24,122 matches
-
al XVIII-lea, analiza acestora și,implicit, denunțarea lor ca forme lipsite de un sens "adevărat". " Este astăzi din ce în ce mai puțin sigur - scrie, în prefață, coordonatorul volumului, Daniel Barbu - că popoarele au, fiecare în parte, un spirit al lor, reflectat în trăsături colective de caracter, unice și inconfundabile." Nimic mai clar, dar , probabil, invitații emisiunii săriseră prefața. Firea românilor include patru scurte texte (experimentale, de factură etico-politică - ne spun autorii), comentarii pe marginea faptului că imaginea pe care și-au construit-o
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
literare, "o cultură care a înlocuit atît religia cît și filosofia cu literatura", și în cadrul căreia "izbăvirea urmează să fie dobîndită intrînd în contact cu limitele actuale ale imaginației umane". Multiculturalismul și pluriperspectivismul sînt astfel așezate printre cele mai importante trăsături ale acestei culturi: "în locul ideii socratice de auto-examinare și cunoaștere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o tradiție deja a definirilor societății postmoderne), mitul european, cu toate trăsăturile discursului identitar care au făcut obiectul unor numeroase contestări și repoziționări delicate (vezi și dezbaterea în jurul canonului, europocentrist, prezentă aici prin eseul lui Mircea Martin), este privit din afară. Europa este, la origine, o colonie, "the first great colony of
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
o parte a prozei românești, care încearcă să reia mijloacele romanului de analiză interbelic, față de tonul sentențios-moralizator, care marchează majoritatea "romanelor obsedantului deceniu", apare o proză care nu încearcă nici să dezvăluie nici să ascundă mari adevăruri istorice". " Rafinamentul stilistic", trăsătura cea mai evidentăși mai fermecătoare a scrisului lui, corespunde în analiza Ruxandrei Ivăncescu trimiterilor la metaficțiunea istoriografică definită de Linda Hutcheon, ingenuozității, fundalului comparatist oferit de romanele lui Borges și atentei analize a fundamentelor lumilor fictive și a motivelor sale
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
fost executat. Dacă ar fi trăit, sper că nici un politician francez nu i-ar fi invocat - în locul lui Camus, Gide sau Mauriac - drept exemplari pentru cultura franceză... D.R.P.: Aproape toți criticii dumneavoastră subliniază faptul că, practic, puneți sub semnul îndoielii trăsăturile de europenitate ale României, atât în trecut, cât și în prezent. Credeți cu adevărat că pretențiile României de a se alătura Europei sunt doar un aspect între altele al "crizei de identitate" pe care o menționați atât de des? T.J.
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
sine die? România va avea întotdeauna astfel de prieteni... D.R.P.: V-ați gândit vreo clipă în eseul dumneavoastră să minimalizați importanța creștinismului pentru români? După cum știți, luptându-se vreme de secole cu otomanii, românii au păstrat religia drept o importantă trăsătură europeană, recunoscută ca atare chiar de către opresorii lor. Turcii au îngăduit în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu înțeleg. Spuneți că ar fi
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și pentru O făclie de Paște, singura nuvelă în care dramaturgul a tratat un caz. Iar stilul indirect liber, pe care scriitorul l-a introdus la noi, este tot o trăsătură a naturalismului european. În autorul Momentelor Vianu identifică mijloacele de a-și vedea și auzi eroii. De aceea nu este un descriptiv, "viziunea omului este în proza lui efectul chipului în care omul vorbește și este ascultat", n-a acordat
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Brătescu-Voinești și peste cea a sămănătoriștilor minori pentru a constata că în Sadoveanu a văzut Vianu o culminare a curentului realismului liric și artistic. Acest întreg capitol e remarcabil cu totul, reușind să ni-l restituie pe marele prozator prin trăsăturile lui stilistice strălucite. Mă opresc tocmai la capitolul Arghezi prozatorul de mare har, a cărui operă prozaistică ocupă un loc privilegiat. Și voi încheia cu capitolul "Doi ctitori ai romanului". Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu. E relevant că apariția, în 1920
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
și în același timp autorul unei distopii remarcabile. întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât poet, că ești și romancier, și pictor, istoric
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Rodica Zafiu Oralitatea și caracterul popular al limbajului sînt trăsături lingvistice deseori aplicate în analiza textelor literare și non-literare, dar care ar merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
Rodica Zafiu Oralitatea și caracterul popular al limbajului sînt trăsături lingvistice deseori aplicate în analiza textelor literare și non-literare, dar care ar merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
