1,067 matches
-
viziuni de vis, adesea de coșmar, cu roboți care prind viață și ucid pe creatorii lor... Frankensteini văzuți la cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un scurt șuierat) i-au tăiat gâtul cu securea. Tata era de față. Codrin tăcu, dar nu văzui nici o tresărire pe chipul sau alb. - Și din pricina asta ați fugit? am zis eu. - Nu! - Atunci de ce? - După război tata era sanitar în mai multe sate de prin preajmă. Și într-o zi a văzut pe unul din ăia călări care îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu un bilețel pe care l-am vârât imediat în buzunar și am ieșit. Am mers cel puțin un sfert de oră cu biletul în buzunar, uitîndu-mă la oameni fără să-i văd, cu privirea micșorată de triumf, dar fără tresăriri interioare, cu sentimentul net că puteam pur și simplu să scot biletul din buzunar și, fără să-l citesc, să-l rup și să-l arunc pe jos. Atât de tare o iubeam pentru abandonul ei (fiindcă eram sigur că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ieri, în fața spânzurătorii. La sfârșit apoi căpitanul îi zise deodată cu un glas în care vibra o sinceritate caldă: ― Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea mi-ești drag ca un frate! Locotenentul avu o tresărire nervoasă. Nu înțelegea ce vrea Klapka și un moment i se păru că-l ispitește. În ureche însă îi răsunau cuvintele blânde, tulburătoare, care totuși îl spăimântau, ca și când l-ar fi târât spre o primejdie. ― Te-am văzut aseară cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că lumina a dispărut, Bologa avu o tresărire de bucurie. Îi veni în minte că Klapka a vorbit despre o decorație pentru distrugerea reflectorului... " În orice caz, o citație pe divizie e asigurată fericitului care îl va nimici! își zise, întorcînd spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ție veșnic dreaptă cumpăna între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un târziu, văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când ar fi simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
curajos care încercase să-și întoarcă tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind, am avut cea dintậi tresărire în fața confruntării cu destinul. Stăteam împietrită lậngă trupul livid al celui trecut dincolo de fruntariile vieții și încercam neputincioasă să-i caut sufletul printre păduri și dealuri, printre livezi și dumbrăvi. Cea dintậi reprezentare a morții a fost pentru mine întocmai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
teatrul în fața căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și foșnăitoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
drum și se mai uită o dată la cei trei, zicând sfios: - Voi din ce țară sunteți? Limba rome o știți foarte bine. Tu poate că ești de la miazăzi, fiindcă ești negru, dar tu, doamnă, semeni cu mama... Auta avu o tresărire și-l întrerupse: - Cine-i tatăl tău? Copilul își umflă pieptul și răspunse mîndru: - Tata este marele scrib Ameno. Îl cunoști? - Nu, zise Auta pe gânduri. - Cum nu-l cunoști? Tot orașul Behdet îl cunoaște. Și marele oraș Zidul Alb
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fără să-și dea seama. Cea mai întâlnită afecțiune se numește „apneea în somn”, rezultatul respirației neregulate și al deficienței de oxigen la nivelul creirului pe care aceasta o provoacă. Cei care suferă de apnee se trezesc brusc cu o tresărire noaptea, gâfâind disperați pentru a putea respira. Toate tulburările somnului, inclusiv sforăitul, îi fac pe oameni să fie complet extenuați dimineața, indiferent de cât de mult stau în pat. Reglarea regulată a respirației și a bătăilor inimii înainte de somn corectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
piele și os. Are cearcăne mari și negre sub ochi. Mă uit la pupilele ei și văd cum i se măresc la unison cu spasmul din pantalonii mei. Îi iau țigara din mână și o strivesc În scrumieră. Are o tresărire nervoasă și mă privește cu un zâmbet ciudat. — Bruce... spune ea uitându-se la țigara care arde mocnit. — Știi cum Îi cu țigările? Întreb eu arătând spre scrumieră cu mâna liberă, strecurându-mi cealaltă labă sub sutienul ei și pișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a celui stâng aduce ghinion. Înroșirea și senzația de ardere a obrajilor fără nici un motiv (expunerea la soare, de exemplu) este semn că tocmai în acel moment cineva face aprecieri negative la adresa ta, că "te vorbește de rău". La fel, tresărirea și fiorul nejustificate sunt interpretate de unii subiecți ai cercetării noastre ca fiind semnul unei prezențe divine. "Mama mea spunea că atunci când te înfiori trece un înger pe lângă tine" (A.S., Suceava, 68 ani). Informațiile obținute de noi pe teren au
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Întunecimea apei În zori relaționează cu Întunecimea care dispare pe măsură ce ziua Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește Yasuda nu sînt date
