34,422 matches
-
am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai palida că moartea. M-am speriat. - Probabil că sînt foarte obosită. Asta-i tot! E pentru prima dată cînd am tras și eu un pui de somn, de luni de zile. Ei, ai văzut-o pe Vasilica? - Da, am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
praf, care se înălțau pînă la acoperiș. În ultimele cîteva ore, temperatura scăzuse drastic, iar aerul căpătase acel parfum special care, în mintea mea, era asociat cu zăpadă. Era crivatul, acel vînt înghețat de la Răsărit, care venea chiar din Siberia, trezindu-mi cele mai vechi amintiri legate de iarnă. Oare cum putea cineva trăi timp de șase luni în climă asta asemănătoare celei din regiunile arctice, fără combustibil, fără îmbrăcăminte adecvată și cu hrana pe sponci? Că și celelalte bunuri, cărbunele
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
de sărăcie, numic nu mai conta. Această disperare atotstapinitoare a făcut să mi se pună un nod în gît. Mă pregăteam să dau colțul și să intru pe penultimă stradă înainte de a ajunge la familia Dumbrava, cînd, deodată, s-a trezit în mine instinctul de autoapărare și m-a avertizat că mă paste o primejdie. Nu auzisem nici un sunet cu exceptia vîntului, nu văzusem nici o mișcare în umbră, totuși sentimentul unui pericol iminent era atît de puternic, încît m-a făcut să
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și m-am trezit scăldata într-o sudoare rece la gîndul că oamenii de pe strada nu bănuiau nimic. Vreun nefericit fusese, probabil, denunțat, iar Securitatea se și repezise să-l înhațe. Acum, fiecare casă de pe strada va fi percheziționata și, cu puțin noroc, oamenii
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeți, stimate domn, răspundeți! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată Talia Și mai jos puțin Domnului Rudin! Hop-șa! Hop-șa!! "Natalia își ridică fruntea. În umbra tainică a boschetului
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
să observ niște chestii extrem de curioase. Desigur, exista mai demult un gînd al meu, de-a vă scrie. Apoi s-a nimerit c-a venit Dinescu în Iași și, ca și cum totul era pus de-un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Liviu Georgescu din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat se trezește din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte din întunericul firidelor un ochi adormit își secretă privirile în turnuri de fum se scurg prin spații înguste în sofismul geometriei și eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste cristalinul impersonal din firida întunericului un miriapod cu pași de soldat s-a trezit din închipuirea geometriei să-și înceapă rondul de noapte ochii deschiși mai văd și acum sub luminile spitalului insectele devin transparente li se văd intestinele otrăvite cu iasomie și camfor zboară în vis trase de lițe invizibile prin sălile de
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
arată un băiat oarecare, așa cum probabil erau mulți la vârsta mea și totuși sunt în ea niste semne ciudate de impresie: copilul acela parcă avea mintea undeva pierdută în somn. Băiat de doisprezece ani, nu părea încă să se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă. Spre deosebire de ceilalți, care au o privire isteață și fețele atente, pare adormit, deși fotografia a fost făcută ziua în amiaza-mare. Asta îmi stârnește mie tot felul de amintiri. Aveam într-adevăr această stare
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
fost edificiul impresionant în critică, în proză, care a căzut apoi jertfă tăvălugului. Odată pornită acțiunea de subjugare a creației, nimic nu mai era exceptat în interiorul sistemului, toți trebuiau să se alinieze politicii de îndoctrinare. Cine îndrăznea să protesteze se trezea lovit fără cruțare, înjosit, anihilat. Unor figuri de seamă în cultură, care câștigaseră o largă popularitate, li se distribuia acum un rol auxiliar, numai de reprezentare pentru exterior, ocupau funcții decorative fără putere efectivă. Erau mobilizați în diplomație, la reuniunile
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
totul părea dus dracului, pe handbaliștii ruși, amărît că în "bunul de tipar", aflat în sfîrșit la mine, sînt 50 ("cincizeci"!!) de greșeli, încerc să scriu scrisoarea duminicală, pe-un timp ploios, cu prima cafea băută demult. Tocmai s-a trezit Tamara Nikolaevna și profit să mai fac un rînd! Fie ce-o fi! (E vorba, desigur, de cafea!) Curios cît de schimbat de propriile rînduri te lasă o "corectură"! Nu se mai simte nimic din sufletul pe care l-am
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
fi și tu, imitându-l, scornind o literă sau un cuvânt ce se opresc în rugăciune. Mereu vei exista - nume sub umbra îndoielii. Moartea nu sfințește, Ea doar aduce în amintire nume uitate. Poem omenirii Omenirea, de veacuri, mereu se trezește prea de dimineață - se nimerește să fie numai iarna - și nu poate să-și scrie istoria, pentru că îi îngheață degetele, din cauza frigului, iar când și-o scrie, o uită prea repede. Neodihnită Lacrima se odihnește în ochi, Timpul face la
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat. Thalassa îl veghea cu periscoape nebune; ce răsăreau de pe sub valuri de țărînă. Căci lui, doar
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
