5,887 matches
-
Maestru de Vânătoare, un titlu moștenit odată cu tronul. Apoi era activitatea de cunoaștere a provinciilor și oamenilor din întinsul său imperiu. Prin urma- re, călătorii lungi, în care alaiul său imperial producea cu adevărat impresie, iar el, atunci când cobora din trăsură, însoțit de faima sa de mare cuceritor, făcea ravagii printre doamne. Ori dacă doamnele sunt impresionate ceilalți chiar că nici nu mai contează. Așadar imperiul avea un adevărat liant întruchipat de acest tânăr strălucitor în uniformele sale bogat împodobite cu
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
cars sau mașinile funicular au apărut în oraș la mijlocul celui de-al optulea deceniu al secolului al XIX-lea din inițiativa unui producător local de cablu, Andrew Hallidie. Se zice că un accident banal i-ar fi inspirat „drăcovenia”: o trăsură trasă de cai mișcându-se și balansând-se datorită denivelărilor s-a rostogolit la vale și a luat și caii cu viziteu cu tot. Dacă pâna atunci circulația pe aceste terenuri accidentate fusese privită cu neîncredere, iată această invenție care
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
părți te sprijini de două „bețe” lungi care-ți permite să aluneci nu cu viteză mare pe drumul care circulă mașini înmatriculate dar poți la o adică „coti” și pe trotuare prin mulțime. Mai ai la îndemână ricșa asiatică și trăsura, dar doar pe suprafețele plane și pe străzile supraaglomerate. George Nicolae Podișor Referință Bibliografică: Hai-hui cu tramcarul prin Frisco... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 174, Anul I, 23 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
la vreun institut de bani, afară de acestea toată averea mișcătoare care se află ăn locuința mea, în casa mea și în curtea mea de afară; precum sunt mobilele de casă, tot felul de vase, argint, aur, petre scumpe, cai, vite, trăsuri, care, unelte, toate sorțile de stat ori private, cari s-ar afla în lada mea de fer, în fine hârtiile de valoare, care ar fi provăzute cu giră de mâna mea proprie, încă până sunt în viață sunt proprietatea soției
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
aflându-se în aria Parcului Central, profităm de puținele ore de lumină care mai însoțesc această zi, și ne îndreptăm spre una dintre intrările parcului. Soarele își arată încă frumusețea galbenă. Pe o porțiune a șoselei care mărginește parcul staționează trăsuri de închiriat, pentru plimbările în parc. Intrăm în adâncul parcului care are o lungime de patru kilometri și o lățime de aproape un kilometru. În interiorul lui sunt alei și străzi, lac, vegetație bogată - copaci, flori -, bănci. Ne plimbăm, ne bucurăm
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
de pânză, o cămășuță de asemenea din acel tort din cânepă cam grosuță, legată cu un cordonaș dintr-un material împletit din fuior tot de cânepă. Acesta eram eu, copilul de la țară, care se uita speriat la mașini, la căruțe, trăsuri ce alergau în toate direcțiile. Prea puțini vedeau că printre ei se plimba un neavenit, un profan în viața orașului. La scurt timp după aceste incursiuni urbane, aveam să cunosc mai bine multe aspecte din oraș, căci aveam să încep
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
trenul de MAGLAVIT. Era un tren personal care se oprea prin toate stațiile. Am sosit la MAGLAVIT înainte de prânz. O dată cu noi au coborât și alți invitați, așa că am pornit aproape în formație spre casa miresei. În fața gării erau înșirate multe trăsuri noi, precum în marile orașe, care au luat o parte dintre noii sosiți. Am fost plăcut impresionat de casele din localitate, care erau majoritatea noi, plăcute ca arhitectură, cu garduri noi, înconjurate de grădini vaste cu mulți pomi fructiferi. Am
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
cu o rochie de vis. Am fost introduși domnișoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceștia a fost și mai insistent pentru că era văr cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceștia a fost și mai insistent pentru că era văr cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să meargă la biserică pe jos, împreună cu ceilalți nuntași, biserica fiind cam la 200 metri de casa
