40,073 matches
-
trecut, împotriva clasei exploatatoare de până ieri. Astăzi ne dăm seama că opera lui a fost una dintre armele de nimicire în lupta împotriva mentalității și procedeelor exploatatoare și a fost într-adevăr o necruțătoare oglindire critică a realității. În trecut muncitorimea a iubit pe Caragiale ca pe un tovarăș de luptă, azi ea îl sărbătorește cu strălucire ca pe un tovarăș de biruință, care-i îngăduie să vadă ceea ce a făcut-o ieri să sufere și mai ales o împiedică
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
un simulacru), o literatură nouă, născută din constrângerile bolșevismului: va fi literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general), cât și la trecutul interbelic al
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general), cât și la trecutul interbelic al culturii basarabene. Pe de altă parte, critica basarabeană nu se putea aplica de la început (ar fi fost și nefiresc) asupra literaturii universale, pentru a-și întemeia înafară rațiunea de existență. Asemenea deschideri nu erau posibile, societatea comunistă era
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
debilă a ideologiei partidului bolșevic, ca un instrument al partidului unic. Nu marxismul, nici leninismul (foarte îndepărtate ca surse) îi constituiau cadrul ideologic, ci pur și simplu stalinismul (aflat într-o proximitate autoritară). Ruptă de literatura română, lipsită de un trecut propriu la care să râvnească în secret, critica basarabeană nici măcar nu putea purta penibilele bătălii pe care le purta critica din România: bătălia cu critica estetică ,burgheză" reprezentată de Maiorescu și Lovinescu. Tentativa de desprindere forțată de un trecut era
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
un trecut propriu la care să râvnească în secret, critica basarabeană nici măcar nu putea purta penibilele bătălii pe care le purta critica din România: bătălia cu critica estetică ,burgheză" reprezentată de Maiorescu și Lovinescu. Tentativa de desprindere forțată de un trecut era o formă mascată a dependenței de o tradiție, chiar dacă oficial renegată. Critica basarabeană nu are la ce se raporta în istoria proprie. Din 1940 până în 1966, Eugen Lungu nici nu are nimic de reținut în antologia sa, fie și
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
avusese spor. Sau îi plăcea să mai stea cu noi. Ca un copil care realizează brusc că nu mai are pe nimeni, că nu are altă casă, alți prieteni și că nu mai există nici drum de întoarcere către propriul trecut... l Dumnezeu cu mila! - zic, și mă întreb cum se va fi descurcat întorcându-se la acasa ei, tânăra purtând cu sine nu două lucruri asemănătoare în esență (caietele începătoarei și, la alt nivel, revistele literare inaccesibile încă), ci capetele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea cîndva Igor Stravinski, suntem supuși trecerii timpului, categoriilor de viitor și trecut, fără a reuși să realizăm într-adevăr prezentul. Să facem deci să se oprească timpul, să stabilim o ordine între lucruri și înainte de toate o ordine între om și timp". Ei bine, timpul este cel ce stabilește în muzica savantă
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
facem deci să se oprească timpul, să stabilim o ordine între lucruri și înainte de toate o ordine între om și timp". Ei bine, timpul este cel ce stabilește în muzica savantă ordinea între el și meloman. Timpul muzical îngroapă adesea trecutul și refuză viitorul, celebrînd doar prezentul, clipa. Dar, dacă prezentul aparține de facto timpului, nu înseamnă că automat trecutul și viitorul sunt de jure ale noastre. Trecutul poate că da, findcă reprezintă un ideal care din punct de vedere artistic
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
și timp". Ei bine, timpul este cel ce stabilește în muzica savantă ordinea între el și meloman. Timpul muzical îngroapă adesea trecutul și refuză viitorul, celebrînd doar prezentul, clipa. Dar, dacă prezentul aparține de facto timpului, nu înseamnă că automat trecutul și viitorul sunt de jure ale noastre. Trecutul poate că da, findcă reprezintă un ideal care din punct de vedere artistic ne aparține, ne însoțește și ne marchează. Viitorul însă, nicidecum. El doar provoacă, ne ademenește și, în cele din
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
