1,137 matches
-
unui cetățean starkvillian, festival cunoscut acum sub frumosul nume de The Johnny Cash Flower Pickin' Festival (Festivalul de cules flori Johnny Cash). Episoadele ce îl prezintă pe Cash în calitate de delincvent și born-again Christian, persoană ce se căiește și suferă o transfigurare morală, pot continua. În LaFayette, Georgia, după un accident de mașină, i se descoperă notoriile pastile (probabil fără rețeta medicului de familie), este reținut, artistul încearcă să îl mituiască pe adjunctul șerifului, care e american și zice nu. Cash e
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
real ("I do it so it feels real"). Tot pentru a pune în contrast interpretări confesionale în sens foarte strict (mărturisire foarte sinceră, neelaborată, care, în principiu nu ar avea decât importanță documentară) cu interpretări ale poeziei ca rezultat al transfigurării creatoare a experienței, în care meșteșugul (craft) joacă și el un rol important, "Daddy", poezia socotită centrală în opera Sylviei, poate da răspunsul cel mai clar: da, Sylvia Plath nu aruncă frânturile de experiență personală, chiar traumatice, dar sfidează, exagerează
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Pentru cei aflați În afara credinței creștine, care refuză să creadă În orice altceva decât ordinea prezentă a lucrurilor, suferința nu poate fi considerată decât un sfârșit. Nu există posibilitatea Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 205 de transformare. Dar creștinul cunoaște transfigurarea sufe‑ rinței prin Înviere - și ca urmare, trăiește În speranță”250. Săracul Lazăr cel plin de bube, de care amintește Sfânta Scriptură că a fost dus de Îngeri În „sânul lui Avraam” (Luca 16, 20‑22) nu a ales voluntar
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ta”293. Rugăciunea aduce celui ce se roagă ajutor harismatic. Prin rugăciune se purifică Întreaga noastră conștiință. Lacri‑ mile de pocăință și conștiința trează sunt roade ale rugă‑ ciunii, cel mai mare dar al rugăciunii fiind deplina transfor mare sau transfigurare a celui ce se roagă. Duhul omului ce se unește În rugăciune desăvârșită cu Duhul lui Dumnezeu, dobândește de la El luminare, Întărire și curățire de păcate. Credință și vindecare 275 Prin rugăciune, se revarsă bucuria și pacea Duhului Sfânt În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrângeri de dincolo” și că: „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”. Cu cât înaintează în timp, această reabilitare e tot mai explicit afirmată, astfel încât în eseurile-poem tipărite în paginile revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
voci”. Cu cât înaintează în timp, această reabilitare e tot mai explicit afirmată, astfel încât în eseurile-poem tipărite în paginile revistei unu, inspirația (acompaniată de „transfigurare” și „revelație”) devine una din temele centrale ale reflecției poetului. „Scrisul presupune o elevație, o transfigurare, o trecere «dincolo», pe care, cu un limbaj devenit insuficient, va trebui să o numesc inspirație. Poeții și crucificații, proorocii îngropați în mâzgă între miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unic aspect” pe care poemul în proză îl epuizează îndeobște, realizând o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act de prezență putem identifica o atare unitate în persistența aproape unicei obsesii care este pentru Voronca actul scrisului, „sărbătoarea poemului”, ca transfigurare a realității cotidiene, în replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă suntem atenți, cerințe ca acestea sunt ale poetului însuși, căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberându-se de povara grijilor și oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atât de persistentă în scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează în coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea acestei lumi a sărbătorii ca - după formularea lui Bahtin - “împărăție utopică a comuniunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire până la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul cel mai eficient pentru realizarea râvnitei treziri, dinamizări, puneri în rezonanță, transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decât îl provoacă în Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri în relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
atleți negri pneuri serpentine afișe”, și drama însingurării, a „obișnuinței șcareț e pe umerii tăi ca o cămașă uzată”, a izolării și stagnării. Ieșirea din aceste ultime stări de spirit e marcată întotdeauna, cu fastul imagistic cunoscut, ca o adevărată transfigurare. O energie nouă mobilizează ființe și lucruri împrospătând sărbătorește universul întreg, ca în finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate în sân ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface în lumină
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