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
o viteză uluitoare l-a lovit pe vărul miresei direct în stomac. Nimeni nu a avut timp să reacționeze ca să împiedice atacul. O parte dintre nuntași, care se adunaseră în drum, l-au prins pe atacator, l-au urcat în trăsura lui și l-au îndepărtat de la fața locului. La fel au procedat și cu rănitul, în timp ce restul nuntașilor s-au deplasat spre biserică, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Mai târziu am aflat că astfel de întâmplări erau obișnuite
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
a spus după viziunea sa cu Bunul Dumnezeu. Pelerinii aveau nevoie de gazde și atunci satul a început să prospere, s-au refăcut casele, s-au construit multe locuințe noi și toți oamenii din sat au progresat. Au apărut și trăsurile care transportau pelerinii de la gară la stâna lui PETRACHE LUPU unde s-au ridicat o TROIȚĂ și o platformă unde SFÂNTUL își ținea predicile, care erau pregătite minuțios cu preoții din sat, care, la fiecare întâlnire cu pelerinii, țineau și
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
patefon, unde eram aprovizionați cu prăjituri și băutură. A fost o nuntă bogată și foarte bine organizată, unde nimeni nu s-a îmbătat și nu s-a produs nici un scandal. În timpul petrecerii nu s-a amintit deloc despre incidentul cu trăsurile, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Către dimineață ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre, le-am mulțumit frumos pentru invitație, iar dânșii ne-au invitat să-i vizităm din nou. Petrecerea a continuat, iar noi însoțiți de
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > ROMÂNIA - CATEDRALA DIN CARPAȚI 1. METROPOLA Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului București, capitala României, a fost și este în continuă schimbare. De la metropola cu trăsuri și mașini de epocă, care cândva era alintată cu numele de „Micul Paris”, a ajuns în zilele noastre un oraș modern cu un mare aflux de populație dar și de autovehicule. Centrul istoric abia mai păstrează amintirile din epoca trecută
CATEDRALA DIN CARPAŢI 1. METROPOLA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350425_a_351754]
-
vine, pașii Lui se-aud cum sfarmă pietrele-arzând Fericit va fi poporul ce veghează și trăiește așteptând. ÎNĂLȚIMILE GOLAN Când brandul de țară ți-e lenea și ura Și spirit războinic îți umple desaga; Și desagele-s multe de umple trăsura... Se gată - bag seama - cu gluma și șaga! Semeția rănește, ‘nălțarea-trufia doboară Înălțimile Golan, cu crestele neprimitoare Noi nu le-am uract... Cine urcă, oare coboară ? Fâșie și creastă, sărăcie și castă, respingătoare! Aruncătorii de pietre din Gaza rânjesc... Contigente
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
asupra-și rolul greu și ingrat de a parlamenta, în numele orașului, cu rușii”. Împreună cu un sergent, care era în acel moment singurul reprezentant al puterii autonome locale din clădirea Primăriei, au improvizat un steag alb și, urcându-se într-o trăsură, s-au îndreptat spre zona Areni, „unde avea să vie, în urma armatei, colonelul comandant”. Cazacii, cu priviri crunte Colonelul rus, care conducea coloana, a aflat de moartea cazacului din patrulă și, înfuriat, a amenințat că va da foc orașului dacă
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
dor și nevinovăție, că nu există întâmplare... Că noi doi trebuia să ne întâlnim pe vremuri, în Parcul Carol, apoi să ne plimbăm cu o barcă, să mergem la o bere cu guler și să te conduc acasă cu o trăsură de ocazie ca să-mi oferi cheia sufletului tău pentru un timp singuratec... Și de ce eu am schimbat trăsura cu un taxi, pe care a trebuit să dau ceva din rezervele mele de holtei, iar apoi mi-ai spus că e
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
Carol, apoi să ne plimbăm cu o barcă, să mergem la o bere cu guler și să te conduc acasă cu o trăsură de ocazie ca să-mi oferi cheia sufletului tău pentru un timp singuratec... Și de ce eu am schimbat trăsura cu un taxi, pe care a trebuit să dau ceva din rezervele mele de holtei, iar apoi mi-ai spus că e târziu, și-n prima noapte nu se cade... Și de ce, totuși, eu te-am luat atunci pe brațe
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
