4,624 matches
-
de la Cannes văd că se conformează, altceva decât ceea ce pare un imperativ al epocii? Pare, pentru că, în perspectiva timpului, adică mult mai sus decât aceea a furnicii, lucrurile se văd cu totul altfel chiar decât am încercat eu să le transcriu aici. Dar într-o lume care nu mai pune preț pe supraviețuirea artei într-un viitor tot mai incert, înțeleg această goană după coada zilei de azi și după comandamentele ei.
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
d[umnea]ta, foarte, foarte neplăcut. Mulțumiri, Ș[tefan] B[aciu] * Brașov, 7 martie 1934 Lunca Plăieșului Mult stimate d[omnu]le Valerian, Iată-mă în față cu ultimul număr al „Vieții literare” și mânat, parcă, de frumusețea coloanelor ei, transcriind, din nou, câteva poeme de-ale mele pentru paginile ei tinerești. De aceea vă rog să alegeți unul și să-l publicați, dacă veți crede de cuviință, în n[umă]rul viitor 9. Sunt convins că și acum veți avea
Ștefan Baciu și revista „Viața literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3185_a_4510]
-
mai reținut că "în ciuda atitudinii de negare a săvârșirii vreunei infracțiuni, probele administrate fundamentează suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către aceștia a activității pretins infracționale reținute în sarcina lor. Judecătorul are în vedere înregistrările convorbirilor purtate de inculpați cu martorii denunțători, transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosar, dar și înscrisuri, precum și declarații, inclusiv ale inculpaților care prin faptul contrazicerii lor de către alte mijloace de probă atestă intenția acestora de ascundere a realității". Judecătorul mai reține că "înregistrările efectuate de părți sau
MOTIVAREA: De Ce a fost arestat Mircea Băsescu. "Dreptatea și libertatea, o MARFĂ, ce se poate cumpăra și vinde" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29139_a_30464]
-
mai laborios în lirica de început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei (sic), a apelor, a căror cadența olarul o simte în învârtirea urciorului" (Compendiu, pp. 250, ed. 1968). Și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
intrat, azi, într-un nepermis con de umbră de unde se cuvine a fi recuperat și repus, cum e și firesc, în circuitul valorilor durabile ale literaturii române. Bogată și revelatoare, sub multiple aspecte, este și literatura sa epistolară, din care transcriem, aici, o amplă misivă trimisă prozatorului și sculptorului Ion Vlasiu (1908-1997) ce se constituie, de fapt, într-o fermecătoare lecție de istorie literară și estetică. * Cluj, 15 septșembrieț [1]962 Dragă domnule Vlasiu, Apoi d-ăștia îmi ești? Treci prin
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână privirea integrală, absolută și definitivă asupra lumii. Marile desfășurări epice pot fi cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar cunoașterea omenească pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a gândirii.” Gândim intermitent. Intermitența nu e numai „condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului.” Oricât de copleșitoare
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
lui Lăzărescu devine obositoare, iar umorul, străveziu. (Pentru a dovedi că are o memorie încă funcțională, Valeria ține să-i recite chiriașului poemul, pe parcursul căruia, bineînțeles, se încurcă). Asta în condițiile în care, făcând din nou exces de zel, autorul transcrie eronat fragmente din faimosul poem al lui Eminescu: nu știu ce ediție a consultat Florin Lăzărescu, cert e că, în Perpessicius, versul al doilea nu e nicidecum „stele le scapăr în cale” (p. 165). Tot prin abuz e compromisă o găselniță simpatică
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
curățată de impurități. Munca în restaurante, printre vase murdare și detergenți cu mirosuri necunoscute ocupă, ea și numai ea, prim-planul. Nu din ignoranță, fiindcă numai de ignoranță nu-l suspectez pe autor. Mai curând din calcul. Dósa vrea să transcrie America lui, nu pe-a altora. A doua preconcepție cu care se răfuiește volumul e legată de marota arhitecturii intime a poeziei. În cei opt ani de cronică literară m-am lovit adeseori de acest paradox: mai toate volumele demne
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
care sunt asociate opțiunilor clare, definite și definitive. Cine și-ar putea închipui un Călinescu - fie și acela încă june și de curând întors, precum Jim în Cartea nunții, din stagiul italian - dispus și de acum încolo să compună, să transcrie caligrafic și să pună în pagină o scrisoare „desenând-o” în așa chip încât textul ei să formeze prenumele destinatarei (ca, aici, al lui ZIZI , v. imaginea) ?! De cealaltă parte, atât cât ne lasă să ghicim unica epistolă trimisă de
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
aș caracteriza-o ca pe una tragică. Se găsesc aici, de exemplu, două pagini din dosarul de urmărire al scriitorului, câteva dedicații (dintre care una, zguduitoare și tardivă, a lui Mircea Eliade) și, în fine, tot în facsimil, un poem, transcris de Dinu Pillat (de un ultim Dinu Pillat, aflat aproape de pragul morții). Caligrafia de altă dată s-a dus, chinul e prezent în fiecare literă.
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
celulele deținuților a pătruns În sufletului lui Dumitru Cristea Într-atât de adânc Încât a intrat În mormânt cu fericirea că a salvat de la uitare 300 de poezii ale lui Radu Gyr pe care le-a memorat și le-a transcris, apoi, În trei caiete. „Nu regret nicio clipă acest gest pentru care am primit o pedeapsă mai severă ca a unui criminal feroce: 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii. (Sentința Tribunalului Militar Constanța nr.
