1,282 matches
-
Pacific, pentru binele generațiilor viitoare, au murit astfel, de-a lungul a cîțiva ani, cei zece mii, de bătrînețe, provocată de diverse neoplasme intransmisibile, ceea ce nu Împiedică același guvern stelar să țipe ca lovit de meteorit din pricina a trei mocofani În tunică americană prinși cu creieru-n rucsac În vreme ce culegeau ciuperci. SÎrbești. Și, prin ciupercă, această Încîlcită Încrengătură de talofite heterotrofe care au ca aparat digestiv un tal, ajungem la intelectualii românești de mare adîncime, care-au devenit dintr-odată războinici, vor sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu cine sta de vorbă. Seara a venit la el, cu o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele ei late și dure îl strângeau ca într-un clește, dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era testamentul pe care Cristos l-a lăsat trimișilor lui înainte să moară, deci înainte să-i fie vărsat sîngele care pecetluia acel nou și veșnic testament. În adevăr, unitatea alor săi, simbolizată de Pîinea Euharistică, simbolizată și de acea tunică dintr-o bucată care îi acoperea trupul divin, era ultimul semn al încununării dorințelor lui Cristos și trebuia să fie rodul nemărginitelor sale pătimiri, după cum îi spusese Tatălui că dorește "ca toți să fie mîntuiți în numele Său, pentru ca să poată fi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atenția interlocutoarei sale e îndreaptă spre tava cu prăjituri a unui servitor oprit lângă ele și caută cu privirea pe sub borul pălăriei cochete prin mulțimea invitaților după fiul ei, Paul. Îl zărește imediat, la numai câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor de aviație, la pieptul căreia se văd două barete multicolore de decorații. Discută foarte preocupat în germană despre mersul fronturilor, în special a celui din Moldova, cu un domn scund, în costum gri cenușiu și trabuc între dinți. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se rotea un porumbel. Pată albă pe cel mai frumos albastru văzut vreodată. Pluton drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie, înconjurată cu numeroase pahare și scrumiere pline. La vederea lui, toate zâmbetele dispar și instinctiv unii încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
capul de planșeu. După care, se întoarse cu spatele înjurând întruna. Ripley bănuia că, fără intervenția caporalului, operatoarea de criblor ar fi făcut terci capul lui Gorman. Acum că Vasquez plecase, Ripley se aplecă deasupra ofițerului paralizat și-i deschise tunica. Un semn roșu era vizibil pe umărul deja cicatrizat. ― Se pare că creatura l-a înțepat. Interesant. Habar n-aveam că aveau un ac. ― Hei! Strigătul provenea din postul de operații și ea se întoarse odată cu Hicks. Hudson, care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
niciodată ce poate cădea din dosar. Felicitările bunicului Vitalian conțineau un personaj uitat: Moș Crăciun. Zburase odată cu copilăria noastră sau se pierduse pur și simplu prin timp, depășit de viteza zilelor: un tip grăsos, prosper, cu barba albă și-o tunică roșie apretată la dungă. În spate purta fie un sac, fie un coș împletit, umplut cu cadouri. Ulterior, fusese răpit de comuniști și substituit cu un ins asemănător, îmbrăcat în albastru și-adus din Uniunea Sovietică: Moș Gerilă. Moș Gerilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin ’83, în stația lui 31 de la „Cosmonauților“ (nu-i mai spuneau „Lahovary“; suna prost numele, a burghezie și străinătate). Căldura topea asfaltul, femeile rămâneau cu tocul înfipt în bitum. Până și generalul-cosmonaut se înmuiase pe soclu, curgeau apele de pe tunica lui de bronz. În stație, lume multă. Trântiseră un chioșc acolo, unde o duduie sleită vindea înghețată „Vafe“ și sucuri. Muncitorii de la Spitalul de Oftalmologie așteptau și ei să-și ia o Fru-Cola. Noi nimerisem primii la coadă, cu patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în duraluminiu, cum vedeai și la Mall sau pe Calea Victoriei. Pantalonii bufanți dădeau picioarelor un aer de circ sau popotă, iar curelele groase, prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul nu le descuraja, dimpotrivă, cu cât gerul părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am venit la dumneavoastră ca la providență. Suma de patru sute de ruble în argint am primit-o ieri la ora cinci după-amiază de la un datornic și m-am întors aici cu trenul. Portofelul îl aveam în buzunar. Schimbându-mă de tunică și îmbrăcându-mă cu redingota, am mutat banii în redingotă, gândindu-mă să-i am asupra mea, întrucât seara intenționam să-i dau la rugămintea cuiva... așteptându-l pe procurist. — Apropo, Lukian Timofeici, e adevărat că ai dat anunț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în orice caz, recunoscătoare, lucru cu care mă mândresc, ca să confer mai multă solemnitate întrunirii care se pregătea și așteptând să vă felicit personal, am avut ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu vrea să te pedepsească, îți ia mai întâi mințile. Și de-abia astăzi, la șapte și jumătate, trezindu-mă, am sărit ca un descreierat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să nu roșească de tot la față. — Nu-i așa? Nu-i așa? strigă generalul și ochii începură chiar să-i strălucească de plăcere. Un băiețel, un copil care nu înțelege primejdia, își face loc prin mulțime ca să vadă pompa, tunicile, suita și, în sfârșit, pe marele om, despre care i se spuseseră atât de multe. Căci, timp de câțiva ani la rând, numai despre acel om i se vorbise. Napoleon, trecând la doi pași, îmi observă întâmplător privirea; eram într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