în glastra Pistruii din fustița cu soare garnisita, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpita, Se-nălță-n zboruri pare pe umeri de vânt cald. Te-apropii și preschimbi săruturile-n astre, Frâu fanteziei dau trăsurile celeste, Un cântec necântat al primăverii noastre Mi-l fredonezi iubire. Curg stele în poveste. Referință Bibliografica: CURG STELE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ines
CURG STELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348548_a_349877]
-
ne jucam cu niște rotile mari de plug, unul se așeza deasupra și ceilalți îl trăgeau de la grădină până la poartă și înapoi. Mai am și acum proaspete în minte clipele când ieșeam cu alți copii la centru, când alergam după trăsura coanei Tanța și ne agățam în spatele ei de ce puteam, vizitiul care ne mai altoia cu biciul, dar și trecerea de care ne bucuram în ochii ei, că îl certa pe vizitiu să ne lase în pace. La plecarea ei din
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
frigul toamnei bucureștene și se întoarse la pelerină. „Nu plecați prin ploaie.”, auzi vocea Georgianului. „Mai bine așteptați să treacă vântul.” Îl privi câteva secunde ridicând bărbia în coada aurie de vulpe. „Am așteptat furtuna.”, gândi fără să rostească. „Al-Ikseer.” Trăsura era pe drumul de poartă. O comandă scurtă și caii începură să tragă spre vest. Încet. Cu ploaia în fată, pe ulițe pietruite. Apoi în noroi. Se gândi la dimineața care tocmai începuse. La prânz va fi acolo și vor
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
Cel bolnav avea dovada sănătății, cel sărac - a bogăției, cel pierdut - a credinței. În seara aceasta, durerea nu va mai acoperi Pămîntul, al-kimiya și gândurile străvechi vor schimba lumea. Ploaia se oprise. Norii cenușii coborau la orizont în vârtej depărtat. Trăsura udă atingea dantelele albe și grele. Domnița închise ochii și respiră adânc. „Toate cele de mai sus sunt asemeni cu cele de mai jos pentru că se săvârșește miracolul Unității.” Nu putea scrie și nici citi. Drumul o obosea dincolo de durerea
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
o obosea dincolo de durerea fizică. Dacă nu va rezista și toate odoarele se vor pierde pe drum, va fi imposibilă păstrarea înțelepciunii străvechi, a locuitorilor puternici și viteji. Între apa de afară, focul din pieptul ei, aerul rece și lemnul trăsurii mai avea numai un semn de primit, o legătură necunoscută dintre soare și lună, dintre iubire și dezgust. O dezlegare a misterului. În prima înfățișare, nigredo, un lup uriaș se înălța în fața trăsurii cerând de mâncare. Apoi regii și reginele
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
din pieptul ei, aerul rece și lemnul trăsurii mai avea numai un semn de primit, o legătură necunoscută dintre soare și lună, dintre iubire și dezgust. O dezlegare a misterului. În prima înfățișare, nigredo, un lup uriaș se înălța în fața trăsurii cerând de mâncare. Apoi regii și reginele primeau iertarea pământului și a cerului punând stavilă năvălirilor dușmane. Cât de departe pot însemnele regale să susțină rugăciunile preoților? Ce trebuia să facă Domnița pentru a conduce miracolul originar? Nici politica din
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
acasă ? Pe vremea copilăriei mele, Turnu Măgurele era o combinație între un oraș de provincie, în genul celor descrise de Sadoveanu, și o comună ceva mai mare. Centrul dădea impresia de oraș cu pretenții. La gară stăteau în permanență câteva trăsuri care așteptau să ducă acasă clienții cu bani. Duminică seara, pe strada principală avea loc promenada, unde familiile bine îmbrăcate ieșeau la plimbare dus- întors între gară și parc. Parcul era de fapt adevărata atracție a orașului. În formă de
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață Firele sărace parcă fără rost, Unde e lumina din lampa gutuii, Prunele furate, când nici nu s-au copt? Unde sunt bostanii ce î n toiul nop ții Atinși de baghetă deveneau trăsuri, Unde sunt toți caii și toți călăreții Ce din vise mari își făceau armuri? Au plecat în lumea lui “a fost odat ă ” Și ajung poveste, se mai scriu prin cărți, Pe un drum de țară, colbul iar tresare, L-
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]