1,332 matches
-
într-o parte și alta. Lanark avea ciudatul sentiment că fiara stătea în fața lui în încăpere. Nu puteai s-o compari decît cu întunericul, și acesta părea nesfîrșit. Gesturile poate că îi fuseseră provocate de durere, dar păreau amenințătoare și triumfătoare. în interiorul capului negru, apărură două stele în locul ochilor, apoi întregul trup se acoperi cu stele albe și aurii. Lanark simți cum forma gotică îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Coulter se uită din nou la planuri. E planul unei ascunzători? — Da... un fel de ascunzătoare. — Știu unele nemaipomenite. — Și eu! se repezi Thaw. Am una în interiorul unei... — Eu am una care e o peșteră secretă, pe bune! spuse Coulter triumfător. Thaw era impresionat. După un moment cuvenit de tăcere, îi zise: — Ascunzătoarea mea e într-o tufă. Pare o tufă obișnuită pe dinafară, dar e goală pe dinăuntru și se află lîngă drumul ăsta și cămin, așa că poți sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urca spre niște porți metalice înalte și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai sus, printre bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inutili. Nici poezie nu era, căci poeziile erau prea finisate și suficiente sieși, iar prin șlefuire aduc un lucru la perfecțiune. Cheia era atît de simplă și evidentă, că fusese ignorată încontinuu, și nu era deloc probabil să fie concluzia triumfătoare a vreunui specialist, ci mai curînd o remarcă întîmplătoare a unui ins naiv și prost. Așa că o căutase prin biografii și autobiografii, corespondențe, istorii și cărți de călătorie, în notele de subsol ale unor lucrări medicale învechite și în indexurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Hristos, care-i privise neclintit pe cei care-l înconjurau. Avea nevoie de fața unui om matur, sănătos, cu o provire directă, a cărui dragoste desființa orice fel de avantaj pe care-l avea față de ceilalți, o figură deloc triumfătoare sau vinovată, pentru că triumful este înfumurat, iar blamul este lucrarea Diavolului. Scormoni în căutarea unei expresii creștine printre vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lire pe an. Nu-i cheltuiește decît pe haine și distracții. Trăiește... — Și materiale, adăugă Drummond. — Și materiale de pictură. Locuiește acasă - are douăzeci și patru de ani - nu dă nimic pentru chirie, lemne de foc, lumină sau mîncare... — Mîncare! exclamă Drummond triumfător. Mă bucur c-ai pomenit de mîncare! Știi ce mi-a dat tata la cină azi, Duncan? Scrumbii prăjite. Scrumbii, ia aminte, prăjite cu tot cu cap și coadă. — Ei bine, dacă nu-ți place mîncarea, știi ce ai de făcut, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Senat, că nu mai poate sătura poftele nesățioase ale amicilor săi politici; afirmări pe cât de cunoscute pe atât de adevărată. Nu de asta vorbim numai. Nu e unul dintre ei, oricât de mic și de nerod, care c-un zâmbet triumfător să nu declare că așa este; că, în adevăr, moralmente - imposibili sunt roșii, dar că tocmai într - această consistă spiritul lor politic. Omul care s-ar zbate din răsputeri în contra unei asemenea morale și a unei asemenea maniere de a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înaltă și mai spălăcită, cu ochi de azur. Când o zăreai venind pe o potecă, printre agave și cactuși uriași, profilată pe cerul Louisianei, aveai impresia că fața ei albă ca varul e doar o mască și că același cer triumfător care-i înconjoară chipul i se zărește și prin fantele ochilor. Acum însă ochii lor erau întunecați, căci Monsieur Monsu murise. "Prea tîrziu", suspină Caterina, "ați sosit prea târziu, Părinte." Dar senzația de putere, ca un răsărit de soare, creștea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o viteză din ce în ce mai mare, prin camere stranii, pe drumuri acoperite de arbori ca niște tunele, până când viteza devenea infinită, o dată cu limbile de flăcări ale fostului zgomot, și care acum îmi arseseră corpul, îmi spărseseră țeasta-n țăndări și se lățeau