1,115 matches
-
mă, și pe-asta!" Și forța magică a cuvântului astfel rostit mă făcuse să las din brațe ceea ce luasem și să devin conștient că exist. Explorarea lumii, a vieții proprii de copil care a urmat, era legată de această primă tresărire. Vedeam cum veneau la noi oameni, care vorbeau cu tata și cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de râs, sau înjurături de admirație, sau sticliri de ironie în priviri, dispreț sau satisfacție secretă, o plenitudine a trăirii, o jubilațiune intensă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți care prind viață și ucid pe creatorii lor... Frankensteini văzuți la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un scurt șuierat) i-au tăiat gâtul cu securea. Tata era de față. Codrin tăcu, dar nu văzui nici o tresărire pe chipul sau alb. - Și din pricina asta ați fugit? am zis eu. - Nu! - Atunci de ce? - După război tata era sanitar în mai multe sate de prin preajmă. Și într-o zi a văzut pe unul din ăia călări care îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu un bilețel pe care l-am vârât imediat în buzunar și am ieșit. Am mers cel puțin un sfert de oră cu biletul în buzunar, uitîndu-mă la oameni fără să-i văd, cu privirea micșorată de triumf, dar fără tresăriri interioare, cu sentimentul net că puteam pur și simplu să scot biletul din buzunar și, fără să-l citesc, să-l rup și să-l arunc pe jos. Atât de tare o iubeam pentru abandonul ei (fiindcă eram sigur că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte în lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate părțile, țintind-o când c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe scaunul lui, în bătaia focului cu tresăriri și bâzâiri încete. Da’ eu ce fac? zise deodată hoțul de lemne... Eu zic una, boierul zice alta... Cucoane! șopti el cu durere, cucoane! am asudat ani de zile pe lanurile dumnitale; dă-mi v’o două parale să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Iar maică-sa murmura somnoroasă: — Mi se pare că umbli pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cap, și-și iuți jocul andrelelor. Sanis se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi trecu pe obrazul chinuit. Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de mult nu m-am mai veselit... Da’ la nunta fetei mele am s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochi cu apă uncropită din baltă. După ce adierea dimineții a mânat de pe luciu aburii, mi-am căutat locul cel mai potrivit la gârlă, acolo unde apele Lintiții scapătă printre gard și curg spre Dunăre. Toate păreau liniștite, deși toate erau tresăriri și fierberi, zboruri și chemări, amestec al vieții și morții. Mi-am pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întîi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să meargă până la capătul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
printre alte construcții, mai vechi ori mai noi, tronează, masivă și armonioasă, catedrala, construită în secolul al XII-lea. În interior, m-au impresionat vitraliile specifice bisericilor catolice. Tot cercetând filele cu înscrisuri atârnate pe un panou, am avut o tresărire. Era în-scris acolo, printre altele, și un nume de român: S. Manciulescu. Descifrând atâta cât m-am price- put, întregul text, am aflat că românul nostru, în calitate de arhitect șef la departamentul Monumente istorice al Franței, s-a ocupat cu restaurarea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu sunt decât fascinații ale încăsomnului în care zace. Cu tresăriri ici și colo, inconștiente, ale trupului pe care, numai pe acestea, începe să le perceapă. Dar, imediat ce simte că tresare, cade în somn, înțelege că a căzut în somn când tresare iarăși, fără să știe cât a trecut de la tresărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tresăriri ici și colo, inconștiente, ale trupului pe care, numai pe acestea, începe să le perceapă. Dar, imediat ce simte că tresare, cade în somn, înțelege că a căzut în somn când tresare iarăși, fără să știe cât a trecut de la tresărirea anterioară, de care și-amintește ca prin ceață, știe că a adormit iar și știe de data asta că s-a terminat operația, din moment ce simte durerile zbătându-i-se în pântecee, în picioare și în brațe. Ar vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de afară. Limpezi sau tulburi, gândurile ei o bucurau, dar era mai mult, o bucura că avea cui le spune, chiar dacă nu le spunea pe toate, dar, la o