1,529 matches
-
de răspunsuri empatice vor fi deci mai dispuse a prezenta o atitudine altruistă, prosocială, fără a fi agresivi. Există însă și o parte întunecată a implicării empatice pe măsură ce specialistul pătrunde cu înțelegere și implicare în universul interior al unei persoane tulburate sau traumatizate. Unele dintre experiențele și emoțiile pacientului pot fi distorsionate pe măsură ce sunt asimilate de către interlocutor și potrivite în schemele cognitive și credințele sale despre lume. Miller et al. (1988) au investigat rolul empatiei ca precursor al burnout-ului asupra unui
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
că fusese condusă de stăpâni incapabili, care mai curând îi jefuiseră pe supuși decât îi guvernaseră, și astfel le dăduseră motiv de dezbinare, iar nu de unire, încât provincia era bântuită de hoți și de tâlhari și în tot felul tulburată, socoti că, pentru a-i reda pacea și a o aduce sub ascultarea puterii suverane, era necesar să-i asigure o bună guvernare. De aceea, puse în fruntea ei pe domnul Remirro de Orco, om crud și fără scrupule, căruia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28. Îngerul a intrat la ea, și a zis: "Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată ești tu între femei!" 29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30. Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31. Și iată că vei rămîne însărcinată, și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
36. Pe cînd vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: "Pace vouă!" 37. Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38. Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 39. Uitați-vă la mîinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu. 40. (Și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
un templu. Adevărat vă spun, trupul Fiilor divini ai Omului este prefăcut într-un templu și măruntaiele lor într-un altar, dacă ei ascultă de poruncile lui Dumnezeu. De aceea, nu vă așezați la altarul Domnului atunci când mintea voastră este tulburată, și să nu vă gândiți la cineva cu mânie atunci când vă aflați în templul lui Dumnezeu. Și intrați în sanctuarul Domnului numai când simțiți în voi chemarea îngerilor Săi, pentru că tot ceea ce mâncați în tristețe sau în mânie sau fără
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18. Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună, de mai călcați în picioare și cealaltă parte a pășunei voastre? Că beți o apă limpede, de mai tulburați și pe cealaltă cu picioarele? 19. Și oile Mele trebuie apoi să pască ce ați călcat voi cu picioarele voastre și să bea ce ați tulburat voi cu picioarele voastre!" 20. De aceea, așa le vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
unei decepții. Doctorul Luca a tresărit. ― Te gândești la o femeie, nu-i așa? ― Da, a admis Julius, oarecum stânjenit de îndrăzneala lui. Bătrânul n-a reacționat imediat. Se juca, nervos, cu bastonul, în timp ce liniștea din încăpere nu mai era tulburată decât de ticăitul pendulei. ― N-a fost ce-ți închipui tu... deși nu greșești prea mult. I-a explicat că, din pricina mamei sale, nu s-a putut îndrăgosti niciodată cu o pasiune întreagă. Văzuse, în orice femeie, mai ales sexul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere cu ajutorul cărora reuși să-i mai potolească pe copii, care erau după cît se pare destul de tulburați. Julius se așeză la locul lui, alături de Cinthia și Vilma, care-și rosese pînă În carne vie trei unghii, Îl căuta din priviri pe Victor. Copiii se Întorseseră În grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-a luat rămas-bun de la el și n-a uitat să-i sărute mîna ducesei sale. „Nu-i nimic, Juan; nu-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea tulburat cînd vorbea despre soră-sa Cinthia, nu putea ridica paharul de pe masă, era palid. De aceea Îl Întrebă dacă trecuse vreodată pe podul suspendat. Întrebarea nimeri drept la țintă, fiindcă gîndul de a trece rîul pe podul care tremură Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cinci ani. Au stat acolo cîtva timp, pînă cînd Peter Începu să dea semne de oboseală, dintr-odată Julius Îl găsi foarte palid. Și arăta și mai rău cînd suiră spre hotel, se vedea că e foarte obosit și tulburat. CÎnd ajunseră la pod abia se mai putea ține pe picioare, Îl Întrebă dacă