1,978 matches
-
fata-bătrână, licitație, slapjak, blackjack -era absolut insuportabil. Totuși, unele jocuri erau, să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea întruna a înțelege să-l întrebe dacă are pătrari ori valeți, sau tușea cu tâlc și lăsa să i se vadă cărțile. La pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal. Nici unul dintre hamali, ca să zic așa, nu se Încumeta să facă o astfel de figură. Cât despre forța sa, aceasta era de-a dreptul colosală. Hippolit Îndoia, așezându-le Între degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păstram În sertarul dulapului. Cu un pachet două de țigări se poate deschide multe uși care ne ajută la realizarea producției. Dacă nu mă Înșel, țigara care o mutați dintr’o mână În alta e tot de fabricație americană...!!” Colonelul tuși scurt stingând țigara.Acest individ Îl călca pe nervi și tare l’ar fi pocnit. Continuă totuși. „Cine suportă cheltuiala...?” „ Le cumpăr la un preț derizoriu În realitate fiind extrem de scumpe și, le suport din salariul meu...” „Puțin probabil, totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea mutra lui de câine dezgustător...? Oricum, totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am terminat investigația...?” Suficient de timorată, Atena nu opuse rezistență, de fapt nici nu avea vreo șansă În fața celor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate acestea, Sammler cel vechi, original, din Cracovia, nu fusese niciodată foarte cumsecade. Era singur la părinți, răsfățat de o mamă ce la rândul său fusese o fiică răsfățată. O amintire amuzantă: Când Sammler era mic Își acoperea gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind strâmb, roșie la față, cu bunătate, cu părul ca paiul, ițind gingiile (cu umflături ciudate În gingii), Îl lăsase pe micul Sammler să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În New York, invariabil Întinate de câini. În parcelele cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră despre Morgan În ziare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mi arăt bunăvoința față de Sheba. Am lăsat cu bună știință ca toate sentimentele mele calde să se înăcrească până la dispreț. Din când în când, trebuie să recunosc, am ajuns până acolo încât am cedat dorinței de a o jigni copilărește. Tușeam ca pentru a-mi masca râsul atunci când Sheba vorbea cu cineva. Sau, când intra în cancelarie, făceam o mutră din care toată lumea înțelegea că nu eram de acord cu vestimentația ei. Odată, când îi atârna tivul la spate, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că ele nu diminuază aprecierea mea față de munca ta. Aici a făcut o pauză, pentru a-mi da răgaz să-i mulțumesc pentru buna sa credință de tip regele Solomon. Cum eu am tăcut în continuare, s-a prefăcut că tușește ușor și a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la urmă, mi-e teamă că am fost chiar dezamăgit. În cameră a izbucnit un țârâit puternic. Pabblem a scos un oftat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și tatăl lui erau fericiți împreună? — Sunt ok, a zis Connolly. Nepăsarea laconică cu care vorbise când intraseră în casă se întorsese acum. — Ok? l-a tachinat Sheba. Cum adică ok? El s-a înecat ușor cu țigara și, încă tușind, a zis cu încăpățânare: — Adică ok. Se înțeleg ok. Crezi că încă mai fac sex? A tăcut. Gura i s-a strâmbat într-un fel, își amintește Sheba. Nu-mi cere să spun lucruri murdare despre părinții mei, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avusese curaj să-l înfrunte. Dădu să se scuture de mine dar îi era imposibil să facă ceva în spații închise fiindcă eu mă sprijineam de piciorul unui pat și continuam să-l strâng de gât cu putere. Începuse să tușească iar nervii i se consumau în neputința care-l încerca. Îl simțeam în mâinile mele din ce în ce mai moale când deodată cineva strigă speriat: Șase, șase... vine grăsanca! I-am dat drumul din strânsoare și întinzându-i mâna, l-am ajutat să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
