12,028 matches
-
cu adevărat o viață din care provenea și la care se va întoarce într-o bună zi devenise atât de apăsătoare încât simți nevoia să rupă tăcerea. Se trase mai aproape de unul dintre funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre tovarășii de celulă care văzuse în el ceva tânăr, încă necopt, dar răpus de puterea iernii? —Janvier, începu Chavel, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încât simți nevoia să rupă tăcerea. Se trase mai aproape de unul dintre funcționari, un tânăr slab și tăcut, căruia tovarășii săi, dintr-un motiv oarecare, îi dăduseră numele de Janvier. Să fi fost oare scânteia de imaginație a unuia dintre tovarășii de celulă care văzuse în el ceva tânăr, încă necopt, dar răpus de puterea iernii? —Janvier, începu Chavel, ai călătorit vreodată? Adică așa, prin țară, în Franța. Pentru un avocat era caracteristic faptul că, până și atunci când încerca să stabilească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar un altul îl liniști: Nu s-a uitat. Acum l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și șapte fără două minute după ceasul deșteptător al lui Pierre) germanii veniseră și îi luaseră pe Voisin, Lenôtre și Janvier. Acela fusese momentul când îndurase cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după criteriile lor și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
așa că urmărirea e de scurtă durată. Toți sunt prinși într-o vilă de la marginea orașului. Dar Peter a luat ostatici o femeie și un copil care se aflau în casă când ei au intrat cu forța. Jim și-a urmat tovarășii ca un robot, n-a avut timp nici măcar să-și scoată cătușele, însă, în fața acestei ultime dovezi de mentalitate fascistă, ceva pare să se trezească în mintea lui. Își atacă prietenul și pe femeia pe care o iubea. Folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
adăpau din ulucul aflat în afara curții, alimentat de un izvor cu vână bogată. Luând în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul de drum: Hai să plecăm, că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul să-l bată. Iaca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai mai spus că știi și dumneata destule. S-a găsi ea vremea când să le spui... Noi aiștia, cărăușii, așa ne mai descrețim frunțile. Pe la câte un popas ca aista... Mulțămim frumos. Si dacă nu-i nimeni împotrivă dintre tovarășii dumitale, iaca am să-ți dau ascultare. Spunând acestea, și-a luat ulcica de pe măsuța lui și s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii, Dumitre, că sticleții tăi sunt de soi? Apoi dacă așa stau lucrurile, mă ai tovarăș, băiete. Suntem cam de-o baie, Dumitre. Așa că, dacă ne lăsăm de cărăușie, o facem amândoi odată. Imi iau și eu un cal, că așa mi-am dorit toată viața... Fie, Pâcule, dar cal să fie, pentru că eu mă tem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
țoiul gol în mână, privind la cei din jur cu un zâmbet care spunea: „Mi-ați făcut-o!” Moș Dumitru și Pâcu se uitau indiferenți într-o parte, gata să izbucnească în râs. Ceilalți priveau pe sub sprâncene la noul lor tovarăș de cărăușie. V-a plăcut rachiul, cinstiți meseni? a întrebat moș Dumitru. Daa! au răspuns în cor cărăușii, cu excepția lui Vasile Hliboceanu, care încă cu țoiul în mână, se uita la el, răsucindu-l în fel și chip... Cum ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mine, n ai avut o viață prea fericită, măcar să dureze cu o zi mai mult decât ți-a fost scris. Gata, afară, până nu mă răzgândesc. Roman și Lionel sar și ei din rulotă. Lionel întinde palma către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la ochi. Își miroase dosul palmei: nimic, apă plată. — Mi-au murit doi prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E trist să plângi de unul singur. Mai ales dacă ești bărbat. — Și dacă ești femeie, îl consolează Liliane. — De-aia am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la ochi. Își miroase dosul palmei: nimic, apă plată. — Mi-au murit doi prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E trist să plângi de unul singur. Mai ales dacă ești bărbat. — Și dacă ești femeie, îl consolează Liliane. — De-aia am venit, să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șefului de sală: — Știi cum e cu pantofii ăștia de o mie de euro perechea când îi încalți prima oară... — Mie-mi spuneți? Vă-nțeleg perfect. — Ți s-a-ntâmplat și ție? se bucură Lionel că și-a găsit un tovarăș de suferință. — Și-ncă de câte ori. Jean își privește uimit șeful, nefiind la curent cu faptul că obișnuiește să-și cumpere pantofi de o mie de euro. Lui Lionel încep să-i înghețe tălpile. Îi comandă lui Jean: — Adu-mi douășpe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lucruri neinterzise În comunism”(p.26); „Orașul se umplea de tura de dimineață, adică de femei teleghidate prin nevăzute forțe, care Înaintau Într-un fel de transă generală, stoarse, mimînd grosolan viața”(p.27); „De mîine vom avea gară! Vine tovarășul Ceaușescu. Soarele de pe cer ne-a zîmbit, florile din ghivece și-au ridicat capetele, natura a izbucnit În hohote de bucurie”(111); „Vagoanele transportau destinele unor oameni singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.126) ș.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a vorbit În teză și nu numai - despre ghinionul lui V.S. de a fi trăit o epocă În care, nolens-volens, trebuia să fii obedient În fața puterii comuniste. E adevărat: am citit, cîndva, o cronică a scriitorului În care-i mulțumea tovarășului ...Dej pentru că teatrul românesc e valoros. Dar și Molière Îl flata pe Regele Soare. Nu-i mai puín adevărat că marele teatrolog, după 1970, a susțínut, cu curaj, montări riscante, acuzate de „dinozauri” și activiști (Lear, Revizorul), a urmărit, infatigabil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
