1,221 matches
-
Alexandria și la Damasc. Peisajele naturale, citadine și industriale, florile și naturile statice, portretele și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și căni, Mere și cană, Fazani, etc. În Hribi și hulubițe, de pildă, o lucrare de mare virtuozitate cromatică, ale cărei prețiozități și transparențe le egalează și le depășesc chiar, prin sporul lor de picturalitate, pe cele din acuarele, artistul transfigurează materia și o infusează cu poezie, evocându-ne totodata, amintirea și miresmele tari, înțepătoare, ale padurii. La fel de evocatoare sunt și florile zugrăvite de Mihai Cămăruț sau frecventele naturi statice cu pești și căni de lut, în care gingășia, tandrețea și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de ocruri nuanțate spre verde, cu reflexe albastre și violete uneori, contaminate de zările adânci în care sunt proiectate. Dar nu numai peisajele ne întâmpină cu o asemenea ambianță cromatică și cu o asemenea încărcătură lirică. Fire de poet, artistul transfigurează în viziuni similare și peisajele citadine (Iașul cultural, Case pe strada Hotin, Peisaj citadin etc.), precum și pe cele industriale (Uzină auriferă de la Zlatna, Remiză singuratică, Iașul industrial ș.a.), ambele categorii tematice conducându-l totuși, într-o masură mai mare sau
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
artei penelului: peisaje, flori, nuduri, naturi statice, portrete, autoportrete, scene de muncă, scene de gen, compoziții istorice. De toată aceste categorii de subiecte, el s-a apropiat întotdeauna cu marea bucurie de a le zugrăvi, de a le retrăi și transfigura în sine însuși, de a le converti frumusețile efemere în frumuseți nepieritoare, la incandescența celor mai autentice trăiri afective. De acolo, din resorturile tainice ale sufletului său de artist, de moldovean dedat contemplărilor și visărilor poetice, au pornit culorile calde
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea, decorul „perfect recognoscibilal narațiunii surprinde „cicluri repetitive-. Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții, istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează, transfigurează, «îmbogățește» amintirile din copilărie, cum să nu recunoaștem, la Creangă, sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale? Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova, o societate relativ mai înstărită, datorită
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având la baza un material excelent este vorba de romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit nu-l mai transfigurează, ci îl subordonează planului literar"66. De aceași părere cu Ionescu este și Ion Biberi care afirma că: ,,Inimi cicatrizate rămâne o carte mișcătoare și adevărată. Este o lectură emoționantă, dar departe de a egala interesul și semnificația primului său
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
enunțiativă din jurnalul lui Fred Vasilescu: "Era atât de potrivită acestui interior aranjat de ea, încât mi se părea că, dacă o să plece, are să plece sufletul casei".159 Suntem în fața unei comparații abisale din care conchidem că naratorul personaj își transfigurează iubita într-o esență a destinului său de autor ocazional (de circumstanță). Balada consacră adevărul axiomatic conform căruia orice creație își are un suflet al său. În concluzie, narațiunea lui Fred este, astfel, însuflețită de prezența d-nei T. Un prim
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate Și starea noastră viitoare de slavă. Teologia ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
lui Hristos păcatele Și mortalitatea noastră, iar El ne dăruiește neprihănirea Și slava Sa, ne face părtași la suferințele Lui ca să ne bucurăm și de slava Sa cerească (I Pt. 4, 12-14). Din când în când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința este parte a unui întreg mai mare. Este legătura dintre starea noastră prezentă de singurătate Și starea noastră viitoare de slavă. Teologia ne permite să vedem suferința ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a narațiunii postmoderne și un autor ce știe să edifice (din 47 de capitole incisive) o partitură-dosar de existență a unui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unui simulacru de sociabilitate, de ritual religios în sinagoga improvizată, refuzând astfel stigmatizarea. Însăși "sălbăticiunea" de Esther se convertește sub efectul cântărilor și rugăciunilor din cartea sfântă (chiar dacă nu înșelegea sensul cuvintelor), acestea având puterea să o transpună, să o transfigureze, să o transfere spre enigma începuturilor; sentimentul de insecuritate, spaima dispar ca prin farmec, memoria fetei fiind cucerită pentru totdeauna de simbolurile luminii ierusalimice. A doua parte a romanului focalizează povestea emoționantă a tinerei Nejma care își părăsește țara alături de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Este un traseu de coșmar descris magistral de Saramago, de-a lungul căruia îi sunt puse sub lupă senzațiile, sentimentele (obsedantele mustrări de conștiință, tip "un orb e sacru, de la un orb nu furi") suferința delirantă și gândurile ce-l transfiguraseră. Disperarea rece, lucidă dinaintea morții. Speriindu-se ca de o fantomă, soldatul de la poartă trage în plin. Frica, teroarea, psihoza și toate nuanțele lor posibile își găsesc în Saramago naratorul desăvârșit. Pe de-o parte, suspecții de contagiere și soldații