unele lîngă altele la marginea drumului și apoi le transportau În depozit. Se făcuse destul de Întuneric și nu se vedea bine Înăuntru. Seara se lăsa mai repede În orașul acesta din vale, mărginit la est și vest de dealuri. Soția tuși de cîteva ori și se ridică. S-a făcut lumină În oficiul poștal. Mi-am aprins o țigară și-au urmat cîteva secunde de tăcere, premergătoare bîrfei pe care o presimțeam. — Ia uite cum se termină și cu proiectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îngrijorată a bătrînului, ca un șoarece Încolțit care fuge de colo-colo În căutarea unei găuri salvatoare, se mută de la mine la fereastra neagră a localului și apoi la arsura din pătura cu care-și acoperise genunchii, descriind astfel un triunghi. Tuși ușor, Își vîrÎ mînile sub pătură, apoi le scoase și le frecă una de alta. Își șterse urdorile din colțurile ochilor cu aceleași deget cu care-și ștersese și nasul care-i curgea, plescăi din limbă și zise: — Bine, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ceva de tipul: „Vezi Valeria lui Bobic la nedeia din Sântuhalm, iunie 1964”, iar la bibliografie, și cărți hard, dar și treburi de tipul: „Albumul cutărică, BUG Mafia etc., 1998”. Ar fi o crâncenă ironie la adresa faptului că nici să tușim nu putem fără citate, dar și că noi recunoaștem legitimitatea epistemică a altor surse de cunoaștere decât cea canonică academic. O reabilitare a „trivialului”. Doar la origini Trivia însemna Arborele vieții și se află la originea simbolică a altor forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta după tejghea, tot spăriat, cu părul vâlvoi. Popa și primarele se așezară pe câte-un scaun. Petrache turnă vin în trei pahare și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a întâmplat, care nu s-a mai văzut așa ceva; dar ce să-i faci? a murit! — A murit? suspină înăbușit Petrache, căscând ochii mari; ce fac eu? —Stăi, ascultă, Petrache, urmă popa! vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a afundat și mai rău în necaz... Am rămas numai cu casa, atât - și cu pușca... În glasul lui era ca un hârâit aspru, dureros. Prin ochii verzi, care mă priveau, trecu o lucire. Crâșmarul îmi făcu cu ochiul și tuși. Puse apoi mâna pe pușca lui Sandu și mi-o întinse: — Dumneata, boierule, ai foc central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum bate? Dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, și nu-mi răspunse. Voia totuși să-mi arate că l-am ajuns la inimă, că-mi era recunoscător. Începu a mormăi, și tuși de câteva ori. — Știi ce, boierule Niculiță? Dimineața n-ai venit niciodată la baltă... Nu. —Ei, atunci nu știi nimic. Dimineața, este ce este... Eu, și la vânat, și la pescuit, dimineața fac treabă... Și sara pică, nu-i vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăit bine? Ea se uită țintă în pământ acuma. Spune, Aniță, n-ai trăit bine? Te bătea? ce-și făcea? — Vă sărut dreapta, șoptește încet femeia, îmi era urât! nu puteam să trăiesc cu urâtu-n casă! Era urât și bătrân! Tușea noaptea! Nu-l puteam suferi... Eu nu m-am lăsat... — Ce nu te-ai lăsat? întrebă judele. —Vă sărut dreapta, zise Anița, numai la nuntă, atuncea, m-am îmbătat - ș-atuncea și-a făcut râs de mine... Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut să duc la târg un car de lemne. Începu să tușească... Își șterse domol cu mânica, de pe buze, sângele năvalnic. Și deodată avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbit, degeaba i-am bătut capul! Strigă la mine și nici nu vrea să știe. Tu te chinuiești, Sanis, ca să pregătești logodna și ea se întâlnește c-un străin... Nu te-ai gândit în gândul tău ce să faci?... Jupitorul tuși încet în colțul lui. Apoi își ridică ochii spre nevastă-sa: — M-am gândit, vorbi el domol. Am vorbit și cu hahamul... După ce a ales ieri carnea cușer, l-am luat deoparte și i-am spus despre nacazul nostru... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare, la Pașcani; să vezi ce ți-a spune el... Sanis dădu din cap: — Am să mă duc și la el... Apoi tuși și rămase la locul lui, cu capu-n piept. — Acu unde-i fata? întrebă el într-un târziu. — S-a dus iar. Îi spun eu să nu se ducă. Dar ei nici de tine nu-i pasă... Mare pedeapsă! Sanis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe!... unde-s flori... și cântece! Ah! cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]