n-a uitat nici o clipă de unde a plecat. A primit ca legat, în copilărie, să nu uite că a fost țăran și că era evreu. Uriașa lui știință de carte a fost, cred, în mare măsură condiționată de aceste două trăsături ale sale. Era un savant - dar nu făcea caz de asta - muncea țărănește și nu vedea în munca lui uriașă un merit special. În copilărie, mi-a povestit, ducea vacile la păscut, iar seara, acasă, le mulgea. În această muncă
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
politică, ci cumva din zona bunului-simț. Astfel de texte, adunate în volum, au devenit în România de o abundență nemaiîntîlnită. Oricît ar fi încă de gustate astfel de texte la noi, nu putem să nu remarcăm cel puțin două sînt trăsături mai degrabă negative. Pe de-o parte, tendința pedagogică: într-o lume anomică, de tranziție, cîțiva înțelepți își dau cu părerea despre orice. Iar noi trebuie să ne minunăm în fața unui bun-simț care e mai ales unul post-decembrist, să ne
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
noua Miss Univers" (RL 1261, 1994, 1); "o palestiniancă de profesie medic"; "israeliancă" (RL 2701, 1999, 5); "germanca" (RL 2013, 1996, 15). Se înregistrează tot mai des și forma substantivală europeancă - "o europeancă a făcut 20 de operații ca să aibă trăsături orientale" (Libertatea 2834, 1999, 4); "prostituatele est-europence din Grecia" (EZ 2705, 2001, 14): relativ nouă, pentru că exprimă un grad de conceptualizare care nu constituia, pînă de curînd, un nivel de desemnare curentă a persoanelor. Pentru numele de locuitoare ale unor
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe lucruri de spus, la alții foarte puține sau deloc." (p. 82) Savoarea acestor portrete în cuvinte egalează hazul caricaturilor din linii și culoare ale lui Ștefan Popa-Popas. Cu deosebirea că aici
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
ca fundal al lirismului său, ca "stare de spirit" (ca să utilizez o sintagmă devenită clasică), o autohtonizare a tematicii poetice și, nu în ultimul rând ca importanță, o diversificare spectaculoasă de ordin lexical. Voi încerca să explic, pe rând, aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
prin alte părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru analiza sa ar putea produce și la noi o creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
1927, formalistul rus Victor Șklovski compara experiența estetică cu percepția unei făpturi care descoperă pentru întîia oară lumea din jurul ei. În vreme ce percepțiile obișnuite, care sînt ancorate în rutină și mai mult ascund decît dezvăluie, arta solicită o percepție a anumitor trăsături ale unui obiect, obiectul în sine fiind neimportant. În experiența cotidiană noi mai mult alunecăm peste, dincolo de obiecte, pentru că ne sînt atît de cunoscute încît nu le mai vedem cu adevărat. Apelăm pur și simplu la amintirile pe care le
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
nedreaptă, dar păstrîndu-și puritatea sufletească, era des întîlnită la romantici. Totuși, scenariul poetului (care descinde efectiv într-o "casă publică"), descrierea interiorului imund unde se consumă "drama banală" și întîrzierea asupra detaliului respingător sînt note naturaliste". De relevat, ca o trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă și plenară), aceste creații intersecte introduc în lirică elemente de eros "brutal", impudic
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
truver deliroid", Nichita Stănescu, "un trimbulind prin tunelul oranj", Judith Meszáros, "o îngereasă cu febră", Ioan Es. Pop, "un răbduriu în delirul narativ". Ruxandra Cesereanu face adevărate performanțe de concizie calofilă și reușește nu o dată să surprindă în cîteva cuvinte trăsăturile esențiale ale unor poeți pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
de care ne propunem a ne ocupa în prezenta cronică, se simte dator, bunăoară, a relua imaginea "orașului blestemat", opus satului prin minciună și "monstruozitate". E un topos bătătorit încă de la începutul secolului XX și repetarea lui, chiar dacă "modernizată" prin trăsătura vampirică, nu aduce nimic nou: "Încotro îmi duci, orașule, sîngele? Ești fiul meu/ - te-am înfiat - unde mi-l duci? Și liniștea ta/ de ce minte? Și cîntările de ce ne înșeală? Himere./ Labirinturi. Și ferestre înalte. Și mîinile mele,/ orașule, ah
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
pentru noi balcanismul e un fel de demon interior, reprimat și cenzurat măcar în intenții și năzuință dacă nu totdeauna și în realitate, pentru Kaplan e pur și simplu o emblemă. Indiscutabilă. Prin bestialitatea instinctelor, simplitatea culturală și primitivism social - trăsături pe care Kaplan le atribuie lumii balcanice, dacă înțeleg eu bine - România ar fi chiar o campioană a balcanismului. În acest colț de Lume a treia, europenismul nu e, după Kaplan, nimic altceva decît ambiție deșartă de veleitar. De la ferestrele
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]