852 matches
-
cuvântul îi venea mereu pe buze și-i ardea gura ca o năvală de sânge fierbinte. Cravașa maiorului se înălță iarăși în aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocupând corpul șoselei din șanț în șanț, iar pe amândouă marginile câte un pluton în coloană de marș, mijlocul rămânând rezervat pentru maiorul Tănăsescu, însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea comenzi scurte, trupa se oprea, puștile trosneau, apoi marșul reîncepea pe ulița satului, printre casele care păreau pustii. Tănăsescu vedea cum, la fiecare salvă, mai mulți sau mai puțini din fugari se rostogoleau la pământ, parcă și-ar fi pus piedică ei între ei, cum unii încercau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-ar fi adus aminte, ridică pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă comanda răsună din nou: ― ...stai!... ochi!... foc!... Și înainte chiar de a se auzi ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca goală în mână, sfidător: ― Paștele și anafura voastră de... Căzu întîi în genunchi. Pe cămașa-i albă țâșniră câteva pete de sânge. ― Foc!... Foc!... Foc! țipa furios glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a mai pomenit nicăiri în lume în veacul din urmă, nici chiar în colonii sau față de triburile sălbatice. Și toate pe tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să ne decupeze corpurile. Ca un val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram propriile umbre. Trupurile creșteau și descreșteau în locul umbrelor noastre. Încheieturile ne trosneau, fălcile se căscau, obrajii se scobeau, alungindu-se. Altă dată, creștetele se turteau, oasele apăsau la încheieturi, tălpile se lățeau, ca la melci, scurtându-ne. Imaginează-ți un veșnic pat al lui Procust pentru măsura căruia eram mereu, într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebuie să-i ceri iertare, spuse Tili și bău, nemaiînchinând pentru nimeni. Călăul e mai greu să-l găsești. Victimele îți stau la îndemână, pentru că nu se ascund. — Eu zic să-l întrebăm și pe bătrânul Coropciuc, insistă Jenică. Ușa trosni și namila se ivi iar în prag. Văzând halbele pline și farfuriile încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
razele soarelui vor face lucrurile mai ușoare, îl ajut eu să se bage în așternut. — Nu mai suport cântatul cocoșului. De fapt, nu l-am mai auzit de ceva vreme. Aud sunetele trupului meu care se stinge. Aud cum îmi trosnește gâtul când îl întorc și îmi simt degetele de la mâini și de la picioare ca și cum ar fi lemn. Cu siguranță, orificiile din plămânii mei se fac mai mari, căci mă simt de parcă prin ei mi-ar fi trecut proiectile. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fost reluat, și mai intens, după cel de-al doilea. Poeziile sale exprimă o multitudine de sentimente legate de muncă. Mai întîi încrederea în muncă și speranța într-o răsplătire a ei viitoare, fie cît de tîrziu: „Și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fier, -/ Mulțimea anonimă se va avea în vedere”. Prin energetismul său, primul vers pare ieșit din condeiul unui poet futurist, suporter al mașinismului, iar cel de-al doilea dă o formă aparent optimistă obișnuitului său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Liniile de portret ale actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
3.Comentează motoul primului capitol. 4.Prezintă conflictul nuvelei, pornind de la conținutul acestei secvențe narative. SUBIECTUL AL II-LEA (4p.) Dar scrumul sub vatră, deodată, clipește... Pe ziduri, aleargă albastre năluci... O flacără vie pe coș izbucnește, Se urcă, palpită, trosnește, vorbește... „Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" Și flacăra spune: „Aduc inspirarea... Ascultă, și cântă, și tânăr refii... În slava-nvierii îneacă oftarea... Avut și puternic emir, voi să fii.” Și flacăra spune: „Aduc inspirarea” Și-n alba odaie
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mișcări cu o singură mînă și mișcări ale brațelor. * Femeile se joacă cu părul sau rochia, își pun mîinile în poală și își lovesc ușor mîinile mai des decît bărbații (Peterson, 1976). * Bărbații folosesc gesturi ample, își întind mîinile, își trosnesc încheieturile, folosesc numeroase gesturi de ostensiune.. (Peterson, apud J. Pearson, 1991:140) Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surîsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
oprește într-o vâlcea și îl apucă somnul; aude trei draci certându-se pentru o moștenire: niște opinci "cu care se traversa marea ca pe uscat", o căciulă "care făcea pe purtătorul ei nevăzut" și un bici, care, "dacă era trosnit, împietrea dușmanii". Fiul de împărat își continuă drumul, "unde îl trăgea dorul", cu obiectele fermecate, găsindu-și mireasa. Basmul Fata lui Verde-mpărat din Paltin [Robea] reia schema anterioară: împăratul își pune fiii să tragă cu cele trei arcuri pentru
