentul zise deodată: ― Să nu crezi, Bologa, c-am uitat imputarea ta de odinioară, știi, în curtea generalului, în Zirin! ― Ce imputare? făcu Apostol nedumerit. ― Ei, nu-ți aduci aminte? urmă Gross, aproape batjocoritor. Apoi da
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; 6. am dreptate și trec drept mincinos; rana mea este jalnică, și sunt fără păcat." 7. Este vreun om ca Iov care să bea batjocura ca apa, 8. care să umble în tovărășia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiți? 9. Căci el a zis: "Nu-i folosește nimic omului să-și pună plăcerea în Dumnezeu." 10. Ascultați-mă dar, oameni pricepuți: departe de Dumnezeu nedreptatea, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sunt buni patrioți. PENTRU PUSTIETATE SAU SINGURĂTATE. DIN CUGETĂRILE LUI OXENSTIERNA. TRADUCERE DIN 1750 2307 Fericit acela ce se depărtează de învăluiturile cele turburătoare ale lumei, pentru că se bucură cu desfătările unei dorite singurătăți și a căruia cea mai aleasă tovărășie este o dulce întîlnire cu sine numai. Mărturia unei sinisidis bune îl face a privi cu urâciune nebuniile și deșertăciunile lumei; el n-are poftă de alta, făr' numai la liniștea sufletului, nu se teme nicicacum de nestatornicia norodului, defaimă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe oameni îi îndeamnă să cânte, să gioace, să aibă îndrăsneală și să se socotească viteji. Cu adevărat făr' de vin ar fi fost oamenii făr' de inimă bună și nu s-ar desfăta. Aceasta [nu] are o mai frumoasă tovărășie decât aceea a lui Vachos (Dionisos), când nu ținea multă vreme. Iaste plină de frumoase cuvinte, de slobozenie, de libov, de toate acelea ce aduc desmierdare, în scurt, este un Dumnezeu a păgânilor mai vrednic de iubit decât Vromios *, și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fac! Se îndreptă spre țarc. Iahuben, mergând alături de el, îi mai spuse: - Știi, vin cu tine. Puarem mi-a trimis poruncă să te însoțesc. Auta zâmbi bucuros dar în țarc intrară în tăcere. Văzîndu-l pe omul negru între ei, în tovărășia soldatului înarmat, proaspeții robi îl priviră cu ură și cu teamă. Se feriră din calea lui, ori de câte ori s-a apropiat de ei să le vorbească. Neamul daza știa ce înseamnă să fii rob. Aveau și ei câțiva robi. Unii dintre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndrăznețul sclav cine e stăpân în tabără, puse un sutaș să-l biciuiască și Tefnaht nu mișcă un deget ca să-l scape. Biciuit fu și Mai-Baka și lăsat patru zile fără hrană. Astfel, Auta trebui să se mulțumească numai cu tovărășia lui Iahuben. Când era singur, căuta să stea cât mai des de vorbă cu oamenii rome și cu robii lor care nu erau atât de păziți, dornic necontenit de a ști mai mult, de a afla ce încă nu bănuise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apropia de gurile râului Hapi, Mener fu slăvit ca rege, nu al Atlantidei care se scufundase în mare, ci al țării Ta Kemet, care nu era încă a lui. Și Mener fu dus cu luntrea spre corabia regală să țină tovărășie regelui mort. Țărmul verde din Ta Kemet strălucea în soarele dimineții. CAPITOLUL XXVI Atlantida nu se scufundase toată, cum credeau cei plecați. Și nici deodată. Corăbiile scăpate de urgie ajunseseră în Marea dintre Pământuri când încă zguduirile subpământene tot mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era de cei dintâi fiori ai dragostei pământene, ce se poate petrece într-o călătorie prin văzduh. CAPITOLUL XXX În clipa când luntrea săltă și țâșni în aer, cei doi străini împreună cu Nefert și cu Auta își priviră cu grijă tovarășii de călătorie. Ntombi își dădu seama cea dintâi că se ridică în aer și când văzu pământul depărtîndu-se dedesubt și vârfurile copacilor sub podeaua străvezie a luntrei, țipă îngrozită, cerând zeilor să aibă milă de ea. Capul acum i se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ei, ecranul televizorului și buletinul meteo decretează Într-un continuu catastrofsim panicard vremea (definitiv dușmănoasă și periculoasă). Fetița nu este și nu se simte În niciun fel persecutată de singurătatea ei la geam. Din contra, ea caută firesc și benefic tovărășia soarelui căruia-i zîmbește știrb, fără rețineri, deschis și neascuns. Prietenia nepretențioasă, fără menajamente a stihiilor Îi e deajuns. Fereastra nu este pentru ea termopanul protector, ci modalitatea de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
redobândirea dreptăților țării. La 21 martie 1821, Tudor Își așează tabăra la Cotroceni. Timp de aproape două luni el a realizat de fapt conducerea țării. Revoluția decurgea Însă În condiții interne și externe complicate. La Iași, intrase conducător al Eteriei (tovărășie) Alexandru Ipsilanti. În planurile sale, el urma să treacă prin Țările Române, și, cu sprijinul unor forțe din sud-estul european, să mute, lupta de eliberare greacă pe pământul strămoșilor săi. Ipsilanti lasă să se Înțeleagă, că acțiunea sa Îi va
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
