1,362 matches
-
se va fi evaporat, astfel încît economistul va putea rezista hipnozei "științelor dure" reputate ca singurele capabile de obiectivitate. Renunțînd să facă din știința economică ceea ce ea nu poate fi, el va surmonta astfel un autentic complex, ale cărui simptome transpăreau pînă în aserțiunile incoerente pe care utopia științifică i le impunea uneori, de genul: "economia aleargă clătinîndu-se, cu un picior în ipoteze neverificate și cu altul în sloganuri ne-verificabile"... Trebuie deci păstrată "speranța că ea va putea progresa spre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în Noua structură... și în Destinul lui Proust), Camil Petrescu nu scapă din vedere harul excepțional al prozatorului francez de a surprinde și a cunoaște în profunzime dinamismul sufletesc. Un dinamism sufletesc care, subliniem din nou, în opera scriitorului nostru transpare și prin imaginile ofidiene. Reîntâlnindu-și iubitul după o absență de 10 ani, Alta tresare de parcă ar fi călcat pe un șarpe, realizând tristul adevăr că Cellino nu dorește nimic altceva decât o grăbită împreunare trupească. Un studiu statistic ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Hamlet o nimfă, după cum cea dintâi impresie pe care d-na T. i-o lasă Autorului este de femeie a cărei inteligență și grație stau sub semnul inefabilei fluidități. Și dacă stilul e omul, atunci ofelizarea sufletească a lui Fred transpare și în stilul său de scriitor ocazional: s-a văzut că în planul expresiei, cele mai multe comparații trimit la regimul acvatic. Încă din incipitul romanului, eroina ne apare cu brațul încărcat de flori și tot fragmentul liminar al jurnalului ei (implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare față de lenea de a privi, admirabil sesizată de Al. Paleologu la intelectualii rasați ai lui Camil Petrescu: "Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți,/ Ce mi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sa: "de vreme ce majoritatea o formează poporul, iar suveran este ceea ce decide majoritatea, cu necesitate aceasta este democrație"133. Ca urmare începe să se ceară ca maior pars să fie totodată și sanior pars (mai înțeleaptă, virtuoasă și echitabilă). Reformulată, ideea transpare și în textele lui Locke care, deși recunoaște că toți oamenii "sunt egali de la natură... vârsta și virtutea pot conferi unor oameni o dreaptă întâietate"134. Alături de diversitatea constatată în privința dezvoltării principiului majorității 135, din perioada Evului Mediu până în timpurile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Transalpina constituitis, iar "legământul" lui Radu de la Afumați din 1527 privind reorientarea politicii externe a Țării Românești către Ferdinand de Habsburg, a fost confirmat ex deliberacione et consensus consiliarum nostrorum ac omnium ordinum huius provinciae nostre Transalpiniensis 631. Aceeași precizare transpare din textul tratatului încheiat de Ștefan Răzvan cu principele Sigismund Báthory, în anul 1595: persoanele împuternicite de către voievodul Moldovei să îl încheie, aveau depline puteri din partea acestuia (ac omnium illius Regni Boieronum et ordinum de Statu et ordine Regni illius
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt transparente în special replicile cu adresă bacoviană, stănesciană sau soresciană. Șerban Axinte dovedește însă, în volumul de față, că mai ales polifonia stilistică postmodernă nu îi e străină. În această din urmă trăsătură, ca și în conștiința artificiului care transpare în multe pagini din Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, rezidă semnele unei gândiri artistice suficient de mature pentru a se situa în text și simultan în afara lui. Poetul ieșean dă senzația că scrie în maniera și totodată că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile descriptive, acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
între culturi (Zidul lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și astăzi conținutul lor testamentar/ mă paralizează./ dar mâine îți voi dărui/ câteva crenguțe de liliac alb,/ dragostea mea, erezie". În ordinea propriu-zis poetică (destul de indiferentă, în fond, la nodurile biografice din care au rezultat numeroase dintre Scrisorile de închiriat), transpare mai degrabă intenționalitatea de adâncime a retoricii discursive : aceea de a răsturna faptul semnificativ al unei existențe individuale în eveniment po(i)etic mântuitor. Acesta e, de fapt, adevăratul Semn din naștere al Liviei Iacob și hieroglifa ei lirică preeminentă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel care poate, așezat pe un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
l'avoir. Eve était une Parisienne biblique" [Delord, p.4]. Văzute din această perspectivă, Nana și Sidonie Chèbe sunt Eve moderne 51 care doresc averile pe care nu le au, iar Renée Saccard și Sapho iubirile interzise. Mitul lui Narcis transpare în diferitele portrete ale Parizienelor prin admirația exclusivă pe care ea o are față de propria persoană: "elle se plaît à elle-même plus que tout" [Maupassant, Notre cœur, p.159]. Pariziana are un adevărat cult al propriei persoane. Ea se autocontempla
