1,558 matches
-
Poate fiindcă îi citise pe față nesiguranța și teama, Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins; burduful de apă îi scăpă din mână și, pe când se întoarse să-l culeagă de pe jos, îl văzu pe Odolgan zâmbind cu răutate și schimbând cu Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minte; alți conducători, mai importanți și mai apropiați de Gundovek, îi păreau mai potriviți cu acest scop. într-adevăr, o situație ciudată. Cu toate acestea, nu lăsă să se vadă cât era de surprins și, întorcându-se, se duse la traistă să ia ceva de îmbucat. Mestecând o bucată de caș, nu îi scăpă, totuși, nici o clipă din ochi pe huni. Puțin mai târziu, îi văzu pe toți treji și constată, cu surprindere, că își dăduseră jos de pe ei cămășile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își răcori fața; apoi, fără să-și scoată bandajul, cufundă din nou mâna în apă și o ținu acolo o vreme, căutând să-și ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i se stinse în gât. într-un foșnet violent de frunze, din spatele tufișului ieșise un bărbat uriaș, hirsut, incredibil de murdar și complet gol. Nu avea altceva pe el decât traista din piele de căprioară ce o purta pe după gât și niște sandale rudimentare. Cu mâna dreaptă ținea un soi de satâr brăzdat de sânge, iar cu stânga, aplecându-și puțin bustul, trăgea ceva, căutând să învingă rezistența rămurișului. în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din când în când dispărea, chiar și pentru o după-amiază întreagă, pentru a apărea din nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea." Și s-a dezbrăcat de ea. 40. Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrîu cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului. 41. Filisteanul s-a apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42. Filisteanul s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mîinile noastre." 48. Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt. 50. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane și probabil se ducea apoi la iarmaroc să le vândă la un preț de nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai e ca altădată... Unora le-au crescut roșiile În grădină mari cât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Șantierului strâmbă nasul. “La Nord Hotel...?, nu Încape discuție, se opuse Șeful Șantierului. Vă mai amintiți...? În urmă cu două săptămâni l’am rugat pe Șeful bucătar să ne frigă un miel ce numai eu știu cum a ajuns În traista mea iar el excrocul ne-a adus să ronțăim oasele...! Iar pe deasupra i’am mai și plătit excrocului pentrucă a mâncat carnea fragedă...!! Oricum, vom stabili după ce ne vom consulta și cu Gică Popescu. Așa dar, ai fost la pește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu scopul de a Încinge atmosfera Înfricoșându-i pentru a manipula triajul după bunul lor plac acești gardieni, luară cu asalt deținuții Încăperii Înjurând, mai mult lovind cu bastoanele de cauciuc urlând cât Îi țineu bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult lovind cu bastoanele de cauciuc urlând cât Îi țineu bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese. Un altul din acești gansteri de profesie, apucă cu violență traista lui Tony Pavone răsturnând’o În mijlocul Încăperii, unde produsele alimentare compuse mai mult din cutii de conserve, țigările și puțină lengerie de corp se Împrăștiară În toate direcțiile uneori chiar amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ca să vezi... et în Arcadia...! Bunicu’ a fost multă vreme primar, tocmai când începuse cu colectivizarea. Nu voia să se întovărășească în ruptul capului, iar oamenii spuneau că ei fac ce face primarul. Primarul, cum venea seara, cum își pregătea traista și se ducea și dormea în pădure, ca să nu-l ia jandarmii. Jandarmii veneau, o luau pe bunica și o duceau la post. Ea nu spunea nimic, de frica lor sau de frica lui bunicu-meu, cine știe. O dată l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum se cade îndată se înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii verzi, iuți la privire. Dumitrache Hazu își cercetă în car sumanul și traista, după aceea se îndreptă, nalt, și-și pipăi în chimir punga plină de parale: două hârtii de câte douăzeci și celelalte carboave. —Apoi de-acu mergem, zise el. Ion Băieșu, vorbind cu boii lui, chemându-i pe nume: Duman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Domnului! Se sculă de la locul lui și scoase îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind și scuturându-și opincile. Baba trase zăvorul de la tindă, apoi cu capul plecat și cu barizul peste gură, se întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și potrivi cornul la șold. — Măi babă, noi ne ducem, zise el. Să te găsim sănătoasă. Mătușa Varvara oftă și-i întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus, spre vulturii ce se roteau încet pe cerul senin. Înainte de a sări în șa, luă o mână de zăpadă și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius, zâmbetul îi dispăru. — Ești un om care se teme, zise încruntat. — Eu sunt medic, ți-am mai spus... Sunt un om care vindecă... Un om care vindecă bolile și rănile. Valerius se eliberă din strânsoare și îi arătă traista pe care o purta la gât. O deschise și îi arătă lui Tarosh conținutul. Aici am tot ce-mi trebuie ca să vindec. Închise traista. Eu nu port arme. Nu știu să lupt. — Tu nu ești roman. — M-am născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]