1,003 matches
-
și realitate. Dar el nu renunță să fie un erou, pentru motivul că nu este tragic. Luptă să se afirme prin perseverența convingerii despre coerența și valoarea vieții, în pofida tuturor dizarmoniilor individuale. Această luptă îl poate împinge pînă la limita tragicului. Dacă aceasta trebuie depășită, se naște întrebarea dacă el e în stare să treacă peste metamorfoza fără de care nu se naște eroul tragic. În cartea cu vederi largi a lui Gunnar Gunnarson Borgslaegtens Historie, ni se vorbește despre un tînăr
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
legătură intimă și un schimb reciproc constant între amintire și viață. Lumea amintirii este plină mereu de trăiri furnizate de viața activă, iar aceasta este însuflețită de ceea ce păstrăm în memorie. Amintirea colaborează fără întrerupere la descoperirea noilor valori. Posibilitatea tragicului nu trebuie să determine întreaga viață ori viziunea asupra vieții. Dacă humorul înseamnă fidelitate față de viață, pentru că atribuie locul cuvenit lucrului mărunt care ne pune piedică, dar și celui mare și avantajos, el ne îndrumă și să ne confruntăm cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în lumea practică. Și deși Platon, ca om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cele spuse pînă aici, nici eu nu m-am arătat orb față de îndoielile pe care le poate acoziona, întrucît am relevat primejdiile oricărui sentiment total cu caracter concluziv. Dar prin cercetarea raporturilor în care se află humorul cu înțelegerea, cu tragicul și cu acțiunea, am încercat să demonstrez că propria natură a humorului rezultă anumite limitări, ce n-au nicidecum nevoie să vină din afară. A fost ideea genială a lui Kieekegaard să conceapă marele humor ca pe o culme a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stră-duiască108. Dacă lucrurile s-ar desfășura așa încît izvorul valorilor ar seca la un moment dat, fiindcă totul ar ajunge într-un echilibru absolut, humoristul nu ar putea considera acest fapt humoristic, după cum am spus (*30). El admite atunci că tragicul are ultimul cuvînt. Sigur, ar dori chiar ca acesta să aibă ultimul cuvînt. Căci, din păcate, lucrurile s-ar petrece în așa mod încît stingerii vieții psihice i-ar premerge o perioadă de slăbiciune și de lipsă de valgă, în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ultimul cuvînt. Căci, din păcate, lucrurile s-ar petrece în așa mod încît stingerii vieții psihice i-ar premerge o perioadă de slăbiciune și de lipsă de valgă, în care nici nu se mai poate vorbi despre o suferință tragică. Tragicul presupune forță. Humoristul lucrează însă, atîta timp cît poate, ca să afle noi valori și ia poziție critică față de toate teoriile, speculațiile și perspectivele care dogmatizează, fără o fundamentare suficientă, despre "ultimele lucruri". În fond, fizica nu știe despre ele mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al ultimilor ani în Rusia. Despre romanul Spaima, Vladimir Makanin spune că „poate fi înțeles ca o replică asimetrică la Lolita lui Nabokov“. Spaima este un roman poetic, de multe ori trivial, care ascunde sub haina sarcasmului și a ironiei tragicul și absurdul. Eroul lui Makanin din Spaima, bătrânul Piotr Petrovici Alabin, trăiește din plin drama Rusiei postsovietice, aflată într-o perioadă de tranziție, puternic ancorată în tradiție și încercând să facă față noului. Piotr Petrovici Alabin este mereu în căutarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
programului «Sibiu 2007»“, spune Ion Caramitru, președintele UNITER, care a pus în scenă nu Carmen de Bizet, ci adaptarea sa modernă, Tragedia lui Carmen, ce păstrează o parte a ariilor originale, presărate cu inserții de proză. O lucrare care punctează tragicul din viața eroinei, căci la final și Escamillo moare, ucis de taur. Spectacolul este cântat în franceză, însă pasajele de proză sunt jucate în limba română. Tragedia lui Carmen a fost pusă în scenă prima oară în 1981 la Paris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
destindă narațiunea până acolo unde destinele eroilor să ajungă a exista independent de scopurile vizibile ale autorului. Iulian Ciocan are un bun ochi pentru detaliul semnificativ, pentru anecdota sugestivă; de asemenea, trebuie notate onomastica ingenioasă, ironia pince sans rire, subminarea tragicului prin grotesc și invers. Însă lipsesc scenele care să dea un conținut personajelor, altul decât acela al rolurilor de comedie pe care trebuie să le joace pe scena brejnievismului agonic. Cele mai reușite capitole, primul și antepenultimul, posedă o vervă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