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gazelles, avec des pieds și petits qu'ils ne devaient pas laisser de traces, lui paraissait être une espèce de symbole des vaines espérances" [Maupassant, Notre cœur, p.91]. Pariziana este mai mult ceea ce promite decât realitate, fapt prin care transpare cruzimea lipsei de speranță. Comparația cu pasărea sălbatică sugerează ideea de libertate, proprie naturii emancipate a Parizienei, gata oricând să-și ia zborul și să migreze: "frileuse dans son corsage garni de plumes, pareille aux oiseaux émigrants qui ne restent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă dorințele ascunse ale lui Renée: "Et, au-dessus d'elle, le grand Sphinx de marbre noir riait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem câteva exemple, în care transpare dorința de a se face remarcată, chiar și într-un cadru oficial, cum ar fi cel al Consiliului de Stat304. Prin efectul de surpriză provocat, momentul apariției este decisiv 305. Publicul este sedus, victima a unei forțe iradiante. Prima apariție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
preocuparea lor pentru lucruri superficiale. E.Roy-Reverzy [1998, p.107] chiar consideră că femeia este preocupată doar de detaliile sordide ale vietii cotidiene sau de împodobirea corpului pentru a masca vidul sau existențial. Această viziune masculină asupra modei și femeii transpare în Conseil à une Parisienne de Musset: "Je voudrais n'avoir de souci au monde Que mă taille ronde Mes chiffons chéris Et de pied en cap être la poupée La mieux équipée De Rome à Paris." Haină rezumă poziția
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
y avait là une nudité très savante, une séduction calculée jusque dans la taille placée un peu haut, dégageant leș hanches" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.270]. Toaletă este unul dintre principalele mijloace de seducere, când ea face să transpară corpul. Cand "afișează" corpul, este un apel la dorința sau poate deveni un obstacol, cănd toaletă îl disimulează și îl închide. Rochia nu are o valoare estetică în sine, daca nu exprimă tensiunea corpului. "Et puis elles trottinent d'une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferită de cea de la curte. Spre deosebire de limbajul curții, care (că în atâtea alte țari) era invadat de cuvinte italiene, spaniole sau engleze, strada urbană asigura unitatea și înnoirea permanentă a limbii. Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea, diferențele sociale transpar și în limbaj: de acum încolo limbajul curții se va deosebi de cel al burgheziei și de cel al poporului. 359 În 1801 Restif de la Bretone publică Neologie, ou Vocabulaire de mots nouveaux, à renouveler ou pris dans une acceptation
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
28-36). Motivului, ce mai fusese utilizat de Leopardi în Imn pentru Neptun și în Eseu despre erorile populare ale anticilor, i se opunea o altă temă leopardiană recurenta: polemică împotriva efectelor nocive ale progresului și civilizației.298 Din versurile ambilor transpare același sentiment dureros al desprinderii ființei de starea originară, de liniște, pace și armonie: este prezentat de Leopardi prin generalizarea viziunii până la a cuprinde întreaga suflare umană, iar de Quasimodo, în cheie reflexiva (necunoscut mă trezești). Corespondență tematica este accentuată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al renașterii, al primăverii. Alăturat motivelor literare auditive pe care le potențează da naștere uneia dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu ar fi lipsită de interes o cercetare a evoluției viziunii leopardiene despre natura, așa cum transpare din diferitele fragmente poetice în care autorul plasează respectivul termen. Printre cuvintele cheie ale Canturilor preluate și transformate în substanță poetica de Salvatore Quasimodo vântul joacă un rol de protagonist, totalizând nu mai puțin de cincizeci și două de ocurente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic și marin. Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri: / în pacea această de ceruri în ruină / copilăria ce nu e se-ntâmplă (Delfică, trad. MB).384 Transpare dorința poetului de co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
frecvență altora se intensifică sau se reduce. Astfel, în prima parte a creației motivul păsărilor marchează de obicei trecerea de la un anotimp la altul. Uneori păsările sunt profeții morții și dezolării, iar imaginile ce le au că protagoniste lasă să transpară dorința eului de a se elibera de sentimentul apăsător de întemnițare. Datorită relației cu operele grecești și latinești, incepand cu volumul Poezii noi simbolistică păsărilor se schimbă, ele începând să fie asociate cu amintirile din copilărie (Pe malurile Lambrului, Neagră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea nu comportă strămutare, ceea ce trimite la un deficit spațial al transferului [cititorului dinspre hipertext către hipotext]. În compensație, intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară descrie un zig-zag în desenul căruia transpare spirala blocului temporal. Astfel este îndepărtată amenințarea deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie decât false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intaratextuale a cromaticii.Vom urmări desenul constelației intratextuale (S5) care unește seria intratextuală a lui înalt/adânc (alta,-um,-us) cu seria intratextuală a culorilor. (S5a) Părea că deasupra mai sunt o mie de ceruri, părea că presupusa lor ființă transpare prin albastra-i adâncime... (s.n.) Cine știe gândi Dionis dacă în cartea asta nu e semnul ce-i în stare de a transpune în adâncimile (s.n.) sufletești, în lumi care se formează aievea așa cum le dorești, în spații iluminate de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]