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este greu să separi obiectul de situație, scenă, eveniment. Și inutil, pentru că ele sînt Înglobate În acea viziune care e fundamentul experienței. Cele trei elemente sînt deci nu trăsături palpabile ale concretului fizic, ci amprente greu de separat ale unei tresăriri responsabile de trăirea unei experiențe memorabile. Nu identificarea lor trebuie să ne intereseze, ci modul În care se amestecă și se topesc În magia unei experiențe mai curînd sincretice. Textul În haiku Textul haiku-ului În definirea haiku-ului se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Începe cuminecarea. De-acum Înțelegem cu inima, și ea ținută Însă sub surdină. “Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În Ursa Mare. Lucrînd sub regimul discreției maxime - surdina - totul are, ciudat, paradoxal, efect penetrant și amplificator. În contextul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nostru, ni se pare totuși stigmatizat de un rău (și de un viciu: faptul că nu muncește și se coboară la a se milogi) incurabil, care ne depășește și care nu mai e de resortul responsabilității noastre. Și, după intensa tresărire emoțională, Îl lăsăm totuși În plata Domnului. În Vest, grija nu mai ține doar de pusee sentimentaloide și de pomana aruncată Într-o pălărie, ci sînt dominante trăirile și gîndurile legate de intenții de ameliorare pe termen lung și sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
artificii Anul Nou, ca totdeauna, cu forfotă, agitație și nelipsitul foc de artificii de la miezul nopții. Prima zi din noul an o zi ca toate cele. Zile care se scurg la fel de inexpresiv, de lipsite de accente patetice sau chiar de tresăriri emoționale. Ca să simbolizez festivismul Anului Nou, am vrut să Încep poemul cu sintagma foc de artificii, dar mi s-a părut o expresie care, deși sublinia efemerul faptului, avea valențe prea zglobii, În timp ce eu mă simțeam tentat mai mult de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cine sîntem În raport cu forțele suverane și covîrșitoare ale naturii. În fine, alții ca alții... Cam asta simt cînd văd frunzele atît de disciplinat așezate În saci. Mă gîndesc că În urma acestei lichidări igienice lumea va ajunge una cenușie, fără nicio tresărire cromatică. Cerul Închis și norii plumburii, pămîntul toamnei gri sau negru mocirlos. Și gestul nostru civilizat mi se pare doar o accelerare puțin paranoică a cursului vremii care va face asta de la sine, dar cu mai multă Îngăduință. Și poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
participiul trecut care este deja un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este pustiu, vîntul Își face de cap, poarta nu se mai Închide și nu se mai deschide cu rost, poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de a transfera ironic o prestație umană În seama elementelor naturii. O prestație care-și restrînge semnificația, bătaia nucilor nemaiavînd rostul tonic al recoltării. Crengile nu mai sînt bătute cu prăjina, iar nucile trîntite de vînt lovesc sincopat pămîntul, provocînd tresăririle vreunui unui eventual observator. Tristețea este doar sugerată de părăsirea locului și de manifestarea cît se poate de firească a naturii. Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în mintea copiilor", ea nu a fost totuși "decât veriga necesară care trebuia să lege literatura clasică de literatura naturalistă". Deși prezentată ca antiteză a tragediei, pentru că opune datoriei pasiunea, povestirii acțiunea, Antichității Evul Mediu, ea nu este decât ultima tresărire a acestui gen care moare. "Copil revoltat al tragediei", ea îi perpetuează neverosimilul. Formula clasică este de o falsitate ridicolă, nu mai trebuie să o demonstrăm. Dar formula romantică este tot atât de falsă; ea a substituit pur și simplu o retorică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îți iese în cale când nici nu gândești... ba dacă mai stai în casă cu ea, îți intră-n odaie domnule. I s-a năzărit ei pe tine și pace !... Te nimerește ba pe jumătate îmbrăcat, ba în pat dimineața (tresărire violentă la domnul Nisipoiu). Tu zici pardon ! Ea, că nu știu ce-a uitat aci când a scuturat ieri. (Nici Băiatu, nici Nisipoiu n-au băgat de seamă că doamna din lumea mare nu putea să scuture camera unui secretar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
somn... și să înhațe din zbor veverița care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din partea femeii de la etajul șase pe care, în ciuda firii ei plăcute, o considerau tot un „costum“. —Păi, tu nu ai de ce să-ți faci griji, zise ea într-un sfârșit. Tu ești aranjată cu slujba ta măreață. Darcey avu o tresărire. Cu toții credeau că avea o slujbă grozavă și că era genială, dar până la urmă se alesese cu această carieră numai printr-un noroc chior. Se aștepta, sincer, ca într-o zi să-i pună cineva o întrebare la care pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]