969 matches
-
prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor - prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."" ""Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
dat naștere în secolul al XII-lea unui nou stil poetic. Poeziile lirice scurte dar complexe dădeau glas sentimentelor personale, mai ales iubirii dintre bărbat și femeie. Poeții francezi din Evul Mediu care scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al VII-lea, acest lirism și cultul dragostei cavalerești se răspândește rapid în toată țara și chiar și peste granițe. Cel mai renumit poem al său, Troyes, îl are ca erou pe cavalerul Lancelot
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
mama, a răpit copilul, care nu a mai putut fi găsit. Al doilea tablou se petrece în grădina palatului. Leonora, dama de onoare a prințesei de Aragon, îi vorbește confidentei sale Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna; el nu e un "ticălos" după tipicul genului, el este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. E întrerupt de vocea trubadurului ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Ines despre dragostea ce o simte pentru un misterios trubadur. Apare Contele de Luna; el nu e un "ticălos" după tipicul genului, el este un om pe care iubirea frustrată îl împinge la acte de violență. E întrerupt de vocea trubadurului ce cântă în spatele scenei. Leonora, coborând în gradină spre a-l întâlni, se aruncă în brațele lui De Luna, pe care, în întuneric l-a luat drept Manrico. Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
compendiu de istorie universală, iar la vârsta de opt ani a elaborat un tratat destinat să convertească la creștinism pe băștinașii din regiunea Malabar, în sudul Indiei. După ce a învățat pe dinafară poeziile ‘‘Lay of the Last Minstrel (Cântecul ultimului trubadur’’ and ‘‘Marmion’’ ale lui Walter Scott, el a început să scrie versurii. Un poem despre Olaus Magnus din Norvegia, presupusul strămoș al clanului Macaulays, este scris în maniera lui Walter Scott. În 1812]Macaulay a fost trimis la o școala
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
fost numit Virgiliu, după mama sa, Virginia. Împreună cu părinții, cei doi copii mergeau din când în când la restaurantul din parc, unde cânta o orchestră. Când îl luau cu ei pe Cristian - spune dr. Nicu Teodorescu, muzicolog, autorul volumului «Ultimul trubadur» -, acesta stătea numai în preajma orchestrei, sorbindu-i cântările. Asculta cu atenție, urmărea mișcările dirijorului și se minuna cum treceau melodiile pe la diferite instrumente. Acasă punea pe o măsuță din curte o măturică, pe care Virginia o folosea la periatul covoarelor
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
în public, dăruindu-se cântecului cum numai puțini interpreți ai acestui gen au făcut-o. Avea o voce caldă, clară, maleabilă, cu un ușor tremur în ea, al cărei patetism exprima o întreagă epocă. Ion Vasilescu i-a spus „Ultimul trubadur”. După o noapte de cântec, a doua zi "a dat piept" cu profesorul Vrăbiescu. Acesta i-a pus în brațe volumul cu vocalize. Tânărul student s-a poticnit încă de la primele măsuri. Vocea gâjâită i-a stârnit bănuieli profesorului de
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
vieții sale. Dr Teodorescu păstrează cu drag corespondența, alături de 15 discuri și numeroase fotografii pe care le-a primit de la Cristian și Virgiliu Vasile. Amintirile despre Cristian le-a adunat într-o carte intitulată cât se poate de sugestiv "Ultimul trubadur". Prima întâlnire a lui Cristian Vasile cu casele de discuri o povestește chiar el în paginile revistei „Magazinul”: Cristian Vasile devenise în acea perioadă cel mai bine vândut artist, având și numărul cel mai mare de plăci imprimate. Două decenii
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
cruciat) din 1868 dovedesc erudiția lui Scheffel, însă le lipsește de vitalitatea altor opere ale scriitorului. Ambele lucrări erau menite să constituie elemente ale unui roman istoric pe care Scheffel îl plănuia, urmând să prezinte geneza Cântecului Nibelungilor și concursul trubadurilor de pe Wartburg, dar pe care nu a apucat să-l finalizeze. În 1875 i se acordă titlul de cetățean de onoare al orașului Säckingen. Ulterior a mai obținut cetățenia de onoare a orașelor Karlsruhe (1876), Radolfzell (1876) și Heidelberg (1886
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
