2,004 matches
-
Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am rugat: - Acum, Învață-mă cum să-mi treacă durerea de cap. Dar el: - Mai bine Învață-mă tu cum de-ai putut s-o bucuri pe Bodolona. Se vede că ești trimis! Om adevărat, ce mai! Numai un trimis era În stare s-o bucure pe una ca Bodolona! Ai mei o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu altceva dar, zău că te Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și pufni din nou În râs. Apoi, mi-a arătat palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns, pecetluind facerea noului cuvânt și asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona. Eh, dar dacă Siloa ar fi putut să mă vadă? Dacă ar fi știut ea pe unde umblă Krog? Dacă avea să afle vreodată ce lucruri face Krog și că el era trimisul? Asta mi-am spus ca să merg mai departe. Am aflat că așa fac oamenii când dau de greu - se gândesc la tot soiul de femei ca să-și dea curaj și ca să-și spună că așa trebuie și că n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-am văzut Încă de azi noapte. Am auzit tot ce gândeai. Ești un mare prost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea mare a Început. Și dacă ce e acum, nu mai e peste o clipă, cum de crezi tu că nu e doar o singură clipă potrivită ca să Începi ceva? Tu trebuie să le dai lor, Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care mirosea proaspăt, dar Moru cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe trimisul Tatălui. - Lui Moru cel uscățiv n-ai de ce să-i spui că oamenii lui trebuie să Învețe să vorbească. Urmăritorii tăi, Însă, nu știu asta, așa că am să-i las să-și bată capul să mă convingă să nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu bănuia el cât de mare ucigaș eram. Nici prin cap nu-i trecea la ce mă gândisem câtă vreme Îmi povestise despre cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tovarăși care pășeau la fel de potolit ca și el. Îți venea să crezi că veniseră să se bucure de răcoarea apei. Stătură În loc și mă priviră, cu capetele acoperite de țestele de cerb, Împăunați cu coarnele bătrâne și noduroase, neclintiți. Eram trimisul Tatălui. Eram toiagul și bâta lui. Sulița lui și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi Întâmplat așa? În vremurile alea În care vei trăi tu și vei auzi de povestea călătoriei lui Krog, așa vor sta lucrurile? Of, of, știu că vrei să-mi răspunzi, dar cum să ajungă vorbele tale Înapoi la Krog, trimisul lui Moru și toiag al Tatălui? - Cine te-a Învățat să vorbești așa, de parcă ai fi Tatăl? - mă Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu intre În vorbă cu mine. Singurul lucru pe care mi-l mai spuneau era că așteptau luna plină ca să mă ucidă cu bolovani. Așadar, trimisul se pregătea să fie dat Umbrei, și asta fără ca măcar să-și fi Încheiat călătoria. Dacă avea să fie așa, nici vorbele n-aveau să mai iasă la iveală. Era mai bine - În lipsa cuvintelor, nici povestea despre Krog, neputinciosul, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca nu știu care Împuțiți. Atunci, văzând ce se Întâmplă, ăia care țineau cu Tatăl au Început să se caute unii pe alții și s-au vorbit Între ei. Cei pe la care ajunsese Krog, mai ales, spuneau că primiseră vestea de la Însuși trimisul lui Moru, care Moru era fiul Psarei și scoborâtor din Tatăl cel adevărat, care Tatăl scosese oamenii din Ceața Adâncă cu vorbele lui. Așadar, cei ce țineau de vorba Tatălui au Început să se vadă unii cu alții, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ușile din spate ale Casei de Cultură, unde câțiva infanteriști descărcau dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a-ncercat să vadă ce era adevăr în astea, dar... Chicoti amuzată. Îl trase spre ea, ca și cum ar fi vrut să-i șoptească cine știe ce taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva timp chestii de-astea, mistice, cu niște trimiși de-ai Chirului ăsta. Sau cu ceva, niște d’ăia care au venit tot din Baltă, după democrația asta cu care ne sufocăm. Cică ăștia ar fi teroriștii care au fost la Revoluțiade la Județeană. Au intrat și teroriștii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare bucurie. Adică ne-au Înțeles, lăsându-ne să ne purtăm stoic crucea spre biruință prin ispășire și răbdare, să suferim și să facem totul pentru Dânsa, pentru dezrobirea Țării noastre sfinte, Încătușată și batjocorită mai rău ca oricînd de trimișii diavolului. Iar noi cu atât mai mult urma să pricepem că iubita mea și-a ta, soția mea și-a ta nu poate fi alta, nu merită să fie alta decât România. Cu Ea ne-am cununat, cu Ea va