triumfător în tot spațiul, în toate vremurile, în întreaga ființă, până ce însăși ființa era carbonizată și focul clocotitor i se substituia, îndesindu-se, ațîțîndu-se, concentrîridu-se, amplificîndu-se în nesfârșire. Urlet de foc, coborând și urcând de miliarde de ori pe secundă, urlet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a acid cianhidnc, sânge mult mai apt să absoarbă puținul oxigen al înălțimilor și să-l transporte către sistemele și aparatele corpului său astral), cu structurile politice ale neamului, dar mai cu seamă în ultimele decenii dominația lor devenise deplină, triumfătoare. De un rang mai înalt decât îngerii, acești supraveghetori își aținteau din palatele lor aeriene privirile de acvilă asupra mușuroaielor de furnici pe care truditorii pământului, în neghiobia lor, le-nălțau, și se prăvăleau din când în când asupra gloatelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aură, o bucurie cu inima strânsă... Și-n primăvară, târziu în aprilie, noaptea, am avut primul "vis" cu acel teribil, teribil zgomot amplificat până la flacără. În aerul de aur transparent al minții mele treze, sau ultra-treze, deschisă ca o corolă triumfătoare din corpul meu adormit, mi se năzărise atunci o spirală. Un arc lung și fin, din spire alăturate mărunt, se răsucea la rândul său, rotindu-se spiră lângă spiră în jurul unei axe longitudinale, alcătuind un tub mult mai gros și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cum sfântul Gheorghe, împlătoșat și cu mantie de purpură, cum îl știm, dar acum prăvălit de pe cal, cu spaimă galbenă în priviri și făcând un gest de apărare cu mâna dreaptă, e străpuns de lancea balaurului verde ca fierea care, triumfător, vărsând foc pe nări, își lățise aripile peste lume. Și-am văzut o femeie bătută pe cruce în cuie de zirconiu, și trei bărbați în straie cernite plângând la piciorul crucii și sărutîndu-i ultimele șuvițe din părul roșu ca sârma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
găsea imediat capul cu păr șaten și mâna care vălurea spre el. Făcea și el cu mâna, își lua inima-n dinți și trecea peste șoseaua liberă, peste șinele de tramvai, silindu-se să nu fugă. Se-ntorcea cu pâinea triumfător de parcă ar fi adus mărturia prețioasă că fusese pe celălalt tărâm, limba retezată a balaurului. Își găsise repede prieteni, deși iarna care urmase nu prea ieșise din casă. Nici n-avea unde. Singurul loc posibil de joacă, spatele blocului, era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
năclăise blana de un lichid sidefiu. Apoi sorbise-ndelung acel lapte dens, strîngîndu-se tot în jurul corpului martirizat, și, după minute lungi de-nfruptare voluptuoasă, se retrăsese iarăși în colțul lui. Acolo se desfăcuse din nou ca o floare și-ncremenise așa, triumfător și sătul, gata de-o nouă năpârlire, pe când corpul fluturelui atârna acum flasc, zbârcit, micșorat, amestecat cu nisipul. Doar piciorușele filiforme-i mai tremurau, ușor, la capete. Cei trei rămaseră mult timp nemișcați, apoi mama, care oficiase pîn-atunci în picioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gândea uneori Ionel, i-ar fi stat mai bine acolo-n arenă, cu pene-n fund și paiete sclipitoare pe decolteu, călăreață de circ arătîndu-și crupa musculoasă ca a iepelor, stând în picioare pe șa în goana calului și sucind triumfătoare din șolduri. Părul i-ar fi fluturat în urmă ca un drapel, poate chiar s-ar fi putut prinde-n el o seceră și-un ciocan de poleială aurie... Dar alunga repede imaginea asta, care-i provoca mereu o inoportună