la Operă din Romă de către Tullio Serafin, făcându-și imediat debutul în Aida de Giuseppe Verdi. Tot cu Aida a debutat și la Metropolitan Opera din New York în anul 1941, continuând să cânte acolo pe parcursul anilor '40 în repertoriul italian: Trubadurul, Otello, Bal mascat, Cavalleria rusticana, La Gioconda, Țoșca, Boema ș.a. A împărțit deseori aceste roluri la Met cu Zinka Milanov. A părăsit Metropolitan-ul în 1951 odată cu sosirea lui Rudolph Bing ca director general. La Metropolitan a cântat 126 de
Stella Roman () [Corola-website/Science/312592_a_313921]
-
Theater an der Wien). Martin Vogel, critic austriac spunea despre Ion Buzea într-o emisiune televizată că tenorul clujean devenise unul dintre idolii publicului de operă vienez. Repertoriul sau a cuprins roluri din muzică italiană, franceza și germană: Manrico din Trubadurul, Ducele din Rigoletto, Alfredo din Traviata, Don Alvaro din Forța destinului, Riccardo din Bal mascat, Radames din Aida, Don Carlo din opera cu același nume, Ernani, Macduff din Macbeth, Calaf din Turandot, Mario Cavaradossi din Țoșca, Rodolfo din Boema, Turiddu
Ion Buzea () [Corola-website/Science/312599_a_313928]
-
Böhm. Curând după aceeia a devenit cunoscută și ca interpretă a rolurilor din repertoriul italian, în rolurile Santuzza din Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, Madama Butterfly din opera cu același nume și Liu din Turandot de Giacomo Puccini, Leonora din Trubadurul și Forța destinului de Verdi, Elisabetta din Don Carlo, Violetta din Traviata, Desdemona din Otello, Abigaille din Nabucco și rolul titular din Aida (la Berlin cu Luciano Pavarotti și Dietrich Fischer-Dieskau). Pe lângă acest repertoriu a avut succese cu Tatiana în
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
Aenor a fost fiica lui Aimeric I, Viconte de Châtellerault și a soției acestuia, Dangereuse, care a fost și metresa lui William al IX-lea, Duce de Aquitania. Căsătoria părinților ei a fost organizată de către Dangereuse și bunicul ei patern, Trubadurul. Eleanor a fost numită după mama ei Aenor și numită "Aliénor", din latinescul "alia Aenor", adică "altă Aenor". A devenit "Eléanor" în "langues d'oïl" (nordul Franței) și "Eleanor" în engleză. Mai există totuși înregistrată o Eleanor anterioară: Eleanor din
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
o fetiță ce decedase în urma unui incendiu și al carei spirit a rămas pe Pamant; deoarece Mayu dorea să se răzbune pe mama ei, considerată principala vinovată că a fost lăsată să moară, prin uciderea fratelui ei Satoru, un spirit trubadur numit Tatari-mokke o urmărește. Spiritul are menirea de a conduce sufletele copiilor în Rai sau Iad, în funcție de actele comise de ei în timpul vieții și are ochii închiși; dacă ochii lui se deschid, timpul alocat îndreptării faptelor copiilor s-a scurs
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
au încercat să planteze din fiecare fel de plantă despre care vorbea poetul și dramaturgul englezîn piesele sale. Vară, în Pré-Catelan, se organizează spectacole (concerte și piese), care au un scenariu deosebit de atrăgător. Denumirea grădinii Pré-Catelan provine de la numele unui trubadur din Provența, asasinat în timpul lui Filip cel Frumos. Grădină este foarte îngrijita și înzestrata cu o cafenea-restaurant de lux. Grădină oferă peluze frumoase și umbrarii plăcute. În centrul grădinii Pré-Catelan se gaseste un fag purpuriu bicentenar, al cărui rămuriș acoperă
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
la vânătoare, de la știință la poezie. În timpul domniei sale, Lisabona era un centru european al culturii și cunoașterii. Universitatea din Lisabona (astăzi Universitatea Coimbra) a fost fondată prin decretul său "Magna Charta Priveligiorum". A fost de asemenea un mare poet și trubadur. Poemele și cântecele sale sunt păstrate în manuscrisele medievale ale Cancioneiro da Biblioteca Nacional, "Cancioneiro da Vaticana" și în Pergaminho Sharrer, ultimul conținând șapte cântece ale Regelui Denis, cu notație muzicală. Ultima parte a domniei sale pașnice a fost marcată de
Denis al Portugaliei () [Corola-website/Science/310212_a_311541]
-
prima orchestră simfonică, al cărei dirijor a fost. A mai dirijat și orchestrele de la teatrul românesc (1861-1875), de la trupa da teatru german (1868-1870) și de la opera italiană (1870-1874), unde a condus o serie de opere de Giuseppe Verdi ("Lombarzii", "Rigoletto", "Trubadurul", "Ernani"), de Gaetano Donizetti ("Lucia di Lammermoor", "Maria de Rohan"), Gioachino Rossini ("Bărbierul din Sevilla"), Vincenzo Bellini ("Norma", "Somnambula") și Charles Gounod ("Faust", "Sapho"). A abordat și repertoriul național, dirijând din Eduard Wachmann ("Lipitorile satului"), Alexandru Flechtenmacher ("Baba Hârca", "Cinel