afară, Maciej Bielawski a sesizat că viziunea Părintelui Stăniloae este consubstanțială unei viziuni creștine românești, cu valoare universală. Aici intervine partea spectaculoasă a resurselor limbii: româna este singura limbă neolatină care a conservat înțelesul apostolic al conceptului de lume, prin transfigurarea semantică a luminii în lume, căci în limba noastră cuvântul lume vine din latinescul lumen, care înseamnă lumină. Demersul gândirii Părintelui Stăniloae seamănă aici izbitor cu al filosofării lui Constantin Noica, dovedindu-se, astfel, cât de fecundă e calea deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce ai gândit". Aceasta este antropologia trupului opac, pe care o construiește "noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Golgota. Însă cei care fac din trup un idol sunt și cei mai nepregătiți să se confrunte cu greutățile vieții. Condamnă, propriu-zis, trupul la moarte, la întoarcerea în nimic. Se abat, altfel spus, de la menirea cea mai înaltă a omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult asupra antropologiei creștine pentru a demonstra că există alternativă mai bună la "noul antropocentrism" postmodern. De fapt, acest "nou umanism" este încă o utopie la vechile utopii ale comunismului. Este utopia unui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fragmente de indiscutabilă frumusețe lirică, cum sunt cele despre ningere sau despre mare, după cum sunt și fragmente de subtilă cugetare, dar și fraze stângace, care nu spun nimic, un fel de spații vide între plinătăți. O asemenea literatură duce la transfigurarea antitezelor neîmpăcate, specifice mentalității sfâșiate. Transpusă în "mesaj" adresat realităților din Basarabia și din lume, ea respiră de o atitudine transdisciplinară, tradusă într-un nou tip de transnaționalitate, opusă vechiului concept de internaționalism, care a lucrat în cheia terțiului exclus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adresate lui Simion Timariu (prietenul din copilărie al lui Cioran și unchiul lui V.), amintiri și evocări, vise și fotografii. Apoi, prin jocul alianțelor tematice care coagulează în jurul opoziției schilleriene anunțate în titlu un întreg „sistem cioranian de ficțiuni compensatoare”: transfigurarea, ratarea, spațiul mitteleuropean, relația între culturile minore și culturile majore, Spania, românitatea, crepuscularul, dandysmul, donjuanismul, regresiunea, romantismul, sinuciderea, fragmentar(ism)ul, statutul de Privatdenker, mansarda ș.a. În fine, prin multitudinea și îndrăzneala paralelismelor, fie și numai „complexul lui Fiesco” („arhetipul
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
care se lasă prinsă cu greu În oglinda Înțelegerii noastre. Pentru că la frontiera imaginară dintre lumea monarhilor vienezi și cea a pământenilor din Ardeal politica a interferat adesea cu sentimentul, pasiunea naționalistă cu devotamentul față de Dinastie, realitatea istoriei trăite cu transfigurarea În legendă și proiecția În simbol. Iar privirea pe care o aruncăm de la nivelul zilei de astăzi asupra acelui colț de trecut se aprinde parcă prin scânteia unor pasiuni și emoții asemănătoare celor pe care le-au trăit Înaintașii. Mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
esențial pentru definirea identității și diferenței, pentru formalizarea rudeniei sau asimilării/excluderii „străinilor”, a reprezentat inovația fundamentală, ce a permis medierea simbolică a relațiilor dintre indivizi și grupuri. În această ipostază, el a jucat un rol esențial în configurarea și transfigurarea relațiilor dintre sexe (Dunbar 1996). Nu există, însă, nici o rațiune pentru a asocia apariția limbajului articulat și a cohortei sale de consecințe în plan social și cultural, cu debutul paleoliticului superior; el precede cu siguranță separarea genetică dintre omul de
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
forme mai prodigioase intrând astfel pe straturi mai adânci decât impresia (excentric șo‑ cantă) de suprafață. Adevărul ne edifică, ne luminează, ne eliberează, nu ne spulberă, iar valoa‑ rea artei izvorăște numai din unirea frumosului cu adevărul, frumosul fiind deci transfigurarea veritativă a materiei prin care spiritul ajunge să vor bească. Minciuna și vacuitatea sensului însă ne aruncă în prăpastia tăcerii și în abisul mortuar al nimicului, deoarece adevărul este tot ceea ce avem ca să putem rezista negativului. Așadar: „adevărul este pus
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
că pentru a ajunge la contemplarea gloriei lui Dumnezeu prin chipul lui Cristos identic cu noi după aspect, Cuvântul a acceptat fără șovăire să devină tip și simbol; s‑a arătat ca simbol, plecând de la sine însuși. Revelarea sa în Transfigurarea de pe muntele Tabor nu este scop în sine, dar prefigurează icoana centrală: icoana icoanelor, adică crucea. 7. Natura icoanei Între natura și conținutul icoanei există o legătură strânsă. Natura icoanelor a fost definită în conciliile ecumenice: al II‑lea Conciliu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și culturale. Se reînnoiesc raporturile cu Bizanțul care își recâș‑ tigase între timp autonomia prin încheierea cruciadelor și ca atare, apare în toată țara un interes viu pentru arta icoanei. În anul 1378, ajunge la Novgorod pentru a decora biserica Transfigurării (Schimbării la Față), Teofan grecul 101, unul dintre cei mai mari artiști ai școlii antice nobile constantinopolitane, școală care este prezentă în toată splendoarea ei în ultimii ani ai acestei peri‑ oade de aur de după invazia tătară care se va
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Hristos ieșise de-acum din existența pământească, el este prezentat de Tițian ca participând încă la ea împreună cu Magdalena în această ultimă întâlnire. El este încă supus forțelor fizice, țintuit jos de orizont și îngrădit aici de trunchiul copacului. Pentru transfigurare, va mai trebui să urce în sferele cerești, unde va deveni de neatins. Distincția dintre regiunea inferioară și cea superioară este simbolizată și prin distribuirea culorilor principale. Figura Magdalenei are forma activă a unei pene, târându-se pe pământ ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]