1,983 matches
-
mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în noaptea de dinainte, sperând că avea să fie retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îi aparținea Liviei Cramm. De fiecare dată când Deggle lăsa să-i scape vreo perlă neagră de înțelepciune de pe buzele-i taciturne, ea bătea din palme entuziasmată, ca o fetiță la pubertate căreia i se arată ceva deocheat în spatele unui tufiș, și exclama îentuziasmul făcând-o să-și piardă accentul meticulos studiat) Ai zice că-i taman dragul de Deggle în persoană ăl de-ți vorbește. Și se arăta extrem de încântată de ghidușia jocului ei de cuvinte. Atunci Vultur-în-Zbor își zăvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
corect: cunosc fiecare centimetru al terenului. Și Irina îi trimise mingea în desiș. — O, Doamne! spuse ea cu o ipocrizie vădită. Am lovit și ți-am pierdut-o. El a plecat s-o găsească și tocmai căuta de zor în tufișurile dese care mărgineau capătul grădinii lui Cerkasov, când a auzit un foșnet în spatele lui. S-a întors și a văzut-o pe Irina dezbrăcându-și rochia. — S-ar putea agăța de ceva și s-ar rupe, a spus femeia. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crescut mare, e o comoară de fată, îi ajută pe bătrâni, are grijă de sugacii urlători ai tinerilor căsătoriți, citește mult, coase mult, gătește mult, dar fetele de optsprezece ani ar trebui să se distreze mai mult. Elfrida Egde Pe sub tufișuri, pe sub crengi, Se joacă singură, se-atinge Sau cu Reg pofta de joc își stinge. — O, Elfrida, hai cu mine să dăm o tură. — Nu, nu prea cred, mulțumec. Dacă vii, o să-ți arăt jucăria mea. — Jucăria ta nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seama că explicația nu putea fi atât de simplă. E cam de înălțimea unui om și e cioplit perfect în piatră. Arată ca un gigantic trandafir geometric și de aceea îl numim acum Trandafirul de Piatră. Se afla în mijlocul unui tufiș. Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Casele din jur erau înalte și înguste; mașinile erau blocate pe ambele părți ale străzii, strânse mai tare ca blugii pe fundul unui zidar. Era timpul să acționez. Liniștită, am hoinărit în josul străzii și am intrat în grădini. Copacii și tufișurile aveau un frunziș bogat și protector. Am ales o bancă așezată cu spatele către casă și m-am așezat. Aici era liniște, chiar dacă eram foarte aproape de strada principală; dacă cineva ar fi ieșit din apartamentele din spate aș fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uit la întoarcere. Începusem să recit toate poezioarele umoristice absurde care îmi treceau prin cap, ceea ce m-a ținut ocupată o vreme. Apoi am auzit pe cineva pe stradă. M-am aplecat în față și am tras cu ochiul prin tufișuri. —Tom? am spus neîncrezătoare. Ce faci aici? Tom s-a oprit din drum, părând la fel de surprins să mă vadă precum eram și eu să-l văd. —Locuiesc pe următoarea stradă, mi-a răspuns. Dar tu ce faci pe aici? Comunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
își luă zborul. M-am uitat după el, mintea elaborându-mi planuri de salvare, uitând complet de Simon Grenville și de întâlnirea lui misterioasă. În spatele meu s-a închis o ușă. M-am uitat pe furiș, cu atenție, printr-un tufiș. Simon cobora ușor scările, lăsându-mi destul timp să îi analizez bine chipul. Nu mai era preocupat, ci ușurat, eliberat de griji, de parcă primise niște vești nemaipomenite; părea mai fericit decât îl văzusem eu vreodată. M-am uitat la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ele când, în urma unei nopți de chef la un fost coleg de studenție, J.J., am rătăcit drumul spre casă și m-am pomenit, în zori, undeva în afara orașului, la capătul unei linii de autobuz. Dormeam pe o bancă, lângă un tufiș de măceșe. Era începutul lui aprilie, înmuguriseră niște crenguțe galbene, ieșea din pământ aburul acela lăptos al dimineților. Am găsit, cu