9,583 matches
-
Liber în sfârșit în mișcări, i-am pipăit trupul: era rece. Ea era moartă... Atunci am început să tușesc, dar nu mai era aceeași tuse. Era ca un râs uscat și oribil, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Tremurând de frică, mi-am aruncat haina pe umeri și m-am dus în camera mea. Apropiindu-mă de lampă, am deschis palma: era ochiul ei obiectul pe care-l țineam așa! Șiroiam de sânge din cap până în picioare. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap, să scap de demonul care se trezise în mine. Cu fața înfundată în mâini, împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
weekendu' ăsta", îmi aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când ieșeam de la seminar, dau nas în nas cu Milena Stoica, lectoreasa de la "pătrunjelistică". E fată bună și n-am auzit pe nimeni din Institut să spună ceva nasol despre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți-i cămașa de forță, dacă-i așa nervos. Ia uite, dom'ne, o să tremur de frica unui rahat de pacient acuma!" Brunetul se apropie de medic și-i zice cu un calm rău-prevestitor: "Spune-i lu' dom' doctor ăsta să nu mai șadă atâta la parlamentări, că dacă nu vine rapid, și-a găsit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil de ușoară. Nici n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi lăsat urme. Această situație îl înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
intuind, simțind, mai degrabă, într-un mod nedeslușit cu cine am de a face: "DORINELE, TU EȘTI?". I-am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat din antene către mine, numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca să i-o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut la fel, ceea ce nu se cădea din partea unei distinse doamne, ori ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el. În bazin nu prea stăteam eu în primul rând comod, adică stăteam mai mult aplecat. N-aveam pe ce ședea și, mai mult decât atâta, nici nu aveam geaca pe mine, fapt care mă făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mărturisi că n ziua precedentă, când o semnase, foaia era goală. Recunoscu că foaia nu fusese barată cu o linie în diagonală înainte de a o fi semnat și atunci funcționarul îi spuse că nu trebuia s-o semneze nebarată. Gerard tremura acum, de-a binelea, de supărare. Unde era să meargă să se plângă? La cine? Ce argumente să aducă? Simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Puteți întreba pe doamnele ...care... - făcu Gerard fâstâcindu-se. Plecate în concediu la mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mă: <Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După ce și-a terminat plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți voi unde am ajuns cu povestitul? Nimeni n-a scos o vorbă. Atunci, Pâcu a reluat firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
așeza pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci să mă înșeli, că!!!... Acest „că” era spus cu atâta încrâncenare, că de-ai fi fost zmeul-zmeilor și tot îți tremurau genunchii. Crâșmaraul îi punea dinainte sticla cu rachiu. Între timp, număra banii de față cu Troampă - cum îi ziceau oamenii. Banii numărați erau așezați pe o policioară ce se afla sub ochii lui... Cum mai punea o sticlă, cum lua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În câteva clipe, nu-mi mai dădeam seama dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ne găsesc la primăvară când s-o topi omătul... Ia îndeamnă boii și lasă bocitul, că nu ești babă! Nu te supăra pe mine, nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în brațele lui Cotman ca în poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcând oarece ordine prin cămăruță. Apă! Dă-mi o... ulcică cu apă! - s-a auzit destul de limpede glasul lui Hliboceanu. Crâșmarul i-a îndeplinit dorința, numai că Hliboceanu n-a putut să țină singur ulcica cu apă în mâini. Îi tremurau... L-a ajutat cu grijă, să nu-i pricinuiască dureri. În cele din urmă, ulcica cu apă a fost golită. Aista-i semn bun, omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
distinge și frica, dar și șiretenia. Se vedea cât de colo că pândeau o mișcare greșită a cărăușilor... Unde-i pistolul? - a întrebat Mitruță, băgându-i țeava puștii sub nas unuia dintre ei. Nuuu...n-avem pistol - a răspuns acesta tremurând ca varga, ceea ce putea să însemne că frica luase locul curajului. Dar cu ce ați tras în felinare? Cu pietre? Măi, da’ proști ne cred aiștia - a comentat Cotman furios gata-gata să le aplice câte un pumn, poate chiar mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se pricep s-o folosească, din moment ce au nimerit la țanc felinarele - a încheait vorba Puicuță. Unde vă sunt caii? - a întrebat Cotman. N-avem... Nu aaa... avem cai - a răspuns tremurând cel pe care îl strunea Puicuță și care se părea a fi șeful. În acel moment - ca un făcut - s-a auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în tăcere fiecare, gândind la cele petrecute în noaptea aceea... Eu nu mai am răbdare până mâine dimineață. Aduceți-i pe cei doi, să văd ce hram poartă - s-a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]