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Antonia, de cele mai multe ori, pornea iar televizorul, diavolul era mai puternic, dar nu totdeauna. Pentru că pe unul din posturi era o transmisie chiar de la Vatican, o slujbă, Însuși Papa oficia, era Săptămîna Patimilor; chiar dacă Antonia nu era catolică, Papa era trimisul lui Dumnezeu peste pămînteni, peste o parte numai, dar asta Însemna mult: Antonia nu se mai simțea singură În stăruința ei: și Pontiful amintea uneori de pedeapsă; nimic nu avea să fie trecut cu vederea la Judecata de pe urmă. Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bună. În clinică, după recoltare, donația era tratată pînă cînd rămînea În eprubetă doar omul pur, aproape un spirit; doar Isus, În pîntecul Mariei, fusese mai curat, nu te puteai pune chiar cu Tatăl, dar cu diavolul, da. C-un trimis al acestuia, cum fusese, de pildă, fluturele. Ingrid, dacă ar fi știut, l-ar fi Înțeles, poate, pe Thomas, și ea era părinte. Sau tocmai de aceea nu ar fi avut nici o Îngăduință; Își crescuse copilul singură, Îl iubea, sigur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la televizor, caz după caz, tot clerici doritori de băieței: poate toate acestea nu erau decît acțiuni denigratoare, concertate, pentru că, altfel, Papa i-ar fi trimis direct În iad pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn bunicuța; el nu simțea asta; dar studenților, mirați, le-a vorbit despre Sfînta Antonia, protectoarea orașului, de curînd canonizată, În secret. Au verificat, orașul era neprotejat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut ai dracului, ai? -La trimis pe Gheorghe după curve: - Să-mi aduci aici toate coardele, Treanță, m-auzi tu? Că vreau să fac una mare! Da repede! Du-te la gară, la Hotel Nord și cară-mi toate boarfele de-acolo, să-mi vii cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
conducătorilor vigilenți ai comunității, se crea o anume formă de „societate civilă”. În ciuda controlului permanent al Puterii, În diversele foruri comunitare se Întâmpla „altceva”. Aici se nășteau uneori și forme originale de rezistență: bătăi din picioare sau tuse neîntreruptă când trimișii Puterii Încercau să ducă „muncă de lămurie”. O altă formă de rezistență era ruperea caricaturilor antisioniste și antiisraeliene pe care oamenii C.D.E.-ului le puneau pe pereții comunității sau ai sinagogilor 2. Acest lucru nu i-a scăpat Puterii, care
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
În dinamica vieții evreiești din România perioadei comuniste. Interesant de urmărit că această „revoltă” a rabinului nu era Împotriva Puterii comuniste, a regimului, ci a „trimișilor” acestei Puteri În lumea evreiască. Mai mult decât atât, rabinul reușește să „ocolească” acești trimiși și să stabilească o relație directă - nu de simpatie, ci un dialog - cu Puterea. Această mutare a rabinului - puțini știu că rabinul era și un pasionat și talentat șahist - a reușit datorită unei situații obiective. Partidul Comunist, care imediat după
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
iar „cosmetizarea” imaginii putea fi făcută cu mai multă ușurință având În fruntea acestei populații un rabin, deci un cleric, decât un activist comunist, de tip Bercu xe "Feldman"Feldman sau Israel xe "Bacalu"Bacal. Partidul Își va „sacrifica” deci trimișii - nu era nici prima, nici ultima oară -, căci deveniseră irelevanți, chiar stânjenitori, și Îl va promova pe rabin. Mai Întâi Îl va trimite În Occident și va descoperi repede potențialul de diplomat al acestuia. Apoi Îi va Încredința, În 1962
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
punctul de vedere al implicării represive a Armatei, a fost și prestația generalului Vasile Milea: majoritatea comentatorilor au admis că, la presiunile lui Ceaușescu (comandantul suprem al Forțelor Armate), Milea a dat ordin să se deschidă focul la Timișoara, iar trimișii săi speciali, generalii Ștefan Gușe și Victor Athanasie Stănculescu, au respectat acest ordin; chiar dacă ordinul de deschidere a focului a fost tergiversat, întrucât generalii erau, unii dintre ei, parțial rebeli față de regimul Ceaușescu, el a fost în cele din urmă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]