greu, drumul spre casă. Abia în fața ușii garsonierei mele am constatat că nu mai puteam să intru. Pierdusem servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În sinea sa rugăciuni, ce avea menirea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din lăuntru, În timp ce cărțile de joc, care vuiau Într-un vârtej nebun sosit din haos, Îl aduseră pe inginer viu și nevătămat la locul lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se lăsă Însă intimidat cu una, cu două. „Chestii din astea am mai văzut”, murmură el. Lily Fundyfer pufni din nou În râs... Atunci pictorul Încercă să se ridice de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de tufișuri de păr de culoare arămie, cinicul Își aduse aminte de o știre pe care o citise cu ani În urmă În Evenimentul serii, care relata următorul fapt: pe 13 iunie a.c., chiar de Ziua Națională a Franței, Otto Weisser, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fel ca o compunere fără virgule. Autorul: Și așa, Toderiță a reușit să înțeleagă că trebuie să folosească corect toate semnele de punctuație. Ele s-au întors voioase în caietele lui. Motanul Încălțat ACTUL I (O poiană înflorită. Dintr-un tufiș apare un iepuraș. Apoi alții îl urmează, foarte veseli. Se aude ciripit de păsărele. Iepurașii dansează. Ionică și Cotoșman apar în poiană. Iepurașii se sperieși fug din peisaj.) Ionică: (râzând) S-au speriat degeaba, săracii, că noi nu le facem
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
după el. Ionică: Trebuie să fie vânători, că numai vânătorii aleargă după mai mulți iepuri și nu prind nici unul. Cotoșman: Nu, după îmbrăcăminte sunt slujitori la castelul împărătesc. (Pe urnmă apar mulți iepurași). Stăpâne, du-te și te ascunde după tufișul acela! Ionică: De ce? Cotoșman: Ascunde-te, că-ți spun eu pe urmă de ce! Ionică: Aș putea chiar să trag și un pui de somn, la umbră!( Iese, ca și iepurașii. O clipă scena rămâne goală, apoi un iepuraș alb intră
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că-ți spun eu pe urmă de ce! Ionică: Aș putea chiar să trag și un pui de somn, la umbră!( Iese, ca și iepurașii. O clipă scena rămâne goală, apoi un iepuraș alb intră, speriat, apoi se ascunde după un tufiș). Slujitorul I: (intră în fugă, cu slujitorul II) Pune mâna pe el! Slujitorul II: Unde-l mai vezi, ca să pun mâna pe el?...Pune-o tu! Slujitorul I: L-am scăpat... Slujitorul II: A zbughit-o! Slujitorul I: Nu putea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Nu putea să iasă de aici, fără să-l fi văzut eu!Și era alb...Tocmai cum căutam noi, alb! Trebuie să se fi ascuns pe aici, pe undeva!(Privesc amândoi în jurul lor) Slujitorul II: S-o fi pitit în tufișul ăla de colo! Cotoșman: Miau! Slujitorul I: Dar ce-ți veni să miorlăi? Slujitorul II: Cine miorlăie, eu? Slujitorul I: Tu! Slujitorul II: Ba tu ai miorlăit! Slujitorul I: Eu? Eu miorlăi? Slujitorul II: Atunci cine miorlăie? Cotoșman: Eu vitejilor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care-l cuprindea pe el Îl Împiedica să-și amintească detalii despre acele persoane sau lumina scăzută, Întunericul, mai bine zis. Crede chiar că o singură dată i s-a Întâmplat să se ducă și seara să se ascundă În tufișul de lângă gardul de floarea-soarelui. Poate asta se Întâmpla În aceeași lungă și schimbătoare zi de vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
picăturile de ploaie care ți se păreau uriașe. Ai rămas În dreptul ferestrei cu ochii ațintiți la spectacolul agresiv Înscenat de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea acelui trup era aceeași cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
-l supune, căci aveau să aibă nevoie de toată dibăcia lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi și s-a repezit asupra lui. Cavalerul l-a întâmpinat cu lancea întinsă, dar sălbaticul armăsar i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]