1,020 matches
-
au concretizat în volumul V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului (1984). Recursul la tradiție (1987) reprezintă o „propunere hemeneutică” prin convocarea, pe suport istoric, a întregii suprafețe a conceptelor de tradiție și tradiționalism în literatura română, dar și prin delimitarea „sinergiilor” tradiționalismului. Din îndelungata sa activitate de cronicar literar, B. și-a alcătuit volumul Pe pragul criticii (1992), în care discută operele scriitorilor contemporani cu spirit critic și aplicație analitică. A îngrijit și prefațat un mare număr de ediții din operele scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
îngrijit și prefațat un mare număr de ediții din operele scriitorilor clasici români. SCRIERI: Sincronism și tradiție, Cluj, 1972; Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, 1976; Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, 1979; Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, 1982; V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984; Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992; Decupaje în sens, Sibiu, 1997; Cultura - o utopie asumată, Sibiu, 2000; Critica „estetică” și verdictul maiorescian, Sibiu, 2001; Teorie și metodă. Eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
Braga, „Conjuncturi și permanențe”, T, 1976, 6; Doina Uricariu, Dialectica unor structuri literare, LCF, 1979, 18; Dan C. Mihăilescu, „Conspecte” stimulative, RITL, 1982, 4; Adrian Marino, Personalitatea cercetătorului literar, TR, 1983, 8; Gheorghe Glodeanu, Mircea Braga, „V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului”, TR, 1984, 50; Ion Dur, O monografie nonconformistă, R, 1985, 4; Maria Vodă-Căpușan, Mircea Braga, „ Când sensul acoperă semnul”, TR, 1985, 38; Adrian Marino, Note critice selective, TR, 1985, 52; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de idei, ST, 1985, 12; Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor orașe”, reprezintă tot atâtea trasee de conectare la o tradiție care coboară până la Lucian Blaga și Octavian Goga. Nu sunt de ignorat nici sursele unui tradiționalism livresc sui-generis, care înseamnă asimilarea unor mari modele poetice - Ion Pillat, Aron Cotruș - și cultivarea sonorităților eminesciene în poeziile cu formă fixă (sonete). Poarta cetății propune un univers pe deplin structurat, din coordonatele căruia poetul va porni în mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
mirare sau de întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu reușește să iasă din siajul anterior, balastul descriptivo-baladesc fixând, mai mult decât era cazul, imaginea poetului în spațiul tradiționalismului, din care evadează abia în Ochiul neantului (1969). Deschizându-se sub semnul nopții, lirismul intră într-o zonă gravă, răsfrângând spaima în fața condiției umane și făcându-se ecoul unor stări intermediare induse de intuirea unor simboluri, tragice și impenetrabile, în spatele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice optimism programatic sau triumfalist complezent. Reprezentant al modernității (în sensul istoric precis al termenului, opus atât tradiționalismului, cât și avangardei ori postmodernismului), dar deloc reticent față de tradiție, și nici față de cuceririle avangardei și ale postmodernismului (descoperite pe cont propriu, însușite nu prin imitație, ci prin evoluție firească), credincios formulei marelui roman total, B. demonstrează viabilitatea acestuia, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
o literatură nici nu trebuie înregistrat, necum recomandat și studiat" și Paul Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu le pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență și o fantezie hotărît supranaturale") dar zîmbește subțire în fața posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă și de invidie). Constantă, structurală, rămâne opoziția față de intimismul elegiac și față de tradiționalism. Excesele moderniste sub semnul cărora a fost așezată revista sunt totuși rare. Poezia parnasiană, picturală și obiectivistă, este respinsă pentru lipsa „simțământului” (Bonifaciu Florescu, Despre poezia descriptivă). Articolele lui Macedonski Poezia viitorului (1892) și În pragul secolului (1899), ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
valori) a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
G]; • formele deschise: transmit flexibilitate, abilități de comunicare, adaptabilitate, sociabilitate [Anexa 5 B, C, D, E, H]; • coroanele sferice cu arcade: exaltare, sentimentalism, spirit de copil [Anexa 5 A, F, G]; • rădăcinile cu trăsături duble: crează senzația de statornicie, conformism, tradiționalism [Anexa 5 A, B, D, E, F]; • trunchiul cu contur ușor ondulat: vitalitate, vivacitate, adaptare [Anexa 5 A, E, F); • trunchiul hașurat pe dreapta: ușurință de a stabili contacte sociale [Anexa 5 E, H]; • frunzele: desemnează spirit de observație, fantezie
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Avem timp” de toate, dar s-a dovedit că timpul e înțelător, cum se întâmplă adesea; alături de magistru semnează începători de opere și gânduri elevi și dascăli, vizând literatura, știința dar și amintiri din viața de la catedră (prof. Neculai Ghețău), tradiționalism (prof. Tache Mocanu), diplome pentru activitatea școlară, cuvinte adresate eroilor neamului. redozează informațiile pe grupe de interes: “Știați că...”, “Glume”, “Umor”, “Cugetări”, un fel de note de drum “Colindând prin București” , răspunsuri la întrebări de genul: “Există, oare viață acolo