stabilește în muzica savantă ordinea între el și meloman. Timpul muzical îngroapă adesea trecutul și refuză viitorul, celebrînd doar prezentul, clipa. Dar, dacă prezentul aparține de facto timpului, nu înseamnă că automat trecutul și viitorul sunt de jure ale noastre. Trecutul poate că da, findcă reprezintă un ideal care din punct de vedere artistic ne aparține, ne însoțește și ne marchează. Viitorul însă, nicidecum. El doar provoacă, ne ademenește și, în cele din urmă, ne abandonează. Mai mult, viitorul muzicii savante
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
ar fi remarcabilă, ba poate ar trebui să fie trecută în Cartea Recordurilor, numai că ea este clădită pe un fals intelectual și cultural. Ceea ce ni se arată în actuala expunere este o artă născută "ex nihilo", care nu are trecut, nu are înaintași care să o fi pregătit, nu are părinți spirituali, nu este susținută de o mișcare culturală care s-o justifice, să-i dea temei. Sau cel putin așa vor să ne facă să credem cei care au
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
spus povestea-așa. Formula de încheiere a multor basme trimite și ea la arhetip. Zaira o obligă așadar în cele din urmă pe romanciera-personaj să o urmeze în perseverentele-i căutări prin pădurea seculară, dar și în recuperarea memorială a trecutului propriu, precum și al strămoșilor sau descendentelor ei. Lăsîndu-se în cele din urmă convinsă, aceasta va lăsa în suspensie povestea obsedantă a femeii pornite să afle soarta avută de prietenul evreu ridicat de fasciști, la vîrsta de opt ani, odată cu părinții
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
existența însăși trăgîndu-și firele din cele două lumi (,această lume umplută cu tot felul de trupuri trecătoare de cealaltă lume, aflată dincolo de simțuri, unde viețuia, înconjurat de lumina Domnului, sufletul nemuritor"), din credință și tăgadă, din fisurile care unesc/despart trecutul și prezentul, unde, iată, se poate plăsmui noua lume - hua-hua a lui Bikinski: Fisurile dintre trecut și prezent trebuiau să constituie ingredientul necesar pentru coagularea unei noi istorii și a unei noi omeniri": o nouă istorie și o nouă omenire
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
trecătoare de cealaltă lume, aflată dincolo de simțuri, unde viețuia, înconjurat de lumina Domnului, sufletul nemuritor"), din credință și tăgadă, din fisurile care unesc/despart trecutul și prezentul, unde, iată, se poate plăsmui noua lume - hua-hua a lui Bikinski: Fisurile dintre trecut și prezent trebuiau să constituie ingredientul necesar pentru coagularea unei noi istorii și a unei noi omeniri": o nouă istorie și o nouă omenire prin ,omul nou" Bikinski - (anti)eroul din (anti)utopia lui Nichita Danilov. Iar firele care (dez
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
am văzut o carte de Paul Goma!" Firește, conversația noastră a deviat spre acest subiect. I-am spus, printre altele, că în România (repet, ne aflam în 1997), Paul Goma era cunoscut mai mult prin scrisorile sale polemice decît prin trecutul său de disident anticomunist, că foarte multă lume îi contestă talentul de scriitor și că există destui care șoptesc pe la colțuri că nu ar fi în deplinătatea facultăților mintale. Adam Michnik s-a oprit brusc, m-a apucat de braț
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
are originea într-o mînie paternă și vindicativă. Drumul spre Ithaka este presărat cu numeroase momente de deznădejde. Călătorul vede moartea cu ochii, se simte la capătul puterilor, părăsit și învins. Prin fața ochilor i se derulează clipe de glorie din trecut ce fac și mai amară durerea prezentă. Odysseus își dorește să fi căzut în luptele de la Troia, înconjurat și cinstit de frații săi de arme, decît să sfîrșească neștiut în vîltoarea apelor: ,...vine-alergînd vijelia -/ Vînturi din zări, pretutindeni: curat mi-
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
ascultat poveștile și le-a transcris limba. Această atitudine nu este o atitudine de luptător social și de scriitor progresist. M. Sadoveanu este un scriitor paseist. Sentimentul său pentru natură, de pictor al plantelor, se împletește cu pictura animalieră. Vraja trecutului este vrajă strict voievodală. Istoria se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță de juvete, este un scriitor conservator, retrograd, reacționar, paseist și antiprogresist, așa cum l-a prezentat