două zile moare camer-pajul lui Napoleon, baronul de Basancourt 67, care nu a suportat greutățile campaniei. Napoleon și-a amintit de mine; am fost luat, dus, fără să mi se explice despre ce-i vorba, am fost pus să probez tunica răposatului, un băiat de vreo doisprezece ani, și când, îmbrăcat deja în tunică, am fost condus la împărat și el a făcut semn cu capul spre mine, am primit vestea că mi s-a acordat bunăvoința de a fi numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suportat greutățile campaniei. Napoleon și-a amintit de mine; am fost luat, dus, fără să mi se explice despre ce-i vorba, am fost pus să probez tunica răposatului, un băiat de vreo doisprezece ani, și când, îmbrăcat deja în tunică, am fost condus la împărat și el a făcut semn cu capul spre mine, am primit vestea că mi s-a acordat bunăvoința de a fi numit camer-paj al Majestății Sale. Eram bucuros, simțeam de mult față de el o simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu capul spre mine, am primit vestea că mi s-a acordat bunăvoința de a fi numit camer-paj al Majestății Sale. Eram bucuros, simțeam de mult față de el o simpatie fierbinte... și, pe lângă asta, fiți de acord, era la mijloc tunica strălucitoare, care pentru un copil înseamnă mult... Umblam într-un frac verde-închis, cu falduri lungi și înguste; nasturi de aur, mâneci garnisite cu blană roșie și cusute cu fir de aur, guler înalt, țeapăn, descheiat, cusut cu aur, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăietura feței determinată, ochii negri, cu espresia lor de inteligență și energie, coloarea închisă a părului și frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează portul său, asemănător cu al albanezului, cămașa cu cute până 'n genunchi, tunica galbenă deschisă, cu mânici înguste lucrate cu găitane negre, peste aceasta un pieptar cu jumătăți de mâneci și cu guler mare, brâu roșu, fes asemenea, iar în picioare opinci în forma sandalelor. Negustorii au un port amestecat turco - europienesc. Românii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fi g]sit] de-a lungul istoriei și culturii umane. Într-un text antic (Dissoi Logoi sau Argumente contrare; Robinson, 1979) asociat sofiștilor, se scoate în evident] faptul c] pentru lacedaemonieni era bine că fetele s] fac] sport f]r] tunici și copiii s] nu învețe muzic] și scriere, în timp ce pentru ionieni acestea erau niște nebunii. Montaigne a alc]tuit un catalog de obiceiuri exotice cum ar fi prostituția masculin], canibalismul, femeile r]zboinice, uciderea țâț]lui la o anumit] vârst
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
după moartea domnitorului. Tot în 1906, la Iași, se realizează prin turnare o plachetă (zinc, 105/78 mm) cu specific artizanal, care prezintă chipul destul de reușit al domnitorului Cuza, orientat spre dreapta, cu mustață și barbișon. Cuza este îmbrăcat în tunică militară cu două ornamente pe piept și guler înalt cu broderie. Din informațiile pe care le deținem, placheta (fig. 80unifață) a fost rodul inițiativei celor care lucrau în secția turnătorie-modelaje de la Atelierele Nicolina din Iași. Memoria lui Cuza este cinstită
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Prezentăm, în final, câteva considerații cu privire la imaginea medalistică a lui Al.I.Cuza în ansamblu. Prima reprezentare medalistică a chipului domnitorului Unirii - cea cu favoriți bogați și mustață, cu privirea jumătate dreapta, în care Cuza apare în mantie îmblănită peste tunică cu epoleți cu franjuri împletite nu s-a impus. Aceasta apare doar pe medaliile din perioada 1859-1862. Portretul medalistic care s-a impus este cel de pe medaliile expozițiilor din anii 1864-1865, în care Cuza apare în profil cu privirea spre
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
impus este cel de pe medaliile expozițiilor din anii 1864-1865, în care Cuza apare în profil cu privirea spre stânga, cu fruntea înaltă, cu părul ondulat pieptănat cu cărare în stânga, cu mustață și barbișon. Partea vizibilă a bustului este îmbrăcată în tunică cu guler înalt cu broderii, fără epoleți. Acest portret medalistic va fi reluat pe medalia Șaraga din 1906, iar apoi în viziunea lui Șt.Grudinschi pe medalia centenarului Unirii din 1959. Pe medaliile din 1873, 1874, 1903, 1914, pe placheta
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]