printre noi. Spectacolul nu a avut o carieră lungă. În paralel cu premiera, În „România literară” a apărut un articol Împotriva Consiliului Culturii care dădea drumul pe piață unor texte considerate proaste, În traduceri mediocre. La vizionare, a venit un tovarăș de la Consiliul Culturii care a vrut să oprească spectacolul pe motiv că nu aveam aprobarea rectorului de la Institutul de Teatru. Eram student pe atunci și, ca să colaborez cu teatrele din țară, Îmi trebuia o astfel de aprobare. Până la urmă spectacolul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să-l înlocuiască cu o persoană dependența de Moscova.104 Stalin se aștepta ca, fără ajutorul sau, regimul impus de Tito să se prăbușească. Ca răspuns la acest atac, Tito a afirmat în fața Comitetului Central al Partidului din Iugoslavia următoarele: "Tovarăși, țineți minte că aici nu este în discuție o problemă teoretică, niciuna a unei erori comise de către Partidul Comunist din Iugoslavia, a unei abateri ideologice... Tovarăși, înainte de toate este problema relațiilor dintre un stat și celălalt. Mie mi se pare
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
la acest atac, Tito a afirmat în fața Comitetului Central al Partidului din Iugoslavia următoarele: "Tovarăși, țineți minte că aici nu este în discuție o problemă teoretică, niciuna a unei erori comise de către Partidul Comunist din Iugoslavia, a unei abateri ideologice... Tovarăși, înainte de toate este problema relațiilor dintre un stat și celălalt. Mie mi se pare că ei se folosesc de problemele ideologice, cu scopul de a putea justifica presiunea pe care o exercita asupra noastra, asupra statului nostru."105 Conștientizarea acestei
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat, mare bucurie o să aibă așteptându-și rândul... PRICINĂ: Ai zis ceva? Nu. Bine! Deci hotărăsc să-i dau de soț fetei mele mai mari, Ana, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un moment important, acela în care decizi că e cazul să devii matur, să treci într-o altă fază a existenței tale. Apropo de revistele Pif. Am intrat odată în casa unui vecin, probabil pentru că îl căutam pe unul dintre tovarășii mei de atunci, am găsit niște reviste și, profitând că nu era nimeni prin preajmă și oamenii care locuiau în casa aceea lăsaseră ușa descuiată, am stat vreo oră acolo citind conspirativ Pif. A fost primul moment când am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus tovarășilor de drum. Eu am să merg înainte, să las căruța la han, și cu sloboda am să cercetez locul la negustor. Voi să opriți la poarta hanului și așteptați să mă întorc... Bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mei, porniți să ne luăm înapoi ce-i al nostru. Numai că acuma e o mică și capitală deosebire. Care-i deosebirea, domnule inginer? a întrebat Costăchel. Acum nu mai pornim alături de ruși, care de fiecare dată, deși se declarau tovarăși de arme, ne erau în realitate cei mai aprigi dușmani... Uite aici. Tocmai am găsit o însemnare a lui Eminescu despre „iubirea” rusească: „Am avut vrăjmași mulți și grozavi în îndelungata noastră viață; am avut însă vrăjmași nerăbdători cu care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grija hangiului și, fără prea multă vorbă, a pornit întins spre regiment... Bună ziua, domnule plutonier! - a grăit Costăchel către majurul de la poartă. Bună ziua! Ce vrei? Apoi... eu... am venit... eu am evad... am scăpat din lagăr de la ruși și... De la tovarășii sovietici, ai vrut să spui! Da... dacă așa se spune... Și ce treabă ai aici? Să... Trebuie... Am nevoie... Ce tot bâigui acolo? Mie îmi trebuie o dovadă că am fost pe front și am căzut... Nu! Am fost luat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Da... dacă așa se spune... Și ce treabă ai aici? Să... Trebuie... Am nevoie... Ce tot bâigui acolo? Mie îmi trebuie o dovadă că am fost pe front și am căzut... Nu! Am fost luat în captivitate de ruși! De tovarășii sovietici! Da... de ei... Și la ce ți trebuie dovada? Îmi trebuie! Cum să locuiesc în satul meu, dacă nu am acte? Am priceput ce vrei. Pentru asta însă trebuie să mergi la Comisariatul Militar. Și unde-i asta? - cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
scos din birou de un majur burduhos, care făcea spume la gură urlând: „Da’ unde te crezi? Pe cuptor la mă-ta? Să ne împui capul cu tot felul de povești? Ești bun de tribunalul militar! Așteaptă afară, să raportez tovarășului căpitan!”... După un timp, Costăchel s a trezit în biroul căpitanului... „Spune-mi, care i necazul dumitale? Mai degrabă cum ai ajuns prizonier și cum ai fost eliberat fără acte?” Lui Costăchel nu-i venea să creadă că ditai căpitanul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]