tăinuite. Este convins că viața trebuie trăită intens, febril, că sensul existenței este lupta. Asemenea creatorului Mioriței și asemenea lui Eminescu și Sadoveanu, pe care și-i recunoaște ca dascăli, tinde să dea fenomenelor proporții hiperbolice, are intenția sublimului, a tragicului, a infinitului, a cosmicului, a grandiosului, vede în codru un simbol al întinderilor fără hotar și al veșniciei, o metaforă a vieții însăși, o sugestie a condiției poetului reprezentativ. Astfel, în creația literară Rapsodia pădurii, poetul afirmă: „Fii codru, dacă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Unirea din Focșani, între 1937-1949. Între 1949-1953 a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității “Al.I. Cuza”, imediat după absolvire fiind numit asistent universitar la Institutul de Căi Ferate București, la disciplina Algebra, iar din 1954 până la tragicul sau sfârșit a fost cadru didactic la Catedră de Matematică a Institutului Politehnic Iași. Aici a parcurs toate treptele ierarhiei didactice universitare (asistent, lector, conferențiar și profesor). Între 1982 - 1989 a fost șeful Catedrei de Matematică, urmând profesorilor Alexandru Climescu
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
sub raportul efectului pe care îl produce în suflete, arta dispune, firește, de mai multe modalități de înrâurire. Frumosul, sublimul și comicul sunt însă categorii principale, față de care celelalte sunt variante și nuanțe. Astfel, grațiosul e o nuanță a frumosului, tragicul o variantă a sublimului, grotescul o variantă a comicului și așa mai departe. Chestiunea acestor clasificări interesează în primul rând estetica; noi n-avem să ne ocupăm de ea. În ce privește cele trei categorii principale, lăsăm la o parte frumosul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.);trădătorii sunt totdeauna pedepsiți, de cele mai multe ori cu mare cruzime; și cu metodele pe care ei le pregătiseră pentru uciderea voinicului; suprema pedeapsă fiind împrăștierea cenușii în vânt; - îndrăgostiții au o situație fixată în limitele tragicului (motivele fiind diverse); - se glorifică virtuțile bărbatului (putere, înțelepciune, pricepere, etc.); - femeia are un statut inferior (trădează, este infidelă, etc.); alteori apare ca un exemplu de înaltă moralitate; - ea greșește în numele unei imperfecțiuni congenitale de care nu se poate face
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
se cuvine (idolatrie); 2) înșelăciune, cînd simulăm posesia valorii absolute (suficiență, cînd ne-o simulăm nouă înșine; fariseism, cînd o simulăm altora); sau 3) tragedie, cînd stăruim a voi să o cuprindem, deși știm că nu se poate (pesimism eroic)". Tragicul acestei stări difuze l-au simțit, la noi, nu doar critici precum Ralea, Vianu, Zarifopol, ci și creatori ca Blaga sau Pârvan. Iar lucidul și echilibratul Vulcănescu invocă și exemple reușite de existențe culturale care au pășit cu adevărat în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndeosebi în axiologie: "voința de a crede înseamnă, de fapt, o separație între valori și creatorii de valori, o dezbinare între elemente care ar trebui primar unificate. Creatorii de valori au, aici, perspectiva valorilor, iar nu trăirea lor"105. Uvertura tragicului Apropierea lui Cioran de sfera religiei și a credinței religioase nu se făcea acum pentru prima dată. Există texte de început, poate primele încercări în scris din vremea adolescenței, unde frămîntările de gîndire iau forma naivă dar nu o dată profundă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ocultate de legile prea lejere ale inferenței, toate la un loc justificînd în fond caracterul de laborator ale unor atare încercări. Reflecțiile tînărului student, inclusiv accentele puse asupra timpului, vor fi marcate începînd de acum de trăsăturile unei uverturi a tragicului, cel din urmă fiind poate sigiliul cel mai propriu pentru gînditorul Cioran. Existența umană îi apărea încă de atunci întocmai cum va recunoaște, mai tîrziu, în raționamentele despre Nae Ionescu o cădere, ceva de care nimeni nu-l putea convinge
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
