999 matches
-
căderea apei se creează un spectacol inedit ce polarizează fluxurile turistice. În țara noastră sunt mai cunoscute Cascada Cailor (Munții Rodnei, 152 m), Duruitoarea (Munții Ceahlău, 30 m), Urlătoarea (Munții Bucegi), Beușnița (Munții Aninei), Moara Dracului (Munții Vlădeasa). Pasurile și trecătorile se disting mai ales prin funcționalitatea lor, constituind locuri accesibile pentru circulația transmontană, dar reprezintă și areale optime pentru observarea pitorescului regiunilor traversate. Fie că ne referim la locuri mai joase de pe linia culmilor (pasurile), fie la văile ce străpung
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai ales prin funcționalitatea lor, constituind locuri accesibile pentru circulația transmontană, dar reprezintă și areale optime pentru observarea pitorescului regiunilor traversate. Fie că ne referim la locuri mai joase de pe linia culmilor (pasurile), fie la văile ce străpung sistemele muntoase (trecătorile), aceste locuri de trecere dintr-o parte în alta a muntelui concentrează majoritatea fluxurilor turistice iar uneori chiar și amenajări pentru cazare, alimentație publică și agrement, așa cum sunt Tihuța, Mestecăniș, Prislop, Bratocea, Predeal ș.a. Cel mai mare potențial turistic specific
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
ornitologice. 9 octombrie 1980 Orice jurnal încearcă să anuleze caracterul oarecum clandestin al faptelor de viață și, tinzând să le introducă într-o conștiință și memorie colectivă, el are năzuința secretă de a le mântui de însemnele lor fatal subiective, trecătoare și, pentru ceilalți, neinteresante. Pentru ca relația mea cu Noica să devină mai mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului, deci să intre în spațiul privilegiat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de-a sila!“ — Nici prințul n-ar vrea! hotărî și Burdovski, care era zguduit. Iar Rogojin și Nastasia Filippovna ajunseră la gară la timp. Coborând din trăsură, cu o clipă înainte de a urca în tren, Rogojin apucă să oprească o trecătoare, o fată îmbrăcată cu o mantilă neagră, veche, dar decentă, și cu o broboadă de mătase pe cap. Ia cincizeci de ruble pentru mantila dumitale! spuse el deodată, întinzându-i fetei banii. În timp ce aceasta era pe cale să se mire, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
piele. Niciodată în acest greu drum n-a dat semne de oboseală sau descurajare. După săptămâni de drum greu au ajuns în fine în câmpul tribului său, unde au luat un repaus binemeritat. I-a condus apoi mai departe, până la trecătoarea peste munți, pe unde au trecut Lewis și Clark, cucerind astfel Oregonul pentru americani. Sculptorul Leonard Crunelle i-a așezat frumoasa statuie - în mărime naturală - pe terenul Capitoliului, stând dreaptă, hotărâtă, liberă, cu mâna ținând strâns legătura din spate, unde
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
partizani să stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un kilometru. Atunci partizanii urcau pe colinele mai Înalte. Și acolo, iarăși, ei erau cei care cunoșteau trecătorile, cotiturile, ascunzișurile. Iar fasciștii ieșeau să controleze câmpul. Dar În primăvara aceea ne aflam În preajma Eliberării. Aici Încă mai erau fasciști, dar nu se Încumetau să se Întoarcă În târg, pentru că mirosiseră ei că lovitura finală avea să nimerească pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul firii din jur, căci, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pirații - religioși, nihiliști sau pur și simplu criminali - îi vor ataca pe sedentari prin surprindere, pentru a-i speria, căutând nu numai să pună mâna pe o pradă, ci și să taie niște linii de comunicație, să controleze strâmtorile sau trecătorile, să oprească schimburile, comerțul, turismul sau circulația. Ei vor ataca teritoriile - reale sau virtuale - ale imperiului cu viruși - reali sau virtuali -, transformând primele victime în arme nomade, și vor semăna moartea în jurul lor. Vor căuta să dezarticuleze sistemele de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât nu-i plăcea să se scoale dimineață. Frumusețile fiind trecătoare, mai mult preț punem noi pe altele; mai ales o bătrână ca mine se bucură de un nepot. Poftiți să ospătați. Am și brânză, dacă vă place. M-am dus eu singură călare, astă vară, până pe Șurian și am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cam retoric totul. Chestia asta cu adevărul și adevărurile ar merge, poate, rostită, în fața unei audiențe. Nu degeaba s-a spus, cândva, că sunt un bun orator. Dar, să fac mai bine, abstracție de indispoziția - subită și, de dorit, repede trecătoare ce m-a cuprins - să scriu în continuare. “M-am întrebat, adesea,”... Nu, nu e bine. O anonimă trebuie, de regulă, să pornească de la mai multe persoane sau, cel puțin, să lase impresia că așa stau lucrurile. Acum, că m-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să-și facă... dughenile... cele arsă... egumenul Tre Sfetitilor, puindu-să împotrivă ca să nu-i lase să-și facă dugheni pe undi fusăsă... cerând ca să fii uliți peste zidul mănăstirii și peste locul părinților”. --Aici este vorba de vechea dispută pentru trecătoarea dintre cele două biserici. Și unde mai pui că a ars și totă munca bietului teslar Manolachi. --Nu se poate spune că vodă și oamenii măriei sale nu aveau suficientă treabă. Iată că la 29 ianuarie 1796 Alexandru Ioan Calimah voievod