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
din cele câteva intervenții similare în această revistă -, necesită o cunoaștere integrală și, evident, o restituire filologică și istorico-literară după modelele textologiei occidentale. Misivele trimise lui Florin Steriade, jurnalist și biograf al poeților Artur Enășescu și Mihail Steriade, din care transcriu aici doar patru, contribuie, fundamental, la înțelegerea atmosferei culturale din anii șaptezeci, când Mihail Steriade revenea, după o absență de aproape patru decenii, în literatura română cu o elegantă carte de poezii 1, care a fost corect receptată de o
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
din realismul magic e și gestul bătrânului orb Jouissac, din Pasiunea domnului Juissac: el vrea să strângă „gândul lumii”, ca să devină astfel „autorul unei opere uriașe”. Planul nu poate fi pus în practică fără cineva capabil să audă și să transcrie gândurile celorlalți. Pentru aceasta, Jouissac va înfia pe Albertina, ce-i va dărui, în final, vederea, cu prețul unei noi singurătăți. Florin Toma revine aici la o altă temă preferată: morfologia speranței. În evidențierea acestui proces, el este adeptul lui
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
-mi imediat, să știu ce mai faci. Mi-a revenit și mie boala, în urma unei beții nesăbuite. Cu aceeași dragoste, Șiugariu [P.S.]1 Țin f[oarte] mult să intre darea de seamă despre Petcu 11. Chiar dacă ar trebui s-o transcrii. [P.S.]2 Ai grijă să nu apară numele proprii greșite. Avem cam multe, mai ales în articolele Elenei Soare și a d[oam]nei Lucrezzia Kar12. Ce clișeu ai de gând să pui pe copertă? Îmi place mult mai mult
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
C. Țoiu, apărut în 1981, la Editura Eminescu, al cărei director eram. La câteva săptămâni după apariția cărții, am fost chemat de Suzana Gâdea, ca să-mi arate aproximativ cinci pagini de extrase din roman, cu «un conținut dușmănos». Frazele fuseseră transcrise, eliminându-se orice comentariu, ca să nu se bănuiască cine a făcut delațiunea. Am ripostat că editura nu a tipărit fragmentele din cartea lui C. Țoiu, ci cartea lui Țoiu! Că respectivele fragmente fac parte dintr-un context, reprezintă puncte de
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
să rămână numai între noi. Iată de ce, în general, nu prea iubesc eu oamenii. În privința asta, seamăn puțin cu tatăl d[umi]tale. Îți înapoiez bucățile din jurnal și-ți mulțumesc că mi le-ai trimis. Îți înapoiez și manuscrisul. Transcrie-l frumos și trimite-l direct lui Sevastos 2. Încă o dată, n-am nimic contra, să-i trimiți și să-i scrii tot ce crezi că este în interesul d[umi]tale. Mă îndoiesc numai de rezultat. Ce titlu să
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
cal tânăr de aer Într-un secol care nu mai era al meu. Între mine și el Doamne, cât de viu poate să fie Arborele al cărui nume nu îl știu, Chiar dacă pe frunzele lui de hârtie Poemele mi le transcriu; Între mine și el au fost schimbate Lacrimi și flori Chiar dacă fereastra mea dinspre cer Nu-i ajunge la subțiori; Ciar dacă pe mine mă doare Și el cântă cu fiecare mișcare, Între mine și el e o tăcere atât
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
se "revizuiește" cu ardoare, sistematizându-și opiniile, limpezindu-și viziunea asupra existenței, concepția estetică. Pentru Tolstoi, jurnalul e o modalitate de reacție la realitate, un mod de a o face transparentă, de a-și asuma existența și de a o transcrie cu voluptate. Evident, tentația morală a acestui jurnal nu poate fi trecută cu vederea; autorul își asumă, deliberat, în paginile jurnalului, un set de norme etice, pe care își propune să le urmeze. Uneori, însă, scriitorul aderă la două sau
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și face din limbaj un instrument". Nu de puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka, aspectul unei cunoașteri oarecum abstractizante; aici, faptul biografic, gestul cotidian, atitudinea empirică ori reacția frustă sunt puse între paranteze. Ființa fragilă, cu o acută conștiință a propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele la care participă din perspectiva unei foarte precise scale morale; obsesia literaturii este, aici, evidentă. Scrisul e esențializare a trăirii, concentrate în intimitatea cuvântului a unor aspecte disparate, ce țin de genul derizoriului, lucru observat cu decizie
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
o scurtă (și absolut necesară) precizare. Am renunțat, cu o singură excepție, la stufoasele note însoțitoare, care lungeau foarte mult textul inițial al interviului. Ele se vor găsi, însă, la locul lor în ediția pregătită pentru tipar. De asemenea, am transcris, în afara interviului propriu-zis, o scurtă scrisoare, precum și o carte poștală primite de Vlaicu Bârna de la Ion Vinea. Am găsit, la doamna Vinea, între manuscrisele care nu au fost cedate Muzeului Literaturii Române, și o carte poștală, datată 5 august 1963
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
finalul se încheie astfel: Spre a vă da un exemplu practic pentru înfățișarea ce ar avea scrierea română după această ortografie, am onoarea a vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor contimporane toată frumusețea eufonică a limbei noastre materne." Mai înainte de a relua câteva pasaje din poemul transcris ca probă, cităm
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i stradă să nu-mi spună ceva: pe-aici îl plimbam pe Răducu, acolo am mângâiat genunchii crispați ai tinerei fete, dincolo - cu capul în mâini - am
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Emil Brumaru (Poem pentru Andrei Pleșu) Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]