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi în erotică), modelele tutelare ale vârstei mature a poetului, care a evoluat de la „tradiționalism” către un „modernism figurativ” moderat (Petru Poantă). Proza lui B., adunată în volumele Dincolo de uitare (1984) și Când cocoșii uitară să mai cânte (1998), este una rememorativă, nutrită dintr-un climat afectiv și existențial similar aceluia al poeziei sale. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
ianuarie 1941). Din redacție fac parte, de-a lungul timpului, N. Crevedia, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu (ultimii doi trec în 1937 la „Buna Vestire”), Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Dan Botta. Cu o ideologie care cultivă modelul totalitarist fascist, antisemitismul și tradiționalismul conservator teologal, S.-P. se situează la extrema dreaptă, promovând naționalismul excesiv, în același spirit ca și publicațiile „Calendarul”, „Porunca vremii” ș.a. „«Sfarmă-Piatră» al nostru - se afirmă în articolul-program - apare nu ca o forță oarbă, ci ca o forță în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
pensie, și izbutește în cele din urmă să editeze broșura Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
geometru. Și imediat ține să precizeze: "Asta nu înseamnă că poeții vor fi excluși. După cum ți-am spus, pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămînînd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei". Cu totul împotriva tradiționalismului vehiculat în epocă de sămănătoriști, se simte dator să definească ce înseamnă instinct tradițional și să precizeze izvorul poemei Nastratin Hogea la Isarlîk: "Nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
polemic de autorul Domnișoarei Hus, îi contrapune imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
imnul spiritual, scris, fără colaborare, dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar coeficient, de poeți din țări și decenii diferite. O bună paralelă ar putea fi Poe-Barbu. Fervent al vechii Grecii, se simte dator să-și definească poziția față de tradiționalism: "lirica nouă nu are de combătut tradiționalismul ca atare, ci numai tradiționalismul timid. A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul. Formele revelate ale poeziei stau mai departe, în suvenirea unei umanități clare: a Greciei, chenar ingenuu și rar, ocolind o mare. Intuiția acelui suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în discuție ideile ce animau epoca, de natură morală, filosofică, politică etc. Într-un stil polemic, lucid, în manieră junimistă, avînd ca model pe Titu Maiorescu în lupta acestuia cu beția de cuvinte; apărător al valorilor naționale autentice și în contra tradiționalismului găunos, este și un apărător al spiritului critic pe urmele lui G. Ibrăileanu, dar și un fervent susținător al ideilor liberale, al industrializării și europenizării României, precum E. Lovinescu; în totul un spirit modern, ironic, dar și constructiv, flexibil, însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înșelați, fiindcă nici interpretarea materialistă a istoriei nu este o trăsură în care te urci cînd vrei și nu se oprește în fața exponenților revoluției! Mai cu seamă însă, trebuie să ne amintim că după revoluția entuziastă urmează cotidianul îmbibat de tradiționalism, eroul credinței și mai ales credința însăși pălesc sau - încă și mai adesea - devin părți componente ale frazelor convenționale proferate de fanfaronii și tehnicienii politicii. O asemenea evoluție are loc extrem de rapid tocmai în cazul luptei pentru o credință, căci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a femeilor în organizațiile locale, în comunități și nu există o bază de selecție a liderilor de sex feminin la nivel comunitar. O explicație complementară a acestei excluderi (uneori o autoexcludere a femeilor de la participarea politică încă de la bază) este tradiționalismul multor comunități în care persistă prejudecata conform căreia cei care conduc sunt bărbații, funcțiile femeii fiind limitate la asigurarea bunului mers al gospodăriei și familiei. Oricare ar fi explicația participării scăzute a femeilor la viața politică, este important de reținut
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de metafore, de exprimări prețioase, sunt scrise și cronicile literare, uneori luări de poziție cu ecou în epocă, începând cu acelea din „Datina” și continuând cu cele din „Ramuri” și din „Gândirea”. Substanțială este contribuția lui I. privind raporturile dintre tradiționalismul autohton și ortodoxism. El își bazează concluziile, ponderate, izvorând din cunoașterea în profunzime a stării de lucruri și, în consecință, defavorabile orientării gândiriste, pe o analiză laborioasă, argumentată, care pornește de la fapte și generalizează firesc, apropiată în esență de interpretarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
și pref. Al. Dima, Craiova, 1977; Itinerar mehedințean, Craiova, 1947. Repere bibliografice: Vrabie, Gândirismul, 307; Emil Manu, Constantin D. Ionescu, R, 1967, 4; Micu, „Gândirea”, 311-313, 971-972; Șerban Cioculescu, Cu Constantin D. Ionescu „prin Munții Mehedinților”, LCF, 1978, 8; Ornea, Tradiționalism, 442-443; Dorina Grăsoiu, Bătălia Arghezi, Cluj-Napoca, 1984, 97; Șerban Cioculescu, Argheziana, București, 1985, 382; Firan, Profiluri, 411. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
În 1993 Academia Română îl va desemna pe scriitor membru post-mortem. Cele dintâi volume ale lui V. - Poezii și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]