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un iz tutelar/ Sub luna uitată de zodii/ meduze în câmpul/ cu flori" (Clar de lună). Câteva texte însă dovedesc foarte clar faptul că pentru Ștefan Amariței poezia nu este o simplă înșiruire de desene după natură (fie ele și transfigurate în sensul înnobilării metaforice), ci o tentativă de a re-impregna realitatea cu simbolistica originară. De aici, utilizarea deocamdată nu foarte frecventă și nu întotdeauna inspirată a marilor simboluri sau scheme mitologice: "Darurile se găsesc/ în cadouri// În spate armate cuceritoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este una cu acest tot, divin și veșnic", ce i se revelează prin eros. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000; Ionel Gherghina, în "Cronica", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din Existență acută nu provine, însă, din prelucrarea "aventurii în plan conceptual, poetic și existențial a cuvântului", așa cum crede Rodica Draghincescu; existau suficiente arte poetice și în primele trei cărți ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i niciunde"; "Bolnav sunt de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu" etc.). Tot de sorginte blagiană este obsesia încorporării lumii prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
importantă termenului izolat; afirmă aici că cea mai profundă poveste a unui suflet este cea a cuvântului leopardian, care ne ofera măsură originalității sale în comparație cu gândirea și poezia secolului al XVIII-lea. Cuvântul leopardian, adaugă Floră, sublimează fiecare experiență și (...) transfigurează în mit orice realitate cotidiană.68 Dintre noile orientări ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia și poetica leopardiene într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui, prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un drum insolit către casa proprie (drum botezat, după numele soției, "Rîul Lucindei"): înot, prin piscinele vecinilor de suburbie. Dispe rarea personajului se află dincolo de orice dubiu: constrîns de imposibilitatea schimbării, el "colorează" exotic monoto nia destinului implacabil și o "transfigurează" simbolic. Tabloul disperării e vast pentru eroii lui Cheever. De aici și complexitatea prozei sale scurte. De exemplu, în "Christmas is a Sad Season for the Poor"/"Crăciunul e o perioadă tristă pentru cei săraci" (1951), liftierul Charlie, din New York
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
numită odinioară, de către formaliști, literaritate. Ce este literaritatea? Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intensă a lui Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii clasice și picturii"46. Deși o ființă spirituală și spiritualizată 47, "nimic din ceea ce este omenesc nu-i este străin Anei Blandiana, însă tot ce este omenesc, în cazul său, se transfigurează, devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tematici variate și complexe; mai apoi, profunzimea explorării psihologiei traumelor individuale, dar înălțate la rang de destin istoric prin universalitatea suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu pare improvizație pe seama unor documente sau mărturii străine, totul este perfect asimilat și transfigurat în povestire, în precizia și acuratețea dialogurilor, în trăirea asumată personal a unor drame cu adîncă încărcătură morală. Nimic tezist sau obositor, însă. Dimpotrivă, d-na Cornelia Petrescu, abia scăpată de jugul comunist și de limba de lemn obligatorie, se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mărturisește că intenția lucrării nu a fost aceea de a realiza o comparație istorică sau culturală între Europa și America; dimpotrivă, aceasta s-a născut dintr-un soi de fascinație pentru o altă lume și pentru capacitatea ei de a transfigura banalitatea. Perspectiva americană a reprezentat distanța necesară observării destinului european, dincolo de metafizica sa, destin pe care Baudrillard îl așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
terifiante: Copacii sau mai mulți la un loc se iveau când la un geam, când la celălat, luau înfățișări de oameni de hoți ascunși în noapte și cu pușca la ochi". Ioana Em. Petrescu observă că "[t]opografia reală este transfigurată și copilul [...] percepe goana trăsurii ca o pendulare între spații demonice și spații celeste" (2002: 133). Dacă spațiul exterior este constant, atunci variațiile experienței sunt generate exclusiv de succesiunea nocturn-diurn. Cred, de aceea, că ar fi vorba despre o stranie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]