KorAP: Find »[drukola/base=tuna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...54 >

1,336 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

unei ape, mari sau mici, curgătoare sau nu, Începeau să caute acel semn. Deîndată ce-l găseau, știau Încotro s-o ia și porneau, mai departe, pe urmele noastre. Am strâns pleoapele cu putere. - Nu mai face așa, se răsti Tuni și, Într-adevăr, simții cum o apă sărată prinse a-mi curge din pleoapele crăpate. Numai că nu eram sigur dacă nu-mi ieșea chiar din ochi, așa eram de supărat. Enkim, Enkim, mi-am spus. Of, of, Enkim, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu tot. În schimb, ei adus la mine. Spus: acolo la sat Dogoni o să vină și Krog. Fugi la sat! Am Înțeles. Numai că nu-mi stătea mintea la asta. - Vreau să-l văd pe Unu, i-am spus lui Tuni. - Bine, dar hai să te mai dăm o dată cu unsoare de capră. 24. Satul Dogonilor se Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ca mine vor fi dați la o parte și că vor alcătui un fel de neam al lor, neputincios, pentru că Între timp vor fi uitat de tot glasul minții. Și voi odată cu ei, numai că vouă v-au rămas gurile. Tuni se Înclină și o Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-am zărit nimic. Tocmai vroiam să Întreb cum de Îl ascunseseră pe Unu În lucrul acela dar, când l-am văzut pe Tuni cum surâde din colțul gurii, n-am mai zis nimic. Iar Gula: - Fratele tău te așteaptă afară, uite-l aici, ieși de-aici, ieși de-aici, ieși de-aici. O altă femeie aduse o bucată de piatră pe care erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Gula Îl dăduse cu grăsime din creștet până În tălpi. - Of, of, măi Krog! - se plânse Enkim. Se apropie de mine și, pentru o clipă, Îmi trecu prin minte că... - Hai să ieșim. Unu e pe calea cea bună, mă scoase Tuni din Încurcătură. Urcarăm printr-o peșteră din aceea care lega două case, apoi intrarăm Într-o gaură care avea toți pereții acoperiți cu un fel de blănuri cum nu mai văzusem nicicând. Unele blănuri erau numai dungi albe și negre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu niște uriașe coame roșcate. - Ăștia sunt leii. Din lei ne tragem noi și de aceea ne-a vizitat Dogon. Pe Dogon n-ai să-l vezi niciodată, dar ai putea să vezi leul dacă vii cu mine, Îmi zise Tuni, surâzând. M-a tras după el pe o altă peșteră care urca, răsucindu-se precum cochilia unui melc. Pământul de pe jos nu era drept, ci avea un fel de lespezi puse una peste alta, ca să te ajute când pășești. - Logon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
unui melc. Pământul de pe jos nu era drept, ci avea un fel de lespezi puse una peste alta, ca să te ajute când pășești. - Logon mi-a spus că nici măcar Dilc al lui nu s-a gândit la așa ceva, se făli Tuni. Acestui lucru, noi Îi zicem scară. Ieșirăm pe casă, printre smocurile de iarbă Înaltă ce creșteau pe acoperiș. Stăturăm așa o vreme și privirăm În depărtare, iar el Îmi povesti despre pământurile lui. Deșertul, pe care abia Îl mai vedeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și privirăm În depărtare, iar el Îmi povesti despre pământurile lui. Deșertul, pe care abia Îl mai vedeam, se apropiase din ce În ce mai mult de sat, secase apele și alungase animalele departe, spre Miazăzi. Spre Apus era Marea cea mare, la care Tuni nu avusese niciodată nevoie să meargă, dar unii oameni veneau dintr-acolo la el, să facă troc cu sarea pe care Dogonii o scoteau de undeva dinspre Răsărit, de pe țărmurile unui lac aproape secat. - Iar acolo, Îmi arătă el câmpia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Înțeleg, dar ce-mi pasă? Eu Îl știu pe Dogon. Uite. Îmi arătă Câinele Mare, care abia ce se ridicase pe cer, târându-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc să văd o altă stea, mai micuță, care rătăcea prin văzduh alături de Binu Tolo. N-am văzut nimic. - Nici n-ai cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi Încordez privirea, ca să Încerc să văd o altă stea, mai micuță, care rătăcea prin văzduh alături de Binu Tolo. N-am văzut nimic. - Nici n-ai cum s-o vezi, pufni Tuni În râs. Nimeni n-o vede pe Po Tolo. Po e cel mai mic lucru pe care Îl știe un Dogon. O furnică e mare-mare pe lângă ceva care e po. Așa e și steaua pe care n-ai cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i smulgeau bucăți de coajă fâșii-fâșii, pe care apoi, surate de-ale lor le terciuiau cu maiul pe o piatră. De undeva din spate, dinspre apa care curge mereu, se auzea un foc sfârâind. - Eu știu ce vrei tu, zise Tuni. Știu care e lupta ta și știu ce vrei de la mine. Dar, cum să mă intereseze lupta voastră când știu tot ce-mi trebuie de la Dogon? Tatăl tău din Cer e bătrân. Noi credem că e un pic obosit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai bun Înotător. Și, dacă scapi și de apa asta, te așteaptă sorburile uriașe, În care Marea cea mare se face pâlnie În jurul tău și te afundă de viu. - Cât de departe să fie puntea aia care duce spre Apus, Tuni? Nu știa să-mi spună. Ce rost ar fi avut să plece vreodată de pe pământul călcat de Dogon? Nu-mi rămânea decât să mă las dus de apa care curgea pe lângă satul lui - aceasta se vărsa În Marea cea mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nu știa să-mi spună. Ce rost ar fi avut să plece vreodată de pe pământul călcat de Dogon? Nu-mi rămânea decât să mă las dus de apa care curgea pe lângă satul lui - aceasta se vărsa În Marea cea mare, Tuni era sigur de asta. Apoi, trebuia să țin de-a lungul țărmului și aveam să dau de marea punte ce ducea spre Apus, către restul pământurilor. - Dar, ia zi-mi, l-am mai descusut, ce ți-a zis Dogon... pământurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a vrut să-mi spună mai mult. Spunea că și-așa am prea mult noroc pentru unul care nici măcar nu auzise de Dogon până atunci. - Logon n-a dorit să-mi povestească nimic despre pățaniile de la el din sat, schimbă Tuni vorba. De ce te-a Întristat așa de mult scoica aia pe care ți-a arătat-o? Tuni părea om sincer. Dar el ținea de Dogon, așa că nu puteam să-i spun chiar tot ce-i trecea prin cap celui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care nici măcar nu auzise de Dogon până atunci. - Logon n-a dorit să-mi povestească nimic despre pățaniile de la el din sat, schimbă Tuni vorba. De ce te-a Întristat așa de mult scoica aia pe care ți-a arătat-o? Tuni părea om sincer. Dar el ținea de Dogon, așa că nu puteam să-i spun chiar tot ce-i trecea prin cap celui care era jumătate din Tatăl. I-am zis lucrul ăsta, iar Tuni nu s-a supărat. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe care ți-a arătat-o? Tuni părea om sincer. Dar el ținea de Dogon, așa că nu puteam să-i spun chiar tot ce-i trecea prin cap celui care era jumătate din Tatăl. I-am zis lucrul ăsta, iar Tuni nu s-a supărat. Mi-a spus doar că ai lui se uitau la noi, liniștiți, cum ne zbatem. Că ce va fi, a mai fost. Că nu se poate decât Într-un singur fel. Că dacă n-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe chiar tot, spune-i că ăia de-l urmăresc s-au Încumetat, În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
privirile se Întoarseră către mine. Pfuuh. Eram toiagul Tatălui și frate al lui Moru. Eram stăpân al vorbei, așa că trebuia să spun ceva demn de luare aminte, astfel Încât să ajungă până la urechile tale. - Veniți cu noi, și nenumărații ani, am tunat eu cu glasul bubuitor din gând, nenumărații ani care vin o să vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

