KorAP: Find »[drukola/base=tunde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...73 >

1,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru la firme ca Mitsubishi, TBS, IBM sau Banca Fuji. Apoi își găsesc soții bune, care nu l-au citit niciodată pe Marx și care le toarnă copii frumoși, cărora le dau nume fanteziste. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam sau tundeam tufișurile. Nu mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-a invitat proprietarul să bem un ceai la el, pe verandă, și am stat multișor de vorbă, ronțăind osenbe. Mi-a povestit că după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Nu mă dau în vânt după excursii, aș prefera să lucrez. Grădina ajunsese în paragină, mi-a explicat el apoi, pentru că nu a găsit un grădinar ca lumea, iar el făcuse o alergie urâtă care-l împiedica pân\ s\ [i tundă iarba. După ce am terminat de băut ceaiul, m-a dus într-o magazie și mi-a arătat o mulțime de obiecte vechi, pe care nu le mai folosea nimeni, și m-a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
o să mai fie vreo femeie între două vârste, cu chitara în mână. Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

știi. Dacă-am pleca amîndoi ne-ar căuta mai cu suflet. Un băiat și o fată ies În evidență. — M-aș deghiza-n băiat. Oricum mereu am vrut să fiu băiat. Nu și-ar da nimeni seama, dacă m-aș tunde. — Nu, asta așa e. — Hai să ne gîndim la ceva ca lumea. Te rog, Nick, te rog. Te-aș ajuta la multe lucruri și, oricum, fărĂ mine te-ai simți singur. Nu-i așa? — Încep să mă simt singur chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă tund chiar ca un băiat care merge la biserică. E prea sălbatic? — Nu. — Mi se pare foarte tare. Acum sînt și sora ta, dar sînt și un băiat. Crezi că asta o să mă transforme Într-un băiat? — Nu. — PĂcat. Mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
plină cu picături somnifere, din vreun local dintr-un oraș ceva, gen Sheboygan. — Și de unde-ai făcut rost de ele? Nick se așezase și soră-sa Îi stătea pe genunchi, Îi prinsese gîtul În brațe și-și freca părul proaspăt tuns de obrazul lui. — De la Regina TÎrfelor. Și știi cum Îi zice cîrciumii? — Nu. — Hanul și antrepozitul „Regala Monedă de Zece Dolari din Aur“. — PĂi și ce făceai tu acolo? — Eram asistenta unei tîrfe. — Și ce face asistenta unei tîrfe? — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gîndi, „și-n orice caz, așa doarme, ca un animal sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai spune că cineva i-a pus capul pe butuc și pe urmă a tuns-o cu un topor. Cumva, arată de parcă ar fi cioplit.“ Își iubea enorm sora și ea Îl iubea puțin prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna pe gît, pe cap. Ai păru’ tare ud. SĂ nu răcești, cu vîntu’ Ăsta. — Nu, nu cred. Dacă ne-am muta lîngă ocean ar trebui să mă tund mai scurt. Nu. — Ba-mi stă bine așa. Te-ai mira. Îmi place de mor cum e acum. Da, da’ cînd Înoți e nemaipomenit să ai păru’ scurt. — Da, da-n pat nu e. — Știu și eu? Tot ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

am o problemă. A susținut că eu eram cel care o înșela - cu o sticlă de whisky. După care a plecat. Își trece mâna prin păr. Niciodată nu și-a putut suferi claia de bucle șaten închis, pe care le tunde destul de scurt. În facultate, i-am spus să se dea cu gel, lucru care l-a ajutat considerabil. Eu îl găsesc foarte drăguț. Desigur că nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt: băieților nu le place să fie numiți drăguți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

pâine, cartofi și fasole. Când pleacă la Roman ia pâine, cartofi și fasole, când vine în capitală aduce pâine, cartofi și fasole. Sunt cam 30 de grade la umbră, dar ea e în pantaloni și pulovăr gri, de lână. E tunsă scurt, pierdut la spate și în părți - oarecum stilul lui Mike Tyson. Are ceafa groasă, umeri lați și picioare subțiri-subțiri. Peste fața cu trăsături mărunte - gen Rocky Graziano - are o pereche de ochelari pătrați. O lentilă e neagră - să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
avut mereu leafă de cheltuit prin cârciumi. Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. Feciorul a ajuns grefier la București, două fete le-a măritat după preoți, iar pe cea mai mică, pe Florica, cu Pavel Tunsu, în sat. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
că are și dumneaei vreo poruncă pentru împărțire... ― Trebuia să băgăm plugurile și să nu tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-o, altfel nu se poate înțelege. Îl luară pe Titu cu dânșii, îl opriră la masă și toată seara vorbiră despre Nadina. Țăranii vorbeau tocmai despre cuconița, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, când copilul lui Pavel Tunsu se apropie văitîndu-se ca din gură de șarpe: ― Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl întrebă: ― Da cine te-a bătut, măi Costică?... Ai?... Nu vrei să spui?... De ce

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl întrebă: ― Da cine te-a bătut, măi Costică?... Ai?... Nu vrei să spui?... De ce nu spui, mă, cine te-a bătut? Pavel Tunsu plecase acasă. Copilul înțelese că tatăl său nu poate să fie între oameni, altfel ar fi sărit să vadă de ce plânge. De aceea nici nu răspunse lui Vasile, ci își văzu de drum, continuând urletele mai cu foc, parcă s-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se părea caraghios să se zbuciume niște oameni în toată firea pentru că, pe bună dreptate, a fost tras nițel de urechi un copil cunoscut de toți ca cel mai deșucheat din sat (cîte zile amare i-a făcut lui Pavel Tunsu îndrăcitul ăsta de băiat, numai sufletul lui știe), fu cuprins și el, fără voia lui, în vârtejul indignării, și izbucni, umflîndu-se de mînie: ― Adică cum, măi Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu ți-e rușine să-mi arunci tu mie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
joc de mine, sfântul din cer să fie, și nu mă las până nu-i plătesc cu vârf și îndesat! făcu Petre potrivindu-și hainele ce i se cocoloșiseră în vălmășeală. Tocmai când se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mulți deodată și tot strigând de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai dinții, albi și puternici, ca niște colți de câine care mușcă. Din gălăgia tot mai aprinsă se deosebiră apoi îndemnuri către Pavel Tunsu să iasă înaintea prefectului, să ceară despăgubiri pentru bătaia și durerile copilului. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul, că are jalbă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
bătaia și durerile copilului. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul, că are jalbă!... Ajuns în cele din urmă în fața boierilor, Pavel Tunsu expuse cu mutră amărâtă și glas plâns pățania copilașului său și reclamă bani pentru batjocura îndurată. Diversiunile acestea erau pe placul prefectului, care socotea că, oferindu-le satisfacție în lucrurile mici, vor da uitării nebuniile cele mari. Puse lui Pavel

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
automobiliști la plata cuvenitelor despăgubiri și în același timp să-i pedepsească după lege. Declarația, făcută cu o gravitate solemnă, stârni într-adevăr mulțumiri, care se exprimau într-o mișcare de ușurare și în mulcomirea glasurilor. De cum a apărut Pavel Tunsu cu plângerea, Petre Petre prinse a se neliniști, a se roși și a mormăi. Se vârâse dintru început în față, unde erau fruntașii satului. Stătea chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte. ― Duceți-vă, duceți-vă, că suntem destui aci! zise Petre. Și de-or mai trebui oameni

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
spargă ori să dărâme ceva. Muierea lui Dumitru țipa și-și smulgea părul că-i vor prăpădi și lucrușoarele ei; în aceeași vreme Ileana dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]