avea curaj să treacă și Julius răspunse: desigur. Nu se clatină aproape de loc, adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i vadă pe cerșetori și că dacă nu intervenea călugărița aia s-ar fi Întors mult mai devreme acasă, dar ea nu voise să-l lase să vină singur. Și În timp ce povestea, Vilma băgă de seamă că devine tot mai tulburat, tot mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai răi, mai uită-te o dată la cimentul de pe jos ca să vezi dacă ești În stare de fapte mari. Cine s-ar fi putut măsura cu tine, Julius?... Măicuța care-i dăduse lecții de pian se apropie de el foarte tulburată, de ce, Julius?, de ce a luat mama ta hotărîrea asta? Julius se uita la ea fără să Înțeleagă pricina acestei tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai gîndească la asta, mai bine să dea o mînă de ajutor unde-o fi nevoie. Dar instrucțiunile lui Juan Lucas, transmise mai ales de Carlos, erau suficiente. Cel mai bine era să aibă grijă de Julius, care era foarte tulburat, cu toate calmantele pe care le luase, zău că doamna n-ar trebui să-i dea atâtea. Julius urmărea eu atenție transportarea sicriului, din cînd În cînd i se umpleau ochii de lacrimi, dar acum, reușind să-și stăpînească durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoată sicriul. Se liniști cînd Celso Îi repetă instrucțiunile date de Juan Lucas. Era atît de liniștit, Încît nu i-au mai dat nici o atenție pînă cînd Țanțoșa veni lîngă el, fiindcă Începuse să-și dea seama că e foarte tulburat. Negrii eleganți de la pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi... imigranți... Ei o să-i aleagă lui Bobby o orhidee cum n-ai mai văzut În viața ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu fuga să aprindă becurile care aveau să lumineze marele bal de absolvire. Apăsă pe buton, dar imediat se auzi un pocnet, săriră scîntei din toate prizele palatului, totul se stinse din nou și În aer rămase un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa de urîți, dar În spaniolă Îi salută cu afecțiune, ba chiar făcu cîteva comentarii cu majordomii despre Întîmplări mai vechi. „Și ăsta?“, Întrebă deodată, văzîndu-l pe Abraham, despre care nu-i vorbise nimeni și care trecea prin grădină foarte tulburat și privindu-i cu coada ochiului. „Ăsta-i bucătarul, Îi explică Julius, dar nu știu ce caută aici la ora asta; mereu pleacă după-amiază și se Întoarce să pregătească masa de seară“. Lester și Santiago Își mai savurau Încă paharele de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mințile de atîta Învățat. Deocamdată, Într-o dimineață l-a drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la noul pahar de whisky, fetele trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea la sfîrșitul petrecerii, „imbecil!“, spuse din noit, ridicîndu-se și mai mult și descoperind atunci ceva ciudat la ea, era tulburată, la fel ca În după-amiaza cînd sunase și venise chiar ea să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am dat drumul pe jos. A rămas lipită de picioarele mele. Am bătut de mai multe ori din picioare ca s-o alung și abia atunci, mieunând dis pe rat, s-a vârât sub o Dacie. M-am întors acasă tulburat, dar împietrit mai departe. Știam cât se poate de bine că ea, o pisicuță de apartament, n-avea nici o șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minții mele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe toți de parcă i-ar fi fost rude dintre cele mai apropiate. Pentru prima oară de când Mark se ridicase în capul oaselor și vorbise, se simți plină de un optimism precaut. Nu era singură; jumătate din omenire avea creierul parțial tulburat. Citi ambele cărți cuvânt cu cuvânt, cu sinapsele schimbându-i-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise în toată perioada rezidențiatului ca neurolog. Renunțase la medicină în urmă cu câțiva ani, în favoarea cercetării și a scrisului, poate și ca să se protejeze. În ultimele optsprezece luni, îi era tot mai greu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și dispăru în camera altui pacient, la două uși de a lui Mark. Tulburat, Weber se întoarse în camera lui Mark. Mark se învârtea pe un călcâi. La vederea lui Weber își azvârli ambele mâini în sus. —Afurisita de soră-mea! Îți vine să crezi? O s-ajungă aici imediat. Frate, are de dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]