1,309 matches
-
lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaște râioase, reptile -, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanț. Monstruozitatea aceasta îi dă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Grandioasă Intrare, cea a unor morți reveniți printre cei vii în acordurile unui vals nostalgic, ecou al trecutului definitiv pierdut. Astfel, grație acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată în întregime pe jocul dintre actor și manechin, în care actorul - adevărat „automat tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mișcări precise, fără greșeli și șovăieli, demontase și remontase de câteva ori o pușcă de atac, aliniind piesele pe o manta și Îmbinându-le una câte una, pe pipăite, Înainte de a pune În mișcare trăgaciul, clac, clac, cu un zâmbet triumfător, fericit. Exersase Întreaga după-amiază, În vreme ce Faulques o privea tăcut, de aproape, Întipărindu-și În memorie fișiul de pe ochi, părul Împletit În două cozi, cămașa umedă de sudoare, picurii de pe fruntea Încruntată din pricina concentrării. După o vreme, cu arma iar demontată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Vorbesc de milă, nu de tehnică. Faulques a tăcut. Stinghereala Îi era tot mai mare. Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după Judecata de Apoi vor mai exista suflete damnate, care vor fi comprimate În Bulgărele Întunecat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel Bătrîn; model; mort; nefricos; negrijuliu; negru; de netemut; niciodată; nimeni; obstacol; om; oștean; pericol; prinț; Prîslea cel voinic; rapid; rar; rege; repede; respect; sclav; scut și sabie; slab; Spartacus; spată; stejar; student; suflet; Suleyman; Ștefan; tărie; tata; teamă; timp; triumfător; tupeu; țară; urare; veste; victorios; victorios în luptă; voinici; voios; ziduri (1); 780/159/58/101/0 vițel: animal (154); vacă (153); carne (53); bou (50); mic (38); pui (31); lapte (19); mîncare (13); coarne (8); vită (8); copil (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
muntelui; unui munte; muntos; murdărie; neliniște; nisip; obositor; omul; pace; pahar; parc; pin; pisc alb; pisic; de pix; podium; primordial; pumn; putere; ridicat; rotund; satisfacție; singurătate; soare; stea; stele; stop; subțire; superioritate; suprem; supremație; cel mai sus; tăiat; în top; triumfător; tulpină; țap; țel; țintă; undiță; unghi; vale; victorie; voință; vulcan; vultur; zăpadă; zbor; zenit (1); 786/165/48/117/0 voce: glas (184); cîntec (70); sunet (39); muzică (29); tare (23); frumoasă (22); cîntăreț (19); caldă (15); grai (15); gură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gest, în raport invers cu replica, prin accelerarea unor momente, accente pe situație, și încetinirea altora, secvențe filmate parcă cu încetinitorul. (...) Personajul care focalizează atenția este Astrov. Prin distribuirea lui Gheorghe Nuțescu, surprinzătoare la prima vedere, regia a obținut o triumfătoare demonstrație actoricească, impunând o compoziție "de zile mari", insolită și veridică, o creație care va marca pe mai departe cariera acestui verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui pentru umanitate și neînfricarea cu care privește înăuntrul ființei omenești. Este ochiul din centrul inimii. Transformare pe scenă. Transformare înăuntrul meu.gânduri despre Richard, zbatere cu Richard, pentru ca apoi, la 1 martie 1984, să iasă la suprafață un Richard triumfător. A lucra cu Alexa este ca și când ai învăța să sari fără plasă și a descoperi libertatea și bucuria zborului. 31 martie 1984 Astăzi are loc ultima reprezentație cu Richard al III-lea. Sunt stăpânit de o multitudine de sentimente. Copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fază, care anulează timpul și spațiul, este descrisă ca provo-cînd "o formidabilă concentrare de puteri inerente controlului celor două forme de imaterial care sînt informația și finanțele". Cum făcea și în 1975, el denunță căutarea profitului cu orice preț: "Economismul triumfător, promovat la rangul de religie de stat universală, atemporală și revelată, ne pro-pune căutarea profitului ca unică rețetă de eficacitate, flexibilitatea salariilor și a locurilor de mun-că drept singura politică socială. Nici stînga aflată la putere n-a înțeles la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o valoare universală, însă el este concepția gînditorilor germani. La acest sfîrșit de secol, superioritatea Germaniei în Europa și în special asupra Franței reprezintă pentru unii o realitate intelectuală, ca și rezultatul victoriei din Războiul de la 1870. Acest context general, triumfător își pune amprenta și asupra Partidului Social-Democrat (SPD). Eficace, disciplinat, organizat pe baze metodice și științifice, el prezintă calități asemănătoare cu cele ale Statului german. În afara acestei identificări, ideologic încărcată de consecințe, dar foarte reală, trebuie văzut în exemplul SPD
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în rândul unor poeți "săriți". Un prilej în plus pentru autor de a desființa antologii similare, precum cea a regretatului Laurențiu Ulici, acuzându-l de clientelism și mercantilism, "absența oricărui criteriu funcțional", sau cea a poetului Abăluță, "ce se lăbărțează triumfător pe 37 de pagini", masivul op al acestuia "Poezia română după prolectultism" fiind nici mai mult nici mai puțin decât lucrarea comandată politic a unui "operator urechist" excelent în "demolarea unor valori canonice". Italia este pentru Marin Mincu a doua