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur...” Așa se vede lumea din cerdacul casei lui Eminescu de la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa. Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene. Particularități: Meloman; ureche, memorie și gust muzical bine dezvoltate. Superstițios; îi place să-i trosnească chibriturile; e semn că vin bani, de aceea nu uită niciodată să le usuce, înainte de a le întrebuința. (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 368 369). Am început acest capitol introductiv în opera lui Caragiale cu un scurt
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și se inserează în curgere. Pasul ei hotărît răsună pe pămîntul tare, ghetele ei cu șireturi și tocuri groase sunt lustruite ca saboții unei iepe de gală. Orașul se învață prin corp și se regăsește prin el, pașii răsună și trosnesc așa cum nu ar putea-o face pe pămîntul suplu din cealaltă țară. La Paris, Claire îl întîlnește pe Alain, un consătean, care însă nu așteaptă decît să se întoarcă acasă, de cîte ori are ocazia; trăiește la unison cu părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
genere, liniștită. Scrisul este, pentru mentalitatea lui de fermier, o recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine pregătită de iarnă: soba ce duduie, lemnele ce trosnesc, ceaiul aromat, cățeii simpatici, jucăuși. „Iată-mă - scrie poetul amicului Ion Ghica - În sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mișcau. * Legendele budiste consideră că seismele sunt provocate de o broască de aur, care susține pământul: când se scarpină pe cap sau își întinde picioarele. * Eschimoșii cred că seismele sunt cauzate de putrezirea stâlpilor ce susțin pământul, care putrezesc și trosnesc, datorită vechimii. * Locuitorii din peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: * Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
inexistent în nuvela lui Caragiale interpretată de Valeria Seciu) pentru fratele lui mai mic, Iancu (Ion Caramitru), hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) va fi bântuit de imaginea acestuia, până în pragul demenței. Când până și viscolul ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Alexa Visarion aplică nuvelei-sursă același tratament ca și "năpăstuiților" din piesă: toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum foile de ceapă, până la miezul esențializat. Măreția simplității. Filmul reprezintă o mărturie a propriilor obsesii ale regizorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mereu din pădure, s-ar crede că toți copacii se prefac În oșteni și vin din ce În ce mai mulți, din ce În ce mai Îndârjiți. Iată i aproape, nu-i mai desparte decât o lungime de suliță. Dacii aruncă arcurile și se apără cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în dimineață. Pulverizate cad acoperișurile de pe blocurile
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
apă ce continuă să cadă cu dărnicie. Dar și Încăpățânarea noastră este pe măsură. Mergem mai departe. Nu putem rata explorarea acestui „univers” animalier. Unele viețuitoare au intrat În vizuinile lor subpământene sau În scorburile arborilor seculari, ale căror crengi trosnesc sub povara stropilor repezi, ca un oftat prelungit de moșneag. Alte animale se mișcă nervos, cu ochii scăpărând, gata de harță, În căutarea posibilei victime. O familie de lei Își face discret siesta, privind cu indiferență la spectacolul din jur
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
trei băieți. Aceștia se pregăteau din timp. Unul purta sorcova, iar celălalt un bici din sfoară de cânepă, lungă de vreo doi metri, cu un sfârc la capăt, legată de o coadă scurtă de lemn. Ajunși în curtea gospodarului se trosnea cu biciul o dată sau de două ori, apoi întrebau dacă se primește cu uratul. După primirea acordului băieții se așezau în fața unei ferestrea casei sau la ușa de la intrarea principală unde începeau să cânte vreo baladă sau vreo poezie învățată
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
dintre ei repeta cu voce tare și clară: „Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați!” Ajuns aici, acesta striga la ceată: „Mânați, măi, hăi, hăi!” La acest apel,bicele trosneau îndelung, tălăngile răsunau, iar buhaiul era tras mai cu foc. Se făcea liniște și urătorul continua: „S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a încălecat Pe-un cal învățat Cu frâul de aur...” După urat toți membrii grupului erau
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]