1,001 matches
-
de sticlete" (Tête de linotte): Zăpăcit, care nu are nimic în cap. Expresie perfect nejustificată. "Sticletele cântător" (căci e pasăre cântătoare), are, de fapt, ureche muzicală și o întreagă serie de armonii în cap (un ciripit variat, viu, compus din triluri și uguituri delicate), cu care încântă omul în mai toate anotimpurile. Pesemne că autorul formulei o fi fost surd, sau alergic la cântecul păsărilor (era vreun orășean, probabil). Gâscă "Prost ca gâsca" (Bête comme une oie): Cât de stupid trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din perioada postbelică? Răspunsul îl aflăm în strânsă legătură cu una dintre zonele centrale cele mai de schise, în care deschide rea către piața de capital mondial constrânge p ute rea guvernamentală în alegerea unui regim pentru rata de schimb. Tril ema politicii macroeconomice pentru economii deschise (cunoscută și ca „trinitatea inconsistentă“) rezultă din faptul că o piață de capital deschi să privează o economie de posibilitatea de a și realiza rata de schimb și de a folosi propri a p
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Concetățeanul meu: străinul acesta / 136 3.3. Iubirea mea: neamțul acesta / 143 3.4. Bărbatul acesta: soțul meu / 155 3.5. Freud: dușmanul meu?! (Cazul Burdea) / 161 Capitolul 4. "Hanul Ciorilor" sau unde se vede cum croncănitul se poate face tril / 167 4.1. Fuge de ploaie, dă de noroaie / 167 4.2. La osul cu carne se adună ciorile / 171 4.3. Fală goală, tașcă ușoară / 176 PARTEA IV: FERVOAREA Capitolul 5. Slavici cel cumpătat / 185 Capitolul 6. Slavici cel
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sine-stătătoare, dar care inflama spiritele și atrăgea disprețul și opoziția fermă a unei părți importante a intelectualității austriece. De unde această intuiție excepțională a scriitorului ardelean? Nu știm. Capitolul 4 "Hanul Ciorilor" sau unde se vede cum croncănitul se poate face tril 4.1. Fuge de ploaie și dă de noroaie Tașcă, orzar de la Obor era un om cu care ai putea să spargi ziduri... Nu-și aducea aminte să fi umblat vreodată pe drum părăsit ori să se fi adăpostit în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lungul ei [...]. Malurile sale, umbrite pe alocuri, sînt răcoroase și atît de plăcute văzului încît nu se poate să-ți aducă plictiseală. Undele-i limpezi și cristaline se zăresc de aici, iar din tufărișul de pe maluri se aud mii de triluri de păsări felurite. Se află aici fîntîni cu ape atît de reci și limpezi încît și cei cărora nu le e cîtuși de puțin sete se bucură de răcoarea lor. Honoré D'Urfé, Astrée Descrierea de natură derivă din topicile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
momeala, trăgeai câte un pui de somn așa, în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
domnitorului să-i vadă coroana, dar nu afla decât comori de galbeni și arginți măiestrit lucrate din raze de lună înconjurând propria-i umbră. În mijlocul lacului, liniștea brusc s-a spart. De undeva de departe, din codru se înălța un tril de privighetoare, plin, puternic, tremurând în văzduhul aproape înghețat. De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din raze de lună înconjurând propria-i umbră. În mijlocul lacului, liniștea brusc s-a spart. De undeva de departe, din codru se înălța un tril de privighetoare, plin, puternic, tremurând în văzduhul aproape înghețat. De peste lac, din parcul domnesc, alt tril îi răspunse la început grav, apoi urcând spre cele mai înalte acute și rămânând suspendat, susținut, până când altă și altă privighetoare îl reluă. Selin privea vrăjit spre reședința domnească, văruită în alb, cu foișorul grațios, luminat de lună dintr-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuvânt, doar cu o vorbă. Se spune că țarul Petru își face un oraș într-o mlaștină, unde vara, noaptea, lumina nu pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese totuși primăvara. De undeva se auzea un tril de privighetoare. Sălciile abia au înmugurit și duminică or să fie Floriile. Hrisant Nottara Patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, se găsea în vizită la Istanbul la patriarhie - Patriarhia Constantinopolului -, la cel pe care-l recunoștea ca fiindu-i ierarhic mai mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe drumul Câmpulungului. Când au ajuns în valea Dâmboviței era noapte, dar luna plină făcea drumul ca de cretă. De prin crânguri privighetorile își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