avusei și eu parte la timpul cuvenit de asemenea harem pe post de creșă... Îmi povestise deja despre cum o dată, de mult, voind a se debarasa de prunc, părinți îl lăsară dosit în Bibliotecă. Doar că atunci cînd se-a trezit și a spus mama, întinzînd mînuțele și gîngurind, noul spațu și-a loat sarcina în serios, un enorm Webster prăvălindu-se plin de afecțune de pe ultimul locaș. Lucru care l-a înțărcat definitiv. Tata nu a mai spus vreodată. Ar
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
peisajul molcom al apartamentului. În acea dimineață, m-am așezat curmeziș în confortabilul pat care ocupa un perete întreg, răsfoind paginile ziarului "Dimineața" cu totul întîmplător, fiindcă evenimentele notate în paginile lui nu mă interesau. Și deodată interesul meu se trezi ca dintr-o amorțeală la perceperea unui articol din pagina a doua: 20 de ani de activitate literară sărbătoriți de marele critic E. Lovinescu. Nu știu dacă în momentul în care consemnez acest eveniment îmi amintesc exact titlul articolului din
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
ale unor amintiri mai vechi sau mai recente legate de E. Lovinescu, de ceasurile petrecute în cenaclul condus de el, ani de-a rîndul. Mi se părea că găsisem calea unui drum rîvnit din ascunsele mele fibre, care s-au trezit la un potențial de viață gîndit, visat în alcătuirea tainică a ființei mele. Tulburarea mea era imensă. N-aveam cui să o împărtășesc și simțeam că mă sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
diapazon nedorit. Îmi amintesc cu o claritate luminoasă, momentul în care am urcat scările pînă la etajul I al blocului aflat pe bulevardul Elisabeta, parcă zburînd, unde se mutase de curînd E. Lovinescu. Am sunat la ușă și m-am trezit înaintea unui bărbat de peste 50 de ani, într-o largă încăpere plină de rafturi pe care se înșirau rînduri de cărți frumos orînduite. Peste puțină vreme au venit Tudor Vianu, poetul Ion Barbu și Șerban Cioculescu. Lovinescu mă prezentă noilor
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
romanul, pe care editura voia să mi-l publice. Aflasem că și Hortensia-Papadat Bengescu avea obiceiul să se retragă la o pensiune din Brașov pentru desăvîrșirea celui mai recent roman intitulat Rădăcini la care scria. Întîmplarea a făcut să mă trezesc într-o pensiune ai cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
intitulat Rădăcini la care scria. Întîmplarea a făcut să mă trezesc într-o pensiune ai cărei proprietari la ceasul acela erau în vacanță. Clădirea pensiunii care vara atrăgea multă lume, acum, în pragul toamnei, rămăsese pustie de vizitatori. M-am trezit într-o încăpere străină, fără zgomotul vreunei uși deschise la întîmplare, într-o monotonie dezolantă și descurajantă. Dar ceea ce știam era faptul că trebuia să scriu o carte. N-aveam plan,n-aveam idei, n-aveam inspirație, personajele la care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de năzuințele mele, de singurătatea atîtor ani petrecuți, de fapt, într-o falsă viață, cu false năzuințe, în visări care aveau forța creării unei identități care era a mea. De viața mea era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular cu moartea ar trebui să cadă viața. Nu cade. Se prelinge. Se tîrăște. Zumzăie înainte de a se lichefia, bîjbîie înainte de a picura. Sfîrîie înainte de a pieri. Olé! Și toate lăptucile se trezesc toreadori. Olé! Și toți taurii cu coarne pilite îl caută doar pe Dominguez. Cineva face semn că e de ajuns. Nimeni nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Și-acum: resturile din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii, cu fețe de noroi și hîrtie, Așteptînd, rînjiți, să plătești tot ce s-a consumat. Reclam N-am nici un chef să dorm. Deși sînt obosit. Mă voi trezi peste un secol, un mileniu... Toate Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate. La fel, vopseaua. Dar Mecanismul stupid Va merge înainte, același, în eternitate: Iubire, milă, ură, crimă, suicid... "Dar, înainte să mă nasc, eu am plătit Pentru o altă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
stînd armonizarea unor cereri-oferte pe piața cărții (manuale, dicționare, cărți auxiliare, reviste și alte materiale didactice). La noi e clar că așa ceva nu există, din moment ce toamna, cînd ar trebui să intrăm în clase cu forțe proaspete și frunți senine, ne trezim "confruntați" cu lipsuri felurite, culminînd cu aceea (deja cronică) a variantelor de manuale pentru care am optat din vreme, dar pentru care "nu s-au alocat la timp sumele cuvenite". Scriu acest articol în "România literară" fiindcă nădăjduiesc să-l
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
lor", sub supravegherea unuia dintre nenumărații Lahovary, "exponent al moșierimiii", "biruitor pe câmpul de luptă", anunță, veterotestamentar, anul 1907, cel al ridicării mulțimilor fără nume. Căci ieșirea din labirint este imaginabilă doar prin actualizarea unui potențial revoluționar al păturii rurale, trezit la viață de emisarii muncitorimii, "acei oameni drepți, care nu se simțeau aliați cu cei care obijduiau norodul". Ceea ce prezentul confirmă ca imperativ politic, deceniile revizitate oferă ca anticipație profetică. Manifest închinat noii libertăți regăsite, textul lui Sadoveanu deconstruiește miturile
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]