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
J. Saraiva) sau la sfarsitul aceluiași secol (Rodrigues Lapa și G. Tavani), sau chiar, conform altora, la începutul secolului al XIII-lea. Sub impulsul regilor Portugaliei, si in mod special al lui D. Dinis, el însuși cel mai renumit dintre trubadurii portughezi, portugheză devine limba obligatorie a Statului. Cultură și evoluția Renașterii a dus la o separare între oamenii învățați și popor, respectiv, între limba scrisă și vorbită, care cu puține excepții, a durat până la începutul secolului al XIX-lea. Atunci
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
dintr-un vers nou și altul aparținând seriei precedente. Fiecare din strofe este urmată de un refren care trebuie sa fi fost cântat în cor. Rimă este vocalica: Cântecele de dragoste și influența provensala Începând din secolul al XII-lea, trubadurii și menestrelii din Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței, Aragonului și a altor țări, o poezie lirica ce, prin finețea ei psihologică, prin fluenta, gingășia și frumusețea ritmurilor și a imaginilor, era o poezie singulară în contextul cultural
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
și Petrarca. Menestrelii galicieni și-au impus cu ușurință propria lor tradiție la curte, ajutați fiind și de limbă în care cântau, mult mai accesibilă în Castilia, Leon și Portugalia decât "la langue d'oc" folosită de menestrelii provensali. Influență trubadurilor și menestrelilor din Provența a ridicat la rang de poezie de curte o poezie de origine populară, grefând-o pe tradiția galiciana. Din această fuziune au rezultat caracteristicile "„cântecelor de dragoste”", în care seniorul respectă convențiile iubirii curtene - divinizarea femeii
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Afonso al III-lea, care și-a fixat capitala la Lisabona a adus cu sine pedagogi francezi cărora le-a încredințat educația prințului moștenitor Don Dinis. Don Dinis, în afara faptului că a scris și el versuri, i-a protejat pe trubadurii și menestrelii de la curte și a ordonat realizarea unui anumit număr de lucrări, cum ar fi traducerea volumului "Geografia" scris de arabul Razis. El este cel care a fondat Universitatea din Lisabona, în 1290, transferată mai târziu la Coimbra. Românul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Rondine" de Puccini cu orchestră filarmonicii din Londra, "Romeo și Julieta" cu orchestră Capitol din Toulouse, "Verdi per due" cu Roberto Alagna și orchestră din Berlin, "Gianni Schicchi" de Puccini, "Werther" de Massenet cu orchestră din Londra, "Manon" de Massenet, "Trubadurul" cu orchestră filarmonicii din Londra și "Carmen" cu orchestră Capitol din Toulouse. După recitatul "Casta Diva" au urmat "Classics on a Summer's Evening", "Verdi Requiem" și recitalul "Live from Covent Garden" din 2001. Interviuri
Angela Gheorghiu () [Corola-website/Science/305993_a_307322]
-
la Marguerite, Elenă (Mefistofele) sau roluri mozartiene precum Contesă (Nunta lui Figaro), Donna Elvira, Donna Anna (Don Giovanni), cât și roluri verdiene că Violetta Valery (Traviata), Alice Ford (Falstaff), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Aida din opera cu același nume, Leonora (Trubadurul), Elisabetta de Valois (Don Carlo), din repertoriul puccinian interpretând rolurile Mimi (Boema) și Cio-Cio Sân (Madama Butterfly). În repertoriul sau se regăsesc lucrări vocal-simfonice, de la Bach, Haendel, Beethoven, Brahms, Felix Mendelssohn Bartholdy, Verdi, Mahler, până la Dmitri Șostakovici și Paul Hindemith
Roxana Briban () [Corola-website/Science/306064_a_307393]
-
de seară"”, versuri, 2002 ; · Sava Ionescu: “"Muze în instanță"”, 2000; · Grigore Isail-Lipov: “"Iubire fără margini"”, versuri, 2002, · Iulia Roxana Bulmez: “"Imaginea femeii în publicitate"” (2008); · Marin M. Vârtosu “"Bârca-Dolj, monografie istorică"” (2008), · George Farcu: „"Rapsodie de dragoste”"; · Nicolae Popa: „"Biet trubadur"”; · Any Drăgoianu: "„Prin păcate împreună"”; ·.Dumitru Botar: „"Năravuri și moravuri"”; · Gheorghe Burdușel: „"Puntea suspinelor"”; · Sorin George Vidoe: „"Cuvinte în piatră"”; · Ion Văleanu: „"Cugetări printre hazlâcuri"”; · Florea Florescu: „"Clinica de iubire"”; · Sorin George Vidoe: „"Stele de ceară"”; · Marin M. Vârtosu: „"Bârca-Dolj
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]