911 matches
-
o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru oricine. — Ar trebui să-ți piepteni părul, adăugă ea. Domnișoara Warren nu purta pălărie și părul ei negru, tuns scurt, ca al unui bărbat, era iremediabil ciufulit. — Pe Savory, spuse ea. — Cine-i ăsta? — A vândut o sută de mii de exemplare. Hora mare și veselă. Cinci sute de mii de cuvinte. Două sute de personaje. Geniul ridicat din mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Belgrad! O sută douăzeci de dinari! Cursă rapidă până la Belgrad!“. Era un preț exorbitant și singurul care-i dădu atenție a fost un negustor corpolent. La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era ridicat În vârful capului și fotograful se străduise să dizolve Într-o ceață linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i place să fie pozată. — Arată sinistru. — Am pus-o acolo În caz că Încep să mă simt pusă pe rele. Scrie versuri. Sunt câteva pe spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pună în câte un buzunar, nota cu adresa pușcașilor. În felul acesta, ar fi putut să caute, să găsească adresele matolilor, și să-i ducă, pe toți, la casele lor. Astfel, nu s-ar fi dus vestea, ca de popă tuns, despre isprava celor pe care zorile i-au găsit, grămadă, pe treptele pe care s-au simțit atât de bine, în acea istorică jumătate de noapte, de la intersecția secolelor. și, desigur, povestea nu ar fi fost, astfel, universalizată. Spionii Schimbălău
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
4 1. Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă. 3. Buzele tale sunt ca un fir de cîrmîz, și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub măhrama ta. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cea mică, de burete, oglinda de pe perete mă face să pricep că totuși nu sunt atât de singur. Mă privesc în tăcere... Sunt eu, Andrei, AndreiDan Crăciun, un băiat înalt și bine dezvoltat, cu părul bălai, destul de des și îngrijit tuns, cu ochii de un albastruverzui că marea când e dornică să-și ademenească iubitorii, cu sprâncenele dese, frumos arcuite, ușor pistruiat și cu buze frumos conturate. Dintr-o privire, oglinda îmi redă înfățișarea. Acesta sunt eu! Doar acesta ? O, nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
facem lucruri amuzante și distractive, unde să ne simțim bine. Bunicii Sonia Sitea Nu îmi pot închipui viața fără bunici, cele patru perosane care mi-au umplut copilaria cu dragoste, lumină și culoare. Bunica Lenuța, o femeie scundă, cu părul tuns scurt, băiețește, cu ochii mari, ageri și albaștri ca floarea de miozot. Este o femeie dinamică, curajoasă, iubitoare și cu simțul umorului. mă face mereu să mă simt bine, iar atunci când sunt tristă, mă înveselește imediat. De asemenea este o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
urmărește cu o pasiune nebună toate meciurile de fotbal, handbal sau polo. Tot el m-a introdus în tainele sportului. Având un talent aparte pentru creat și spus povesti, bunica Getuța mă captivează întodeauna cu basmele înventate de ea. Părul tuns scurt, ochii căprui ca frunzele toamnei, blânzi ca ai unei căprioare, buzele cărnoase întregesc chipul unei persoane care îmi este foarte dragă. Rămasă de curând singură, bunica mă sună în fiecare seară să vadă ce am făcut peste zi. Am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
una din dăscălițe organiza prin sălile de clasă un raid. Preț de cinci minute zbieretele, scheaunele și fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele în catalog. Nu-l cruță nici pe fratele directoarei. Clanul Gărgăun a iscat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unul care habar n-aveam cine e, dar bănuiam: T.S. Cașiș, clătinându-se Încruntat. Priviri tulburi, prea furios pentru un de-abia Început de seară. Apoi Florin și Cătălin, rimând umăr la umăr, cam de aceeași Înălțime și aproape la fel de tunși. În felul lor, impecabili: Înălțime medie, fețe rotunde, curăței. Leac alege o masă, undeva În fund, lângă raftul cu cărți, fiindcă, țineți-vă bine!, birtul meu e de fapt cafenea literară. Trec pe lângă tejghea și-mi Întind mâinile pe deasupra, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile vin și pier la fel, automat. Numărul spectatorilor de la ora opt ? O bătrână slăbuță, îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea cu batista, se rotește în stânga, unde nu e nimeni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe globul gălbui lucios lunecos al privirii care îl ocrotea. Flutură diagonal brațele, se frânse. Regăsi o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice după cutremur. Din reverie mă smulge o voce baritonală, cu un puternic accent franțuzesc: citiți teoriile lui Sterne despre botezul copiilor înainte de naștere? Vocea iese dintr-un cap pătrat, tuns scurt, destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una delicată, înconjurată de plete lungi, negre, cu ochi expresivi, căprui-închis, ca de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41% au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caiet al lui Grințu) Este o cameră sau un birou de stat-major sau un adăpost subteran. Pe o masă se află mai multe hârtii mari care de la distanță pot fi luate drept hărți. Există chiar și o călimară În fața bărbatului tuns scurt care este așezat la masă și ține mâna dreaptă În așa fel Încât se poate deduce că tocmai a lovit masa cu palma Într-un gest de furie sau de disperare. În stânga lui arde o lampă cu petrol, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu mai multe zăvoare. În partea de mijloc a ușii, la Înălțimea unui stat de om, o deschizătură dreptunghiulară cu două gratii de metal, un fel de vizetă. Ținând strâns gratiile În mâini, dincolo de ușă, se afla o femeie frumoasă, tunsă scurt, foarte tânără. Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească și cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât are legat un pietroi care pare să cântărească 10-15 kg. El are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
evaluări meschine. Asistenta șefă, nemțoaica Sia, se așezase în capătul celălalt al patului. Era o femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai părul blond, tuns scurt, dar bogat și sprâncenele dese, îngrijit periate, constituia numai prin ele o atracție nelămurită... pe scurt o femeie remarcabilă, conștientă de frumusețea ei evidentă și sigură pe ce făcea. Își terminase ședința de terapie intensivă cu pacientul.. obosită nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la tine, parcă nu te privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân toți cu gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]