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș. 29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30. Ridică-ți glasul, fiica Galimului!" Ia seama, Lais!" "Vai de tine, Anatot!" 31. Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32. Încă o zi de oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sama pădurilor Și a apelor, înainte să mergi... (17, pp. 18-19). în alte cântece funerare rolul de călăuză îl joacă arborii - brad, salcie, măr, paltin -, dar scenariul rămâne similar, inclusiv motivul „înfrățirii” : Iar în râpa Mărilor, Unde-i Bradul Zânelor, Trecătoarea apelor, Sufletul stătea Și mi se ruga : Brade, brade ! Să-mi fii frate : întinde-ți, întinde, Eu să le pot prinde Vârfurile tale, Să trec preste ele Marea în cea parte, Ce lumea-mi desparte (33 ; vezi și 31). Octavian
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dincolo de ființa omului, către existența de dincolo de natură, către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am dat seama de asta... abia la capătul celor treizeci de ani de propovăduire în Japonia. A fost ușor să le predic că viața aceasta este trecătoare pentru că ei aveau deja o înclinație către vremelnicia vieții. Spre spaima mea însă, japonezii au în același timp și puterea de a accepta și de a se bucura de vremelnicia lumii acesteia. Această înclinație este atât de adâncă, încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui răsuna peste văile ascunse vederii. Nu se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima Îl zări la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să audă vag, dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădea Mary, felul în care, la fiecare cot pustiu al râului, Ellis clătina din cap ca s-o liniștească. Jina se uitase peste marginea bărcii și blestemase apa. Se rugase ca somonii să dispară și ca un cutremur să închidă trecătoarea de la Big Mallard, astfel încât oamenii să nu mai vină în zona aia. Fie că era vorba de-o persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu. Săpau șanțuri, spărgeau piatră, o cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate care să oprească asaltul bolșevicilor. Căpeteniile erau Încrezătoare că rușii nu vor trece de stîncile munților și de betoanele lor. În colonia de muncă fusese adus și Ioan Costin, cel mai bun prieten al lui Va leriu și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de nicăieri, pe caii lor mici și iuți, În expediții de pradă, patrulele zise „de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la clipa cealaltă, În care te-ai Întors În Alpi, iar noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie de fiecare sabie și de fiecare suflet. Și la fel tatăl meu. - Tatăl tău n-a putut veni aici fiindcă măria sa Îl vrea alături. Dar te așteaptă. Te-a așteptat zi de zi, vreme de șaisprezece ani. Să mergem. Trecătorile se Închid. În câteva ore, aici nu va fi decât un loc de ambuscadă. La fel În toate văile Carpaților. Signor Gianluca, mă bucur să vă revăd! Speram totuși că ne vom Întâlni În vremuri de pace... - Bucuria este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din păduri contingentul lui Laiotă. Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căile din zona centrală. Poșta și negoțurile continuaseră doar prin nord, pe drumurile care legau ducatele germane de cele poloneze, ucrainene și rusești. După mijlocul lui ianuarie, pe drumurile Moldovei nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile Înghețate se muiaseră. Iar acum, În sfârșit, Alexandru putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Suceava erau cu totul copleșitoare. Am vorbit chiar cu dogele Pietro Mocenigo, cerându-i permisiunea de a trimite un grup de condottieri care să te aducă Înapoi. Mi-a fost frică, Alexandru, o frică Îngrozitoare că te voi pierde. Trecătorile Închise, invazia turceasă pretutindeni, și, mai ales, tu, fiul celui mai temut luptător al Moldovei, căpitanul Oană... Știai că pe capul tatălui tău s-a pus la Istanbul un premiu colosal? Dar era prea târziu. Și apoi, dogele vedea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]