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spectacol, ironistul stîrnește reacțiuni. Neseriozitatea lui Ioanide, strivitoare pentru agélaste, oripilează pe Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să facă vreun gest, și i-a luat pachetul de țigări mototolit și pe trei sferturi fumat, pentru a-l aduce ca trofeu băieților. A șterpelit o sticlă cu băutură scumpă dintr-un market și a șters-o în țiuiturile triumfătoare ale alarmei. Și-a lipit buzele de buzele unei fetișoare care trecea însoțită de fraierul ei și a fugit și ăla după el și ăla nu l-a prins. Se ducea prin centru să fure camerele foto și mobilele turiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai ducea prin crîșme, nici nu-și lua băutură pe-acasă. Părea mai curat și mai vesel. La început, arăta cam obosit. Nu-și mai găsea locul. Radu nu știa ce s-a întîmplat. Vine doamna mea, a anunțat bătrînul, triumfător. O numea doamna mea numai cînd se apropia sosirea ei. În rest, o făcea în toate felurile. Radu nu era cine știe ce fericit. Îl puneau de multe ori să-și găsească treabă pe-afară. Acum nu era momentul. Bătrîna-l întreba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lighioanele mele. Lighioanele, adică milioane de specii animale. Câteva milioane de specii animale strânse laolaltă, "la grămadă", dobitoacele și eu, eu, eu. Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea, conștiința, libertatea, limbajul articulat, râsul, precum și cultul morților, care definesc omul (și constituie "omenescul") sunt, de fapt, tot atâtea trăsături de care animalul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a putea înțelege mai bine omul denaturat, deconstruit și reconstruit de societate, cultivat de sine însuși în mod neîncetat: "omul omului". Să încercăm să uităm pentru o clipă că suntem înzestrați cu rațiune, să uităm puțin de rațiunea cea rațională, triumfătoare, și de lucrările sale: să trezim animalul care doarme în noi, să împrumutăm gândirea brută a animalelor (gândirea în stare brută, care dormitează, se pare, în fiecare din noi), care trebuie să fie formată nu din concepte, ci din senzații
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același timp protagonist și spectator, cînd angoasat, cînd triumfător. În schimb, imaginația justificatoare este un fel de dialog interior în care exaltarea imaginativă, simbolizată de Satan, "își șoptește" promisiunile mincinoase, care, datorită seductibilității (adamice), devin motivații irezistibile și obsedante. Distrugînd elanul supraconștient, tentațiile demoniace se manifestă sub două forme
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și fără rușine. Legea dizarmoniei subconștiente reprezantată de Satan domnește în locul legii supraconștiente a armoniei, simbolizată din punct de vedere mitic de "căile Domnului". "Căile lui Satan" sînt în caz de banalizare simbolul exteriorizării active a tentațiilor sub forma vanităților triumfătoare. NU MAI ESTE VORBA DESPRE INFERNUL INTRAPSIHIC AL OMULUI NERVOS, CI DESPRE "IADUL VIEȚII PE PÂMÎNT" creat de cupiditatea inter-reacțiilor perverse ale numeroșilor oameni cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a legăturilor interumane, ca și ruptura socialului de noile mize și jocuri politice dau naștere unor ase-menea strategii de clan, care degenerează în situații barbare. Să fie aceste convulsii, conflicte exacerbate uneori, cîntecul de lebădă al spiritului comunitar în fața răspîndirii triumfătoare a individualismului? Greu de crezut. Reacții paradoxale există și în plan politic și în multe țări mult mai civilizate (vezi progresul neașteptat al partidelor naționaliste în Austria sau Elveția), ca să nu mai vorbim de cele de natură religioasă, unde exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
elementul de mister ce este asociat gestiunii economice, atribuindu-și un acces privilegiat la acesta, acces ce le conferă o distincție socială deosebită... Scriind doar sub specie temporis, ne irosim aproape firesc în atitudini parțiale și disparate, față cu degradarea triumfătoare a sistemului nostru economic (în eventualitatea că am avea vreunul) și fără a furniza în timp optim remediile, terapiile de atenuare sau vindecare a "bolilor" ce frămîntă organismul nostru economic, aflat într-o atît de mare suferință încît nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a subzistat la poporul german, ca nefiind înlocuită, ca la cel francez, sau englez, de ideea suveranității teritoriale sau naționale mai apoi. Totul a început în "epoca luminilor", cu constituirea doctrinei umaniste, produs al laicizării eticii creștine și al raționalismului triumfător, o doctrină individualistă ce-și pro-pune apărarea drepturilor omului pretutindeni în lume, ideal umanist ce s-a născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ci cu cel al Îngerilor lui Dumnezeu”. Și mai departe „la fel cum fulgerul vieții vine din mijlocul puterii divine, unde toate spiritele lui Dumnezeu Își primesc viața și se bucură”. Natura eliberatoare a fulgerului se Însumează unei nașteri divine, triumfătoare. Asta era și scopul Luceafărului să-i renască Cătălinei pneuma și corpul. Din această cauză el vine sub această formă. „Nașterea divină, triumfătoare, durează În noi oamenii numai atîta timp cît durează fulgerul; de aceea cunoașterea noastră este atît de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lui Dumnezeu Își primesc viața și se bucură”. Natura eliberatoare a fulgerului se Însumează unei nașteri divine, triumfătoare. Asta era și scopul Luceafărului să-i renască Cătălinei pneuma și corpul. Din această cauză el vine sub această formă. „Nașterea divină, triumfătoare, durează În noi oamenii numai atîta timp cît durează fulgerul; de aceea cunoașterea noastră este atît de fragmentară; dar În Dumnezeu, fulgerul durează neschimbat și etern”. Luca, 11,5. Continuăm să cităm din Bohme pentru a putea demonstra că Fulgerul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]