ca să smulgeți din rădăcină răul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre soartă și Providență, cuvântul II, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 177) ,, Dar, dacă se întâmplă să fie vreunul mai slab, să fugă din tovărășia lor și să se ferească de a intra în vorbă cu ei, ca nu cumva, sub pretextul prieteniei, să se nască pricina lipsei de evlavie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea II, p. 57) ,, Dacă medicul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vreun folos, iar el însuși își va lua mult rău asupra sa de pe urma bolii. Și după cum cei care îi privesc pe suferinzii cu ochii pătimesc, fiind atinși întrucâtva de acea boală, la fel se petrece și cu cei care îndură tovărășia acestor blasfemiatori dacă sunt mai slabi își atrag asupra lor o mare parte din lipsa de evlavie. Așadar, spre a nu pătimi noi înșine relele cele mai mari, să fugim de tovărășiile lor, rămânând numai a-l ruga și a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fel se petrece și cu cei care îndură tovărășia acestor blasfemiatori dacă sunt mai slabi își atrag asupra lor o mare parte din lipsa de evlavie. Așadar, spre a nu pătimi noi înșine relele cele mai mari, să fugim de tovărășiile lor, rămânând numai a-l ruga și a-l implora pe Dumnezeul iubitor de oameni, Cel care 104 dorește ca toți oamenii să se mântuiască și să ajungă la cunoașterea adevărului, să-L rugăm să îi izbăvească de eroare și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
voi și mă instalați acolo: puteți, totodată, să-mi îndreptați către spectacol inima și privirile? Fiind deci absent, voi fi în același timp învingătorul vostru și învingătorul jocului". Ei îl lasă să vorbească și nu renunță să-l ia în tovărășia lor, curioși tocmai să-l vadă ce va putea face. Ajung, se instalează fiecare cum poate în tribune. Totul este în fierbere, sărbătoarea sălbatică e în toi. El și-a închis perdeaua pleoapelor. Îi este interzis sufletului să iasă, la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
destul de bogat pentru poetul dramatic, ca și aspectele ridicole și viciile lor; iar piesele oneste și serioase vor reuși pretutindeni, dar cu mult mai sigur la un popor corupt decât altundeva. Prin mersul la teatru vor fi ei salvați din tovărășia celor răi din jurul lor; acolo îi vor găsi ei pe cei cu care le-ar plăcea să trăiască; acolo vor vedea specia umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea. Oamenii de bine sunt rari; dar există." Iar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult, demult... în tovărășia tinerei lui neveste, care suradea mereu, și a unui prun care făcea flori roz în fiecare primăvară, au trăit clipe de fericire. În acea vreme, patima lui Toma pentru Lina era în floare... De atunci, floarea aceea s-a scuturat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
minune l-au găsit pe meșterul Luca, el lucra pe atunci într-un sat departe la o biserică, din acel sat era unul din tovarășii responsabili și, în felul acesta, s-a ajuns la meșterul Luca, a venit meșterul, cu tovarășii nu era de glumit, o zi întreagă a făcut numai planuri, i s-a spus că poate picta orice în principiu, numai să fie pictat ceva, Chiar și pe Dumnezeu?! a întrebat el malițios, Chiar și pe Dumnezeu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
credinței, unii învață firesc credința așa cum învață să vorbească, alții însă se izolează de Dumnezeu, ignorând și pierzând în cele din urmă darul credinței, sunt convins că dacă s-ar găsi un om ce a crescut izolat în pădure, în tovărășia animalelor, fără să fi văzut oameni vreodată, oricât de avansată ar fi sălbăticia lui, după o educație și o atenție îndelungată, el ar reuși să articuleze cuvinte, în cazul în care nu i s-ar fi atrofiat organul vorbirii, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta mă irită cel mai tare, ci situația absurdă în care mă văd prins pe neașteptate acum când singura mea preocupare e biserica, să stau ore în șir și să bifez în rubrica cu anul curent x sau liniuță în tovărășia unei femei care-și face înaintea mea de ocară sexul, 14 iunie, cu Daniel pe scurtătură către mănăstire pentru ultimele dăți, are examen la seminarul teologic anul acesta, termină școala generală, m-a rugat să mă duc cu el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că și greaca o învățase la fel de ușor: începuse să citească la patru ani și jumătate. „Micuțul a primit daruri speciale de la zei“, spunea el mândru, plin de entuziasm. „Pune întrebări înaintate pentru vârsta lui. Dacă nu-l convingi, insistă. Caută tovărășia adulților. Citește mult mai repede decât mine. În fiecare zi spune cuvinte noi în latină și în greacă. Nu greșește verbele. Are o memorie bună și ordonată. Mereu face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de Siene: era zeul Thot, simbolul cunoașterii. Poate că îi ținuse tovărășie stăpânului palatului în ultimele zile. — Să nu atingi nimic, îi spuse Germanicus fiului său. Trecură de statuia micului zeu, străbătură locul îngust care înconjura palatul și care fusese odinioară o grădină. Se îmbarcară din nou. Marea era foarte limpede. Văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dureroasă. Mâna mea stătea pe mâna lui, cealaltă pe pieptul lui, Îmi smulgeam buzele cu disperare de atingerea buzelor lui, nu știam pe ce lume sunt, știam doar că el, Petre, eroul atâtor visuri de dragoste din nopțile reci În tovărășia gheții, era lângă mine, buzele Îi rătăceau În neștire pe fața mea, dar eu nu voiam să i le dau pe ale mele. Și era atâta duioșie În gesturile lui, În Încercările furioase de a-mi găsi buzele... Eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se uită cu ochi fără expresie la invazia noastră neanunțată În teritoriul acela insalubru În care s-au izolat. E o altă lume, alt spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]