era momentul cînd se făceau selecționările, se separau elementele, cînd unii începeau să se regenereze printr-o confruntare cu angrenajul patimilor "veșnic nesatisfăcute", perioadă nescutită însă de incertitudini, scrîșniri și convulsii, de elanuri frînte și de explozii întîrziate. Pe scurt, tragicul stării de spirit ce caracterizează o atare vîrstă ar fi fost dat de lupta dintre "sensibilitatea metafizică, îndrumată spre recrudescența religioasă, și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism"115. Sînt însă semnificative și treptele anterioare acestei stări opționale, prima
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să-și consume existența (o atare acceptare, a "fenomenului ca singura realitate", ar însemna "recunoașterea unei limitări personale organice"), ilustrînd acea speță, spune Cioran, de donchișotism local, de nostalgie a absolutului atins într-un spațiu limitat și incapabil să perceapă tragicul existenței umane, provincialul suferă în fond de o maladie a egocentrismului: hiper- valorificarea eului. De aici provin mai toate frustrările lui: ruperea oricărei legături cu viața, claustrarea în sine, iluzia unei superiorități sfidătoare și la care nici un muritor nu poate
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ce urma să-i distrugă ordinea și anonimatul"121. Ca fractură și fisură a ființei, id est: ca individ (o noțiune ambiguă azi), cu un deficit de existență față de Creator deoarece el spune "sînt cel ce nu sînt", cu privilegiul tragicului, omul a făcut un troc ordinar schimbînd veșnicia pe devenire și maltratînd viața, transformîndu-se, finalmente, în "marele transfug al ființei"122. Și fără să realizeze că necontenita preocupare de sine l-a dezechilibrat, în loc să se întîlnească, fecund, cu fondul său
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând - adăugirea mea) o aversiune rece"91 față de scena pe care o privea. Următoarele două paragrafe (patru-cinci) ale discursului lui Chapman punctează încă un element esențial al "viziunii" despre
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ca o leoaică gata să-și îngenuncheze adversara cu expunerea trofeelor feminității sale! - Mai bine nebun decât tragic? Ce se poate aduna între filele cărții care începe cu: „Sunt un tip tragic. Pe cuvânt. Sunt cu adevărat tragic. Pentru unii tragicul se reduce la câteva momente din viață. Pentru mine, e mai mult deatât. O stare permanentă”, și se sfârșește cu: „Sunt singur, zic înainte de a intra în dubiță. Nimeni nu mă iubește. Pe cuvânt.” Se pot aduna mărturii ale ratării
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
politică, independență morală au, fără îndoială, toată adeziunea noastră. Punem în discuție (în mod utopic !) doar o anumită viziune utopică și literară, cam prea speriată, în mod fatal reducționistă și mecanică. Mai ales când privim harta morală a lumii, unde tragicul și grotescul, bufoneria atroce și arbitrarul imposibil se întâlnesc, ici și colo, într-o realitate sumbră și ireală. (1985, 1990) 8. Aventura limbajului Este absolut sigur: cel mai bun și în tot cazul cel mai semnificativ text pe care l-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna Petre aruncă în discuție autoritatea unor analiști politici pe care eu unul îi știu pe dinafară, de n-ar fi vorba decât de Urmuz, tragicul „muzicant și grefier la Curtea de Casație”, cum îl numea într-un medalion extraordinar Tudor Arghezi. Iată cum își începe Urmuz „Fuchsiada, Poem eroico-erotic și muzical, în proză”: „Fuchs nu a fost făcut chiar de mama saț La început, când
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
că acest fapt nu a rămas fără urmări. Asupra rudelor și prietenilor s-au făcut diverse presiuni. Din când În când, tatăl era chemat la cercetări. Nici fiul nu a fost lăsat În pace. Cu o lună de zile Înainte de tragicul sau sfârșit, Malin Împreună cu un alt coleg de clasă, Mircea Celmare (fiul profesorului Ștefan Celmare), au fost chemați la Securitate și anchetați. Probabil că organele Încercau prin orice mijloace să determine familia Alexandru Tăcu să renunțe la demersurile făcute În vederea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
moral. După „chemarea la ordine”, Malin s-a Închis În sine și până În ultima clipă a refuzat să discute pe marginea acestui subiect. Brusc, băiatul vesel, comunicativ, deveni melancolic, aproape taciturn. Să fi avut oare tânărul poet premoniția apropiatului și tragicului sau sfârșit? Cunoaștem prea puține date pentru a susține o astfel de ipoteză. Poate o discuție mai aprofundata cu familia și foștii săi prieteni ar putea lămuri o parte din misterele care Înconjoară ultima perioadă a vieții sale. Am Încercat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]