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doi purici erau forțați, prin manevre greu de urmărit cu privirea, să-i reintroducă-n artere sângele absorbit, așa încît curând dresorul, îmbujorat de efort, putea să se-ncline adânc și să-și termine numărul într-o sarabandă de muzică triumfătoare. Urmară urșii pe biciclete, cămilele, pudelii și foca, după care cușca fu demontată în grabă. Deși diametrul pupilelor lui Vînaprashta Sannyîsa rămăsese riguros neschimbat de-a lungul întregului spectacol, deși zâmbetul indian de pe buze (ce nu poate fi descris nici măcar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când ei l-au întrebat de unde-l avea, deodată Mircea și-a dat seama de șansa care i se ivise. Le spusese că l-a găsit pe alee și, bineînțeles, toți au ajuns la concluzia că trebuia dus la Miliție. Triumfător, în sfârșit în fruntea găștii care-l urma cu entuziasm, a trecut de gangul de la Scara Unu și s-a găsit drept în fața intrării de la Miliție, păzită mereu de un plutonier plictisit. A intrat prin bolta sinistră și-a fost
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cristale, și, deși copiii le pot ucide cu praștia, ei nu le pot face bucăți și nu pot așeza organe însîngerate, haruspiciu dement, peste fața lor reflectată în masă, inima pe ochiul drept, pipota peste stângul, și să strige apoi triumfător: "Mami, privește-mă! Eu sânt Zborul!" Până s-ajungă la Cedric, Maarten trebuia inițiat în lumea și-n moravurile oamenilor-statuie, despre care tânărul nu auzise încă niciodată. Meseria înflorise în ultima vreme, de când cu legile împotriva cerșetoriei și mai ales
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de tușe transparente, cu puncte mai dense și zone mai sticloase, un nor de probabilități, un Bacon tragic și semi-absent. Fata și Maarten îl priveau uluiți, și îl priviră minute-n șir, până Cednc se opri brusc, într-o postură triumfătoare, pe un genunchi și cu mâinile întinse oblic, cu degetele rășchirate, cerșind aplauze care nu veniră. Sub sacoul subțire cămașa-i era acum udă leoarcă. Coca dispăru din vitrină și, după o clipă, ieși-n stradă înfășurată-ntr-un kimono
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gura ta e mereu atât de amară? De ce e cumplit orice înger? De ce numim monstru orice minuni inepuizabilă? Pe plăcile de alamă nu erau înscrise nume de genuri și specii, ci nume de femei: Corrie, Petra, Gertie, Ans, Joke... Și triumfătoarele trofee cu aripile-ntinse nu erau gingașe lepidoptere, ci oase iliace, prinse pe vertebrele lor, centuri pelviene, largi, generoase, de femei ce fuseseră iubite cu patimă, bazine ce ocrotiseră cândva feți ghemuiți, visători, cu fața umbrită de aripile fluturelui matern
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care să mă fi putut împotrivi. Nici nu puteam să explic extratereștrilor elemente de teorie militară și nici nu cred că aș fi găsit alte argumente care să-i oprească. Heyyn Tars intră în camera de control arborând un zâmbet triumfător. - Patru sute douăzeci și doi de ani putem trăi cu rezervele pe care le avem aici. Bella îl privi uimit. - Și de ce ești așa de bucuros? Ce motive avem să ne bucurăm că am schimbat o închisoare cu alta?... Tars tăcu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
până la drum. îl găsi pe Gualfard în mijlocul alor săi, adunați în jurul unui trup ce zăcea în praf. Zărindu-l, Geremar îi veni în întâmpinare, încă strângând în mână sabia însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru el, Balamber, deja tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și descoperi balegă de cal; descălecă imediat și îngenunche să vadă mai bine, apoi se grăbi să-i cheme pe ceilalți și le spuse că, după părerea lui, urmele erau foarte recente. Geremar îi aruncă atunci lui Balamber o privire triumfătoare. — Cum vezi, aveam dreptate! Coboară spre Lemanus. De ieri n-au ajuns prea departe. Hunul strânse buzele și ridică din umeri: Băiatul e rănit; și apoi, cu siguranță, ei cred că trăsnetul m-a ucis și pe mine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împins de masa ce îl urma. Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă: se răsuci și căzu într-un tufiș des, scăpând din mână însemnul. Turignianul care îl ucisese puse mâna pe el și, triumfător, îl flutură ca pe un trofeu. Metronius veni asupra lui, îl doborî cu o lovitură scurtă de sabie și, eliberându-se de scutul spart în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]