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea sa, printr-un exercițiu de excesivă democratizare, o societate care își pierde norma, legea și implicit legătura cu trecutul (ceea ce se întâmplă în cultura europeană a ultimului veac), care pune accentul pe negație și pe o rău înțeleasă toleranță, riscă să se pulverizeze într-o formă goală de conținut. Resuscitarea filonului epic este modalitatea prin care artistul consideră că
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
discuțiile asupra unor nume "mari" (și, bineînțeles, nu numai "mari"!), sortită unei iremediabile disoluții la cea dintîi suflare de bună-credință. Cît de inutile sînt strategiile bizantine ale unora din noi care au scopul de a-i "menaja" pe creatorii din trecut ca și pe "monștri sacri" ai prezentului în fața analizei necomplexate, a abordării slobode ce, cu certitudine, la un moment dat nu vor mai putea fi zăgăzuite. Petre Pandrea , Turnul de ivoriu. Memorii, Prefață de Ștefan Dimitriu, Ediție îngrijită și postfață
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Asista la orele noastre și ne analiza în ședințe, intransigent în viața publică la un nivel fără replică. Ce s-a întâmplat, ce nu, la un moment dat a dispărut din mijlocul nostru, ca să auzim că a fost arestat "pentru trecutul său". Eliberat după câțiva ani, a publicat rapid câteva volume de versuri, cu același succes la public, simpatic, iubit de colegi. Amintesc și cariera sa didactică la Bacău, Timișoara, Botoșani, Darabani, cu toate avatarurile ei. Și după mutarea sa în
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
a lor, nu mă atinge. Dar când mă gândesc că și acea nepoată a mea acum pe băncile liceului s-ar putea să nu prindă acel moment, dacă nu va depăși vârsta biblică, un fel de amețeală mă cuprinde. în trecut, remediul se servea printr-o energică luare de sânge, printr-o prelungită purgație. Noroc că trăim în mileniul trei. Să fi viețuit pe atunci, secretul măștii de fier ar fi rămas pentru mine până în ultimul ceas de nepătruns. Și dacă
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
aflînd că sînt demni Ťcontinuatoriť ai lui Arghezi, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu, Marin Preda, Nichita Stănescu ș.a." Căci "rinocerii" se "lăfăie" oricum într-un prezent tulbure, într-un efemer ce n-ar putea avea nici o relație substanțială nici cu trecutul, nici cu viitorul! E de mirare că acribiosul cercetător și exeget nu remarcă puținătatea investigațiilor, a examenelor solide de pînă acum avînd ca obiect compromisurile scriitorilor cu ideologia și cu propaganda comunistă, investigații și examene care, cîtuși de puțin reflectînd
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
firma unui italian homosexual. Acesta, temător că pasionalitatea i-ar putea fi speculată de parteneri de afaceri masculini, găsește în Laura coechipierul ideal. La timpuri noi, oameni noi. În fine, Internet și Sfârșitul călătoriei lărgesc cadrul, personajele, apăsate de propriul trecut, fiind urmărite și într-un alt decor decât cel autohton. Plecând din România, ele mențin totuși o complicată relație de dragoste/ ură cu țara natală. De regulă, prozatorul acordă mai multă atenție conturului individual decât celui național. Dacă identitatea profundă
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
Vlad o nouă veche carte, Viața mea în slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta, o "parabolă" mult prea transparentă ca să fi derutat, la vremea ei, cenzura. Reluată acum, cu eventuale modificări, dă "culoare de epocă" unor impasuri mai mult sau mai puțin mărunte, dar semnificative, totuși, pentru porția de ratare, depășită
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
grăbești... Toate amintesc ("vina" o poartă, probabil, aerul timpului) de falsele "declarații" ale lui Costache Olăreanu, de scurtul dialog despre viața privată ca privare de viață: " ŤAtît de săracă? ť ŤViața unui om obișnuit...ť". Sînt, iarăși, gînduri bune de trecut pe monumentul cetățeanului necunoscut, "ridicat" lui, într-o poezie, de W.H.Auden. Gînduri despre slujbașul de rînd. "Eroul" lui Alexandru Vlad nu face niciodată istoria, în schimb o suportă din plin. Trece, cu detașarea, jucată, a unui observator atent
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]