preferate ale lui Lucian Blaga, supraviețuitoare a temnițelor comuniste, deapănă acum, la 87 de ani, întâmplări despre Sâmbăta de Sus și despre „Sfântul Ardealului” petrecute în urmă cu peste 60 de ani. „Simțeai cum împreună cu Părintele cântă copacii, cântau păsările, trilurile lor se împletau cu cele ale psalmodiei părinților. Simțeai într-adevăr că toată natura este în genunchi și se roagă și că marele Preot care oficiază această slujbă nu este de fapt Părintele Arsenie, ci însuși Mântuitorul.” 5. „Părintele Arsenie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vasile Alecsandri, vom discuta cu elevii toate semnele sfârșitului de iarnă și sosirea primăverii, anunțată de primii vestitori:ghioceii. Vom discuta despre munca oamenilor în livezi, de pe ogoare când pregătesc terenurile pentre a da roade cât mai bogate și despre trilurile privighetorilor care slăvesc sărbătoarea pomilor, serbarea primăverii, înflorirea livezilor. La matematică vom rezolva probleme în al căror conținut vom include aspecte din munca oamenilor din livezi. La științe vom vorbi despre anotimpul de primăvară cu toate caracteristicile și vom sublinia
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
deslușit, unul cîte unul, ci asemenea unei linii lungi și neclare. În opera lui Proust se găsesc pasaje măiestrite care explorează în detaliu modul cum viteza schimbă viziunea asupra spațiului și, prin urmare, felul de a fi în spațiu. Sau trilul unei păsări transformă subit și radical spațiul. Tocmai din acest motiv, spațiul este arătat ca fiind un loc în care se deplasează călătorul. Cu alte cuvinte, se poate spune că un călător dintr-o narațiune este, într-un fel, o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
gigant, căptușită cu mușchi verde moale și pufos. La început a fost speriată de sunetele nocturne ale pădurii, scoase de păsări și animale, dar fiind obosită se cufundă într-un somn adânc și odihnitor. Se sculă în zori trezită de trilul fascinant al păsărelelor și îndărătnicile raze ale soarelui, care o mângâiau străbătând cu voinicie ramurile dese ale codrului. Mergea în neștire, când întâlni în față o stâncă, din care susura un izvor cu apă limpede și rece. După ce s-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Zaharia nu mai venea. Începusem să intru chiar În panică, gândindu-mă că s-a Întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că mam hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu- mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea m-a străfulgerat parcă o lumină și mi-am amintit de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață la fereastră, același răsărit de soare, dimineața, mă trezește, pe același scaun mă așez la birou și aceeași liniște îmi înconjoară ființa? Și, totuși, aud nerăbdarea din mine; strigătul unei etape care freamătă asemeni orașului trepidant în care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
la opinii. Alegi: ori în gașca lor, ipocrită, cu ploconeli și lingușeli sau un umil, sub talpa lor batjocoritoare?! Codrule, știu că mă primești oricând, să mă purific în aerul proaspăt și-n apa de izvor, de verdele crud, de triluri, nu sunt străină. În foșnetul sau în liniștea ta, vreau să rămân! În umbra crizei Nimeni nu-și mai asumă nimic; responsabilitățile s-au evaporat în patru vânturi, flutură sărăcia prin cuhnii, dezbinarea a ajuns literă de lege, familii risipite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt talentată nicidecum la pictat! Mai bine croșetez un poem în ițe, cu rime-ncrucișate pe care l-am gătat! Visul unei nopți de vară Voiam
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
chiloți cu mânecuțe și abia atunci te poți numi și tu vip... Nu te prea ajută fața, dar nu contează, e țara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ștate vechi de serviciu... Ei, comedie... Vine omul să asculte trilul lăutarului și clinchetul paharului și voi... Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end... I-auzi aici... Te cunoști după sandale, cenușăreasooooo, că ești fată de locale, cenușăreasoooo, te cunoști după papuci, cenușăreasooooo, ești șucară și mă duci, periculoasooooo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce la decalcifierea mesajului artistic. Cultura dă prospețime spiritului. Arta e ca trilurile privighetorii. E meschin să le cauți justificări. Fără artă, comunicarea noastră este bâlbâită, rudimentară și autistă. Coexistența valurilor dă vigoare culturii. Scriitorii îi pretind posterității să - i foarfece, nu să - i uite. În artă, se lucrează, de regulă, la temperatura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu la căldură. Marginalizați pe pământ
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gata să ți se lipească de suflet semănând prea mult cu sunetul unei corzi din intestin de oaie - ca pre vremuri - când “mățarii” colectau intestine de oaie pentru corzi de diblă... Ca un răspuns, țambalul își aruncă notele într-un tril de pasăre măiastră. Nu se lasă așteptat nici murmurul gutural al cobzei... Ne-am întors privirile într-acolo. Purtând pe chip un zâmbet abia schițat, ieșeanul își duce mâna la inimă și oftează prelung. He-hei! De când n-am mai auzit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]