am găsit momentul... MACABEUS (Cu fața tot mai congestionată.): Dormi, că-ți crap capul! PARASCHIV (Un fir de teamă.): Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi mai tare.) Dormi, n-auzi să dormi? (Se întăresc semnele Apocalipsei.) PARASCHIV: Vine! (Cu ochii explozivi.) Vine! Iar vine! MACABEUS: Nu vine! PARASCHIV: Vine, vine! MACABEUS: Stai... PARASCHIV (Vrând să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS (Cu fața tot mai congestionată.): Dormi, că-ți crap capul! PARASCHIV (Un fir de teamă.): Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi mai tare.) Dormi, n-auzi să dormi? (Se întăresc semnele Apocalipsei.) PARASCHIV: Vine! (Cu ochii explozivi.) Vine! Iar vine! MACABEUS: Nu vine! PARASCHIV: Vine, vine! MACABEUS: Stai... PARASCHIV (Vrând să se ridice.): Vine, se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gură? HAMALUL: Să-i dea, să-i dea, să se termine odată! IOANA: Am să vă spun lui tata. Tata o să se supere pe voi. Da. ȘEFUL GĂRII: Afarăăă! Diavolul s-a întins deasupra noastră... Se întorc noriiiii...! Ha! O să tune. CASIERUL (Ușor amețit de alcool, încearcă să-l acapareze pe călător.): Domnule... Nu trebuie să-l judecați prea rău. Noi suntem obișnuiți. Eu, de pildă, când eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin ploaie. Am rămas cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ușa aceea și am ascultat... (Bea.) Am ascultat tot... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tăios.): Amândoi? Care amândoi? HAMALUL: Eu și cu Bruno. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ați stat... până la sfârșit? HAMALUL: Păi, cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Până când... până când a început să tune...? HAMALUL: A, nu... Eu, după chestia aia cu orașele... m-am plictisit și m-am culcat. Și Bruno s-a culcat și el. A mai stat puțin și s-a culcat. Domnul Kapunta însă... (Bea.)... da, el cred că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]