adică, ar fi putut s-o facă. Și doar vag, între tresăriri, se mai gândea la îndoielile despre viața ei și la cum ar fi fost dacă ar fi gândit altfel și la starea de teamă și de neliniște care n-a părăsit-o, doar se ascunsese undeva, mai adânc, alungată, bătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se să audă foșnetul crenguțelor de brad, urmărindu-le cum se mișcau, imperceptibil aproape, în razele lunii, numai să nu se gândească la ce se gândise în dimineața acelei zile, probabil reușind în liniștea de nepătruns în care se auzeau tresăririle Ioanei Sandi în somnul greu și murmurele ei, frânturi de cuvinte spuse cu vocea ei gravă, de noapte, din care s-ar fi putut desluși un „te iubesc“, nici acesta foarte clar, toate murmurele încetând tot așa de brusc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fără timp de dezmeticire. Aproape în clipa următoare, ea se afla deja pe coridoarele spitalului, frământându-și mâinile, trasă la față, speriată sau îngrozită chiar și așteptând; și apoi se afla la capul patului, urmârindu-l cum respiră și pândindu-i tresăririle care s-o convingă de încă existența lui; apoi câteva ore acasă, cu cafele și calmante, nereușind să doarmă și simțind sprijinul fără margini al Aurorei Mocanu, care-și lăsase treburile și stătea cu ea, vorbindu-i întruna, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult lângă el și după un timp i-a șoptit: „Anul ăsta o să fie al nostru în întregime, fără probleme. Cum îmi zicea maică-mea când mi-a spus că a rezolvat cu casa“... și n-a mai continuat. Simțise tresărirea lui în brațul pe care îl strângea, în clipa în care se gândea: „Of, ce proastă sunt, ce proastă sunt!“, și acum simțea că o privește ușor întors spre ea, dar era prea târziu, orice ar fi spus era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alte flori proaspete de primăvară și într-o căldură trupească neuniform răspândită, cu palmele reci învăluindu-i grumazul, continuând să șoptească „O, Doamne!“ pe când i se așeza pe genunchi și încerca să-l sărute. Apoi oprindu-se brusc, într-o tresărire nemotivată, „Uită-te la mine“, zicându-i, „te rog, uită-te, vreau să-ți cer iertare pentru că n-am crezut ce-mi spuseseși și vreau să știi că-mi pare bine că sunt aici“, apoi coborându-și fruntea pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă ești iubire, Aceiași minunată strălucire. Și-n orice dimineață ce răsare Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-atunci în piept adie-o tresărire Iubirea mea te strigă a iubire. Te strig iubire, vino către mine Ca visele - împlinite să mă aline, Iubirea mea divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă „vii și lipsite de viață”, veritabile fantome rătăcind între lumea celor ce trăiesc și lumea morților. Iar Pirandello, într-o admirabilă didascalie, notează gestul ce însoțește vorbele fetei, brusca ei tresărire atunci când, retrăind clipa în care propria-i fantomă pândise fiecare mișcare a acestui autor așteptând ca el să o însuflețească, să o transforme dintr-o închipuire într-o realitate, are deodată dinaintea ochilor „imaginea vie și luminoasă de care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al pietrei. Căci nu sunt oare aparițiile dansatorilor însoțite de zgomotul unei rostogoliri de pietre? În plin joc „atletic și mistic al corpurilor”, în acel moment când „războinicii intră în pădurea mentală prinși în vârtejul spaimei” și când o imensă tresărire, o rotație parcă magnetică „ce dă impresia că s-ar prăbuși meteori animali sau minerali” pune stăpânire pe ei, răsună o muzică bizară, „evocatoare a unui spațiu nedefinit, unde pietricele fizice par a înceta să se mai rostogolească”. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cărturarul, pe care Luminăția Sa l-a primit de multe ori în casa asta. Iancu se înclină, luă mâna fierbinte a Marioritzei și i-o reținu căutându-i ochii, așteptând să-i întâlnească privirea ușor surprinsă, zâmbind apoi și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua porție de sarmale, Nicolae se invioră subit și strecură invitația Marioritzei, vorbindu-i entuziasmat despre apropiatul spectacol al celebrei cântărețe Nanone. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița, adunând mica spirală de șerbet, și transferă silueta prințului în decorul unui salon parizian, îl îmbrăcă după moda europeană cu haine care